ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4028/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov, reclamanta SC G.V. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC N.P. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 255.068 euro (1.094.624 RON la data formulării cererii - 7 septembrie 2010), reprezentând penalități de întârziere de 0,1 RON pe zi de întârziere prevăzute de contractele de vânzare-cumpărare (construcție) nr. x și y, ambele din 21 decembrie 2007 a celor două imobile din Brașov din Ansamblul rezidențial G.P.V. predate de pârâtă cu o întârziere de 682 zile, calculate pe perioada 1 octombrie 2008 - 12 august 2010 precum și cheltuieli de judecată.

Potrivit precizării ulterioare (dosar), reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 405.000 RON reprezentând daune interese pentru lipsa de folosință a celor două imobile, calculate la un preț mediu de închiriere de 500 RON pe zi pe imobil, avându-se în vedere un grad mediu anual de ocupare de 180 zile, respectiv 50% dintr-un an calendaristic. La termenul din 16 mai 2012, după efectuarea lucrărilor de expertiză, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata daunelor constând în pierderi rezultate din căderea pieței imobiliare, în sumă de 148.000 euro, respectiv, 635.142 RON, cuantumul total al pretențiilor fiind de 440.534 euro, echivalentul a 1.890.551 RON.

Prin Sentința civilă nr. 295 din 2 iulie 2012 a Tribunalului Brașov s-a admis, în parte, cererea formulată și precizată de reclamanta SC G.V. SRL în contradictoriu cu pârâta SC N.P. SRL și în consecință: A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.094.624 RON, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 255.068 euro, penalități de întârziere calculate pe perioada 1 octombrie 2008 - 12 august 2010, precum și 22.877 RON, cheltuieli de judecată parțiale. S-a respins restul pretențiilor. A fost obligată pârâta să plătească în contul Biroului Local de Expertize Judiciare Brașov, expert Ț.E.A., suma de 2.170 RON, diferență onorariu expertiză.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Între părți s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare (construcție) nr. x și nr. y ambele din 21 decembrie 2007, prin care pârâta (vânzător) se obliga să predea reclamantei (cumpărător) la cheie două imobile cu terenul aferent situate în Brașov din Ansamblul rezidențial G.P.V., termenul de predare fiind 1 octombrie 2008, pentru care reclamanta a plătit anticipat câte 187.000 euro pentru fiecare imobil, respectiv un total de 374.000 euro conform OP și facturilor anexate (dosar).

În conformitate cu clauzele aflate la cap. VI alin. (1), prevăzute de contractele de vânzare-cumpărare nr. x și nr. y, pârâta (vânzător) se obliga să execute construcția descrisă la art. II și VII din contract și să o predea cumpărătorului la cheie, termenul de predare fiind 1 octombrie 2008, iar nerespectarea termenului de predare conferea cumpărătorului dreptul de a percepe penalități de 0,1 RON pe zi de întârziere, începând cu 1 octombrie 2008, data prevăzută pentru predare. Potrivit aceluiași capitol pârâta (vânzător) se obliga să nu efectueze lucrări de construcții în zile geroase (respectiv sub 0 grade celsius), să permită accesul cumpărătoarei să inspecteze șantierul ori de câte ori consideră necesar și să garanteze dreptul de a interveni ori de câte ori consideră necesar pentru a preîntâmpina eventualele defecțiuni.

Potrivit probatoriului administrat în cauză, pârâta nu și-a respectat obligațiile rezultând din aceste clauze, imobilele fiind predate la data de 12 august 2010, conform proceselor-verbale din 12 august 2010 cu o întârziere de 682 zile, fapt ce a îndreptățit reclamanta să calculeze penalități de 0,1 RON pe zi de întârziere, conform clauzelor de mai sus. Instanța de fond a mai reținut că pârâta nu a invocat o altă dată a predării imobilelor, nici prin întâmpinare, nici prin răspunsul la interogatoriu și, ca urmare, au fost înlăturate concluziile raportului de expertiză întocmit de expert G.V.B., cu privire la alte procese-verbale încheiate anterior la 22 martie 2010 și 14 mai 2010, concluzii ce nu se coroborează cu restul probatoriului administrat, lucrările nefiind finalizate la o dată anterioară.

Faptul că lucrările nu erau finalizate rezultă atât din declarațiile martorilor audiați, din corespondența dintre părți ca și din adresele emise de pârâtă la 5 octombrie 2010 și 11 februarie 2011 adresate SC D.C. privind remedierea deficiențelor la loturile x și y. De altfel, nici cuantumul penalităților solicitate de reclamantă pe perioada de mai sus nu a fost contestat. Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert T.E.A., pe perioada 1 octombrie 2008 - 12 august 2010, s-a estimat pe piața imobiliară o scădere a valorii fiecărei construcții în parte de 74.000 euro, iar valoarea lipsei de folosință a fiecărui imobil calculată pentru perioada 1 octombrie 2008 - 12 august 2010 este de 18.733 euro/imobil.

Cu toate acestea, în condițiile în care părțile au făcut o evaluare convențională a daunelor inserând clauza contractuală în cuprinsul contractului prin care au anticipat întinderea prejudiciului în caz de executare cu întârziere a obligației, iar cuantumul daunelor - interese calculate prin raportul de expertiză întocmit de expert T.E.A. nu depășește această valoare, instanța a apreciat că nu este justificat cumulul acestora, întrucât s-ar produce o dublă reparație a uneia și aceleiași încălcări a contractului, cumul ce ar echivala cu aplicarea a două sancțiuni de același fel pentru aceeași faptă.

Apărările pârâtei din întâmpinare au fost înlăturate, nefăcându-se dovada, în condițiile art. 1169 C. civ., a existenței vreunui caz de înlăturare a răspunderii contractuale (forța majoră sau cazul fortuit) sau a culpei reclamantei, neefectuarea lucrărilor de construcții în zile geroase (respectiv sub 0 grade celsius) sau permiterea accesului la imobile fiind obligații contractuale, fiind justificate intervențiile reclamantei în vederea respectării lor. S-a constatat că reclamanta a îndeplinit procedura concilierii directe conform prevederilor art. 720 C. proc. civ. și, ca urmare, instanța de fond a respins excepția prematurității formulării cererii. Față de cele sus-menționate s-a constatat că cererea este fondată, urmând a fi admisă în parte, conform dispozitivului, potrivit prevederilor art. 969, 970, 1073, 1082 C. civ.

și prevederile cap. VI alin. (1), prevăzute în contracte. S-a făcut și aplicarea prevederilor art. 276 C. proc. civ. Prin Decizia civilă nr. 166/Ap din 9 noiembrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte apelul formulat de apelanta pârâtă SC N.P. SRL împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a modificat-o în parte, în sensul că: A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 877.639 RON reprezentând echivalentul în lei al sumei de 204.578 euro, penalități de întârziere calculate în perioada 1 octombrie 2008 - 29 martie 2010. A păstrat celelalte dispoziții din sentință.

Pentru a pronunța această decizie, examinând sentința apelată, în raport cu motivele invocate în calea de atac, instanța de apel a constatat că apelul este fondat în parte, pentru următoarele considerente: Referitor la excepția de prematuritate a acțiunii, a constatat că soluția de respingere a excepției de către prima instanță este întemeiată; dovada în acest sens sunt atât notificările anterioare din care rezultă îndeplinirea procedurii legale de conciliere, cât și convocarea pentru conciliere din 30 noiembrie 2010. Notificarea comunicată apelantei pârâte, urmare a recunoașterii obligației de plată a sumei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,1/zi de întârziere, adresa din 22 septembrie 2008 emisă de pârâtă cu propunere de soluționare a litigiului pe cale amiabilă, precum și adresele din 29 septembrie 2008 și din 2 octombrie 2008 reprezintă manifestarea de voință a părților în termenele și condițiile prevăzute de art. 720 1 C. proc.

civ., fiind calificate convocare la conciliere. Prin adresa din 10 octombrie 2008, pârâta a recunoscut datoria, comunicând reclamantei că aceasta va fi plătită sau vor propune execuția unor lucrări suplimentare. Apelanta pârâtă în calitate de investitor avea obligația de a organiza recepția la terminarea lucrărilor și în calitate de vânzător avea obligația (cap. IV) de a notifica reclamantei, finalizarea construcției, iar aceasta avea obligația de a participa la recepția construcțiilor. Din adresa din 22 martie 2010, a rezultat că apelanta a invitat-o pe reclamanta SC G.V. SRL să participe la recepția finală a lucrărilor de construcție, însă convocarea reclamantei pentru predarea imobilelor în data de 29 martie 2010 a rămas fără rezultat deoarece reclamanta nu i-a dat curs și nici nu a justificat absența la data respectivă.

Procesul-verbal încheiat la data de 27 martie 2010 menționează că pentru începerea lucrărilor comisiei de recepție au fost prezenți reprezentanți ai vânzătoarei, dirigintele de șantier, proiectantul general și constructorul. Referitor la recepția construcțiilor, art. 26 al Regulamentului de recepție aprobat prin H.G. nr. 273/1994 stipulează că data recepției este data încheierii de către comisia de recepție a procesului-verbal de recepție a lucrărilor, cu sau fără obiecții și art. 30 care prevede că după acceptarea recepției de către investitor cu sau fără obiecții, acesta nu mai poate emite alte solicitări de remedieri de lucrări, penalizări, diminuări de valori, decât cele consemnate în procesul-verbal de recepție.

Procesul-verbal de recepție înregistrat la primăria Brașov în 14 mai 2010, prin care Comisia de recepție a fost numită și convocată de proiectantul cumpărător SC G.V. SRL și nu de investitorul - vânzător, a prorogat recepția din cauza constatării unor vicii, menționate în expertiza tehnică extrajudiciară, comandată de către reclamantă. Prin raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză de expert B. s-a arătat că motivele de amânare a recepției înregistrat la Primăria Brașov nu fac parte dintre motivele prevăzute de art. 17 al Regulamentului de recepție, având în vedere faptul că s-a constatat existența recepției structurii de rezistență și deci nu se poate pune problema existenței unor dubii privind calitatea structurii de rezistență.

De asemenea, din punct de vedere al obligațiilor și răspunderilor factorilor participanți la realizarea construcțiilor prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții s-a concluzionat că la data de 29 martie 2010 construcțiile în cauză erau finalizate și corespundeau din punct de vedere tehnic și calitativ normelor legale în vigoare la acel moment, cu excepția anumitor obiecțiuni consemnate în mod expres în anexele 2 ale recepțiilor 15 și 16 din 22 martie 2010. În raportul de expertiză s-a susținut că lipsurile constatate nu sunt de natură să afecteze utilizarea imobilelor conform destinației, termenul de finalizare a obiecțiunilor prevăzute în anexele 2 ale fiecăreia dintre cele două recepții fiind data de 27 martie 2010. Ca urmare, instanța de apel a reținut că indiferent de stadiul fizic al construcțiilor sub aspectul corespunderii din punct de vedere calitativ, recepția lucrărilor trebuia efectuată la data la care s-a apreciat de apelantă că lucrările erau finalizate și, în consecință, pentru întârzierea de 547 zile până la data de 29 martie 2010, reclamanta este îndreptățită la obținerea penalităților de întârziere de 0,1 RON/zi conform clauzelor contractuale prevăzute la cap. VI alin. (1). Criticile din apel cu privire la neefectuarea lucrărilor de construcții în zilele geroase, au fost înlăturate,

întrucât între părți nu a existat o înțelegere materializată printr-un înscris din care să rezulte perioada de sistare a lucrărilor de construcții și care ar avea drept consecință reducerea numărului de zile pentru calculul penalităților de întârziere. Pe de altă parte, a reținut instanța de apel, întreruperea lucrărilor datorită timpului friguros reprezintă o obligație contractuală prevăzută la capitolul VI alin. (4). Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta. Recurenta - reclamantă își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicită admiterea acestuia, desființarea deciziei curții de apel, iar, pe fond, menținerea sentinței pronunțate de tribunal, ca fiind legală și temeinică.

Recurenta - reclamantă susține, astfel, că s-ar fi impus anularea apelului pârâtei, ca netimbrat, întrucât aceasta a depus ordinul de plată al taxei judiciare de timbru în sumă de 7.528,62 RON abia la al treilea termen de judecată. Arată că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile H.G. nr. 273/1994 și ale Legii nr. 10/1995, stabilind că SC G.V. SRL este doar beneficiar și că societatea pârâtă este investitor, deoarece, în conformitate cu legislația în domeniul construcțiilor, SC G.V. SRL are calitatea de beneficiar, investitor și proprietar, iar societatea pârâtă este executant și constructor, mai arată că toate dispozițiile legale, privind recepția construcțiilor au fost respectate de societatea sa.

Pe de altă parte, susține că este adevărat că în martie 2010 a fost convocată de SC N.P. SRL pentru a participa la recepție, dar această convocare s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale mai sus amintite, întrucât SC N.P. SRL trebuia s-o notifice că lucrările sunt terminate, or, nici la data de 12 august 2010, când societatea reclamantă a organizat în mod legal recepția, cele două imobile nu erau finalizate, nefiind finalizate, de altfel, nici în prezent, așa încât consideră că pârâta îi datorează diferența de 216.985 RON, reprezentând echivalentul sumei de 50.490 euro, înlăturată de la plată de către instanța de apel. Recurenta-pârâtă își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. și solicită admiterea recursului său, admiterea apelului și modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată. Recurenta - pârâtă critică decizia curții de apel, ca fiind în parte nelegală, pentru următoarele motive: În primul rând, susține că este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece hotărârea nu cuprinde o motivare pertinentă, cu privire la aspectele invocate în cererea de apel, în ce privește perioada pentru care trebuie calculate penalitățile, iar, pe de altă parte, motivarea este contradictorie și străină de cele invocate prin apelul formulat, întrucât pârâta nu a invocat faptul că din cauza condițiilor meteo nu a putut efectua lucrările, ci reclamanta i-a interzis ca pe timpul iernii să realizeze lucrări la imobil, or, instanța de apel nu face nicio referire la această apărare determinantă, a sa.

În al doilea rând, consideră că este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, - instanța de apel ignorând condițiile necesare pentru atragerea răspunderii sale contractuale, procedând la antrenarea acesteia, deși întârzierea în executarea obligațiilor nu îi este imputabilă ei, ci s-a datorat exclusiv culpei reclamantei. În al treilea rând, arată că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv contractul încheiat între părți, reținând o încălcare a clauzelor acestuia imputabilă pârâtei, deși aceasta și-a îndeplinit întocmai și cu bună credință obligațiile contractuale - caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. În ce privește recursul declarat de reclamantă, se constată următoarele: Referitor la susținerea recurentei, conform căreia s-ar fi impus anularea apelului pârâtei, ca netimbrat, având în vedere că taxa judiciară de timbru a fost depusă abia la cel de-al treilea termen, - susținere care de altfel nici nu a mai fost reiterată de reprezentantul recurentei - reclamante în fața instanței de recurs, se constată că nu poate fi primită. Aceasta, deoarece suma de 7.528,62 RON reprezentând cuantumul taxei judiciare de timbru stabilit în sarcina apelantei - pârâte a făcut obiectul unei cereri de reexaminare, ce a fost respinsă, iar apoi s-a depus la dosarul cauzei un extras de cont în copie, apreciat ca un început de dovadă a faptului că s-a achitat taxa judiciară de timbru și s-a acordat termen în vederea depunerii originalului, ceea ce s-a și întâmplat la termenul următor, acordat.

Recurenta - reclamantă susține că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile H.G. nr. 273/1994 și ale Legii nr. 10/1995, menționând calități eronate ale părților antrenate în prezentul litigiu, în raport de cele prevăzute de textele legale invocate, dar nici această susținere nu poate fi primită, având în vedere că este lipsită de relevanță în soluționarea acestei cauze aflate în recurs, al cărui obiect este a se stabili dacă pârâta datorează sau nu penalități de întârziere și dacă da, care este suma datorată, cu acest titlu. Pe de altă parte, nu recursul este calea de urmat pentru examinarea unor astfel de susțineri.

Ceea ce poate fi luat în considerare și supus analizei instanței de recurs sunt susținerile recurentei - reclamante referitoare la respectarea tuturor dispozițiilor legale privind recepția construcțiilor, precum și cele potrivit cărora este adevărat că în martie 2010 a fost convocată de pârâtă pentru a participa la recepție, dar această convocare s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale în domeniul construcțiilor, în sensul că trebuia să fie notificată că lucrările sunt terminate.

Examinând aceste susțineri, se constată că nu sunt întemeiate, întrucât instanța de apel a reținut judicios că sunt datorate penalități de întârziere de 0,1 RON/zi conform clauzelor contractuale prevăzute la cap. VI alin. (1), până la data de 29 martie 2010. În ce privește data recepției celor două construcții, ca dată limită, în raport de care s-au calculat penalitățile, se reține că aceasta a fost corect stabilită de către curtea de apel, ca fiind 29 martie 2010, dată la care pârâta a apreciat că lucrările sunt finalizate și trebuia efectuată recepția, întârzierea în executarea lucrărilor fiind în acest caz de 547 zile și nu de 682 zile, - cum a considerat eronat tribunalul care s-a raportat la data de 12 august 2010. Se constată astfel că instanța de apel a apreciat corect că la data de 29 martie 2010, construcțiile erau finalizate, corespundeau din punct de vedere tehnic și calitativ normelor legale, cu excepția anumitor obiecțiuni care au fost consemnate în mod expres, lipsurile constatate nefiind de natură să afecteze utilizarea imobilelor conform destinației.

De altfel, pârâta a invitat-o pe reclamantă să participe la recepția finală a lucrărilor de construcții, însă aceasta nu a dat curs invitației și nici nu și-a justificat absența - astfel cum corect a reținut și instanța de apel, așa încât s-a procedat la încheierea procesului-verbal din 27 martie 2010, în prezența reprezentanților pârâtei, dirigintelui de șantier, proiectantului general și constructorului, iar procesul-verbal de recepție, prin care comisia de recepție a fost numită și convocată chiar de către reclamantă a fost înregistrat la Primăria Brașov, în 14 mai 2010. Drept urmare, se constată că niciuna dintre susținerile recurentei - reclamante formulate prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. nu sunt întemeiate. În ce privește recursul declarat de pârâtă, se constată următoarele: Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia motivarea hotărârii curții de apel nu este pertinentă și conține considerente contradictorii ori străine de susținerile învederate în apel nu este întemeiat, întrucât, din examinarea conținutului deciziei, în raport de actele dosarului, se constată că hotărârea conține motivele pe care se sprijină, care au format convingerea instanței, aceasta nefiind obligată să răspundă fiecărui argument invocat de părți, ci având posibilitatea de a sintetiza argumentele utilizate și a le răspunde printr-un considerent comun.

Nu se poate reține nici că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, atâta vreme cât susținerile apelantei privind întreruperea lucrărilor impusă de reclamantă datorită timpului friguros au fost examinate și corect au fost înlăturate, reținându-se că nu există un înscris care să fi consfințit înțelegerea părților privind o perioadă de sistare a lucrărilor, care să conducă la reducerea numărului de zile privind calculul penalităților, iar pe de altă parte, se constată că respectivele condiții meteorologice, invocate, nu au fost dovedite, pentru o astfel de perioadă. Cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea, neîntemeiat, pentru că, instanța de apel, contrar susținerilor recurentei - pârâte, nu a ignorat existența condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii pârâtei, ci dimpotrivă, le-a analizat și a constatat că ele sunt întrunite.

Totodată, a avut în vedere și apărările formulate de pârâtă privind culpa reclamantei în efectuarea recepției și a concluzionat, urmare a întregului probatoriu administrat, că se impune reducerea numărului de zile pentru care sunt datorate penalități, de la x la y. Cel de-al treilea motiv de recurs, formulat prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

este și acesta neîntemeiat, deoarece se constată că instanța de apel a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a reținut judicios că penalitățile de întârziere sunt datorate în temeiul clauzei penale prevăzute în cele două contracte și cum pârâta a înregistrat o întârziere în îndeplinirea obligațiilor, așa cum s-a arătat mai sus, în mod corect a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 877.639 RON, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 204.578 euro, penalități de întârziere calculate în perioada 1 octombrie 2008 - 29 martie 2010. În consecință, reținându-se că recurentele nu au exprimat niciun motiv de recurs întemeiat, de natură să conducă la modificarea sau casarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și vor fi respinse ambele recursuri declarate în cauză, ca nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC G.V. SRL București și de pârâta SC N.P. SRL împotriva Deciziei civile nr. 166/Ap din 9 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2013. Procesat de GGC - CL