ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4028/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4028/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Brașov, reclamanta SC G.V. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC N.P. SRL,

solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 255.068 euro (1.094.624 RON la

data formulării cererii - 7 septembrie 2010), reprezentând penalități de

întârziere de 0,1 RON pe zi de întârziere prevăzute de contractele de

vânzare-cumpărare (construcție) nr. x și y, ambele din 21 decembrie 2007 a

celor două imobile din Brașov din Ansamblul rezidențial G.P.V. predate de

pârâtă cu o întârziere de 682 zile, calculate pe perioada 1 octombrie 2008 - 12

august 2010 precum și cheltuieli de judecată.

Potrivit precizării

ulterioare (dosar), reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de

405.000 RON reprezentând daune interese pentru lipsa de folosință a celor două

imobile, calculate la un preț mediu de închiriere de 500 RON pe zi pe imobil,

avându-se în vedere un grad mediu anual de ocupare de 180 zile, respectiv 50%

dintr-un an calendaristic.

La termenul din 16

mai 2012, după efectuarea lucrărilor de expertiză, reclamanta și-a precizat

acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata daunelor constând în pierderi

rezultate din căderea pieței imobiliare, în sumă de 148.000 euro, respectiv,

635.142 RON, cuantumul total al pretențiilor fiind de 440.534 euro,

echivalentul a 1.890.551 RON.

Prin Sentința civilă

nr. 295 din 2 iulie 2012 a Tribunalului Brașov s-a admis, în parte, cererea

formulată și precizată de reclamanta SC G.V. SRL în contradictoriu cu pârâta SC

N.P. SRL și în consecință:

A fost obligată

pârâta să plătească reclamantei suma de 1.094.624 RON, reprezentând

echivalentul în lei a sumei de 255.068 euro, penalități de întârziere calculate

pe perioada 1 octombrie 2008 - 12 august 2010, precum și 22.877 RON, cheltuieli

de judecată parțiale.

S-a respins restul

pretențiilor.

A fost obligată

pârâta să plătească în contul Biroului Local de Expertize Judiciare Brașov,

expert Ț.E.A., suma de 2.170 RON, diferență onorariu expertiză.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Între părți s-au

încheiat contractele de vânzare-cumpărare (construcție) nr. x și nr. y ambele

din 21 decembrie 2007, prin care pârâta (vânzător) se obliga să predea

reclamantei (cumpărător) la cheie două imobile cu terenul aferent situate în

Brașov din Ansamblul rezidențial G.P.V., termenul de predare fiind 1 octombrie

2008, pentru care reclamanta a plătit anticipat câte 187.000 euro pentru

fiecare imobil, respectiv un total de 374.000 euro conform OP și facturilor

anexate (dosar).

În conformitate cu

clauzele aflate la cap. VI alin. (1), prevăzute de contractele de

vânzare-cumpărare nr. x și nr. y, pârâta (vânzător) se obliga să execute

construcția descrisă la art. II și VII din contract și să o predea

cumpărătorului la cheie, termenul de predare fiind 1 octombrie 2008, iar

nerespectarea termenului de predare conferea cumpărătorului dreptul de a

percepe penalități de 0,1 RON pe zi de întârziere, începând cu 1 octombrie

2008, data prevăzută pentru predare. Potrivit aceluiași capitol pârâta

(vânzător) se obliga să nu efectueze lucrări de construcții în zile geroase

(respectiv sub 0 grade celsius), să permită accesul cumpărătoarei să inspecteze

șantierul ori de câte ori consideră necesar și să garanteze dreptul de a

interveni ori de câte ori consideră necesar pentru a preîntâmpina eventualele

defecțiuni. Potrivit probatoriului administrat în cauză, pârâta nu și-a

respectat obligațiile rezultând din aceste clauze, imobilele fiind predate la

data de 12 august 2010, conform proceselor-verbale din 12 august 2010 cu o

întârziere de 682 zile, fapt ce a îndreptățit reclamanta să calculeze

penalități de 0,1 RON pe zi de întârziere, conform clauzelor de mai sus.

Instanța de fond a

mai reținut că pârâta nu a invocat o altă dată a predării imobilelor, nici prin

întâmpinare, nici prin răspunsul la interogatoriu și, ca urmare, au fost

înlăturate concluziile raportului de expertiză întocmit de expert G.V.B., cu

privire la alte procese-verbale încheiate anterior la 22 martie 2010 și 14 mai

2010, concluzii ce nu se coroborează cu restul probatoriului administrat,

lucrările nefiind finalizate la o dată anterioară. Faptul că lucrările nu erau

finalizate rezultă atât din declarațiile martorilor audiați, din corespondența

dintre părți ca și din adresele emise de pârâtă la 5 octombrie 2010 și 11 februarie

2011 adresate SC D.C. privind remedierea deficiențelor la loturile x și y. De

altfel, nici cuantumul penalităților solicitate de reclamantă pe perioada de

mai sus nu a fost contestat.

Potrivit concluziilor

raportului de expertiză întocmit de expert T.E.A., pe perioada 1 octombrie 2008

- 12 august 2010, s-a estimat pe piața imobiliară o scădere a valorii fiecărei

construcții în parte de 74.000 euro, iar valoarea lipsei de folosință a

fiecărui imobil calculată pentru perioada 1 octombrie 2008 - 12 august 2010

este de 18.733 euro/imobil.

Cu toate acestea, în

condițiile în care părțile au făcut o evaluare convențională a daunelor

inserând clauza contractuală în cuprinsul contractului prin care au anticipat

întinderea prejudiciului în caz de executare cu întârziere a obligației, iar

cuantumul daunelor - interese calculate prin raportul de expertiză întocmit de

expert T.E.A. nu depășește această valoare, instanța a apreciat că nu este

justificat cumulul acestora, întrucât s-ar produce o dublă reparație a uneia și

aceleiași încălcări a contractului, cumul ce ar echivala cu aplicarea a două

sancțiuni de același fel pentru aceeași faptă.

Apărările pârâtei din

întâmpinare au fost înlăturate, nefăcându-se dovada, în condițiile art. 1169 C.

civ., a existenței vreunui caz de înlăturare a răspunderii contractuale (forța

majoră sau cazul fortuit) sau a culpei reclamantei, neefectuarea lucrărilor de

construcții în zile geroase (respectiv sub 0 grade celsius) sau permiterea

accesului la imobile fiind obligații contractuale, fiind justificate

intervențiile reclamantei în vederea respectării lor.

S-a constatat că

reclamanta a îndeplinit procedura concilierii directe conform prevederilor art.

720 C. proc. civ. și, ca urmare, instanța de fond a respins excepția

prematurității formulării cererii.

Față de cele

sus-menționate s-a constatat că cererea este fondată, urmând a fi admisă în

parte, conform dispozitivului, potrivit prevederilor art. 969, 970, 1073, 1082

C. civ. și prevederile cap. VI alin. (1), prevăzute în contracte.

S-a făcut și

aplicarea prevederilor art. 276 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă

nr. 166/Ap din 9 noiembrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a

admis în parte apelul formulat de apelanta pârâtă SC N.P. SRL împotriva

sentinței mai sus menționate, pe care a modificat-o în parte, în sensul că:

A obligat-o pe pârâtă

să plătească reclamantei suma de 877.639 RON reprezentând echivalentul în lei

al sumei de 204.578 euro, penalități de întârziere calculate în perioada 1

octombrie 2008 - 29 martie 2010.

A păstrat celelalte

dispoziții din sentință.

Pentru a pronunța

această decizie, examinând sentința apelată, în raport cu motivele invocate în

calea de atac, instanța de apel a constatat că apelul este fondat în parte,

pentru următoarele considerente:

Referitor la excepția

de prematuritate a acțiunii, a constatat că soluția de respingere a excepției

de către prima instanță este întemeiată; dovada în acest sens sunt atât notificările

anterioare din care rezultă îndeplinirea procedurii legale de conciliere, cât

și convocarea pentru conciliere din 30 noiembrie 2010. Notificarea comunicată

apelantei pârâte, urmare a recunoașterii obligației de plată a sumei

reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,1/zi de întârziere,

adresa din 22 septembrie 2008 emisă de pârâtă cu propunere de soluționare a

litigiului pe cale amiabilă, precum și adresele din 29 septembrie 2008 și din 2

octombrie 2008 reprezintă manifestarea de voință a părților în termenele și

condițiile prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ., fiind calificate

convocare la conciliere.

Prin adresa din 10

octombrie 2008, pârâta a recunoscut datoria, comunicând reclamantei că aceasta

va fi plătită sau vor propune execuția unor lucrări suplimentare.

Apelanta pârâtă în

calitate de investitor avea obligația de a organiza recepția la terminarea

lucrărilor și în calitate de vânzător avea obligația (cap. IV) de a notifica

reclamantei, finalizarea construcției, iar aceasta avea obligația de a

participa la recepția construcțiilor.

Din adresa din 22

martie 2010, a rezultat că apelanta a invitat-o pe reclamanta SC G.V. SRL să

participe la recepția finală a lucrărilor de construcție, însă convocarea

reclamantei pentru predarea imobilelor în data de 29 martie 2010 a rămas fără

rezultat deoarece reclamanta nu i-a dat curs și nici nu a justificat absența la

data respectivă. Procesul-verbal încheiat la data de 27 martie 2010 menționează

că pentru începerea lucrărilor comisiei de recepție au fost prezenți

reprezentanți ai vânzătoarei, dirigintele de șantier, proiectantul general și

constructorul.

Referitor la recepția

construcțiilor, art. 26 al Regulamentului de recepție aprobat prin H.G. nr.

273/1994 stipulează că data recepției este data încheierii de către comisia de

recepție a procesului-verbal de recepție a lucrărilor, cu sau fără obiecții și

art. 30 care prevede că după acceptarea recepției de către investitor cu sau

fără obiecții, acesta nu mai poate emite alte solicitări de remedieri de lucrări,

penalizări, diminuări de valori, decât cele consemnate în procesul-verbal de

recepție.

Procesul-verbal de

recepție înregistrat la primăria Brașov în 14 mai 2010, prin care Comisia de

recepție a fost numită și convocată de proiectantul cumpărător SC G.V. SRL și

nu de investitorul - vânzător, a prorogat recepția din cauza constatării unor

vicii, menționate în expertiza tehnică extrajudiciară, comandată de către

reclamantă.

Prin raportul de

expertiză judiciară întocmit în cauză de expert B. s-a arătat că motivele de

amânare a recepției înregistrat la Primăria Brașov nu fac parte dintre motivele

prevăzute de art. 17 al Regulamentului de recepție, având în vedere faptul că

s-a constatat existența recepției structurii de rezistență și deci nu se poate

pune problema existenței unor dubii privind calitatea structurii de rezistență.

De asemenea, din

punct de vedere al obligațiilor și răspunderilor factorilor participanți la

realizarea construcțiilor prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în

construcții s-a concluzionat că la data de 29 martie 2010 construcțiile în

cauză erau finalizate și corespundeau din punct de vedere tehnic și calitativ

normelor legale în vigoare la acel moment, cu excepția anumitor obiecțiuni

consemnate în mod expres în anexele 2 ale recepțiilor 15 și 16 din 22 martie

2010.

În raportul de

expertiză s-a susținut că lipsurile constatate nu sunt de natură să afecteze

utilizarea imobilelor conform destinației, termenul de finalizare a

obiecțiunilor prevăzute în anexele 2 ale fiecăreia dintre cele două recepții

fiind data de 27 martie 2010.

Ca urmare, instanța

de apel a reținut că indiferent de stadiul fizic al construcțiilor sub aspectul

corespunderii din punct de vedere calitativ, recepția lucrărilor trebuia

efectuată la data la care s-a apreciat de apelantă că lucrările erau finalizate

și, în consecință, pentru întârzierea de 547 zile până la data de 29 martie

2010, reclamanta este îndreptățită la obținerea penalităților de întârziere de

0,1 RON/zi conform clauzelor contractuale prevăzute la cap. VI alin. (1).

Criticile din apel cu

privire la neefectuarea lucrărilor de construcții în zilele geroase, au fost

înlăturate, întrucât între părți nu a existat o înțelegere materializată

printr-un înscris din care să rezulte perioada de sistare a lucrărilor de

construcții și care ar avea drept consecință reducerea numărului de zile pentru

calculul penalităților de întârziere.

Pe de altă parte, a

reținut instanța de apel, întreruperea lucrărilor datorită timpului friguros

reprezintă o obligație contractuală prevăzută la capitolul VI alin. (4).

Împotriva deciziei

curții de apel au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta.

Recurenta -

reclamantă își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ. și solicită admiterea acestuia, desființarea deciziei curții de

apel, iar, pe fond, menținerea sentinței pronunțate de tribunal, ca fiind

legală și temeinică.

Recurenta -

reclamantă susține, astfel, că s-ar fi impus anularea apelului pârâtei, ca

netimbrat, întrucât aceasta a depus ordinul de plată al taxei judiciare de

timbru în sumă de 7.528,62 RON abia la al treilea termen de judecată.

Arată că instanța de

apel a interpretat greșit dispozițiile H.G. nr. 273/1994 și ale Legii nr.

10/1995, stabilind că SC G.V. SRL este doar beneficiar și că societatea pârâtă

este investitor, deoarece, în conformitate cu legislația în domeniul

construcțiilor, SC G.V. SRL are calitatea de beneficiar, investitor și

proprietar, iar societatea pârâtă este executant și constructor, mai arată că

toate dispozițiile legale, privind recepția construcțiilor au fost respectate

de societatea sa.

Pe de altă parte,

susține că este adevărat că în martie 2010 a fost convocată de SC N.P. SRL

pentru a participa la recepție, dar această convocare s-a făcut cu încălcarea

prevederilor legale mai sus amintite, întrucât SC N.P. SRL trebuia s-o notifice

că lucrările sunt terminate, or, nici la data de 12 august 2010, când

societatea reclamantă a organizat în mod legal recepția, cele două imobile nu

erau finalizate, nefiind finalizate, de altfel, nici în prezent, așa încât

consideră că pârâta îi datorează diferența de 216.985 RON, reprezentând

echivalentul sumei de 50.490 euro, înlăturată de la plată de către instanța de

apel.

Recurenta-pârâtă își

întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și

solicită admiterea recursului său, admiterea apelului și modificarea în parte a

deciziei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu

cheltuieli de judecată.

Recurenta - pârâtă

critică decizia curții de apel, ca fiind în parte nelegală, pentru următoarele

motive:

În primul rând,

susține că este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., deoarece hotărârea nu cuprinde o motivare pertinentă, cu privire la

aspectele invocate în cererea de apel, în ce privește perioada pentru care

trebuie calculate penalitățile, iar, pe de altă parte, motivarea este

contradictorie și străină de cele invocate prin apelul formulat, întrucât

pârâta nu a invocat faptul că din cauza condițiilor meteo nu a putut efectua

lucrările, ci reclamanta i-a interzis ca pe timpul iernii să realizeze lucrări

la imobil, or, instanța de apel nu face nicio referire la această apărare

determinantă, a sa.

În al doilea rând,

consideră că este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, - instanța

de apel ignorând condițiile necesare pentru atragerea răspunderii sale

contractuale, procedând la antrenarea acesteia, deși întârzierea în executarea

obligațiilor nu îi este imputabilă ei, ci s-a datorat exclusiv culpei

reclamantei.

În al treilea rând,

arată că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății,

respectiv contractul încheiat între părți, reținând o încălcare a clauzelor

acestuia imputabilă pârâtei, deși aceasta și-a îndeplinit întocmai și cu bună

credință obligațiile contractuale - caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 8

C. proc. civ.

În ce privește

recursul declarat de reclamantă, se constată următoarele:

Referitor la

susținerea recurentei, conform căreia s-ar fi impus anularea apelului pârâtei,

ca netimbrat, având în vedere că taxa judiciară de timbru a fost depusă abia la

cel de-al treilea termen, - susținere care de altfel nici nu a mai fost reiterată

de reprezentantul recurentei - reclamante în fața instanței de recurs, se

constată că nu poate fi primită.

Aceasta, deoarece

suma de 7.528,62 RON reprezentând cuantumul taxei judiciare de timbru stabilit

în sarcina apelantei - pârâte a făcut obiectul unei cereri de reexaminare, ce a

fost respinsă, iar apoi s-a depus la dosarul cauzei un extras de cont în copie,

apreciat ca un început de dovadă a faptului că s-a achitat taxa judiciară de

timbru și s-a acordat termen în vederea depunerii originalului, ceea ce s-a și

întâmplat la termenul următor, acordat.

Recurenta -

reclamantă susține că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile H.G.

nr. 273/1994 și ale Legii nr. 10/1995, menționând calități eronate ale părților

antrenate în prezentul litigiu, în raport de cele prevăzute de textele legale

invocate, dar nici această susținere nu poate fi primită, având în vedere că

este lipsită de relevanță în soluționarea acestei cauze aflate în recurs, al

cărui obiect este a se stabili dacă pârâta datorează sau nu penalități de

întârziere și dacă da, care este suma datorată, cu acest titlu. Pe de altă

parte, nu recursul este calea de urmat pentru examinarea unor astfel de

susțineri.

Ceea ce poate fi luat

în considerare și supus analizei instanței de recurs sunt susținerile

recurentei - reclamante referitoare la respectarea tuturor dispozițiilor legale

privind recepția construcțiilor, precum și cele potrivit cărora este adevărat

că în martie 2010 a fost convocată de pârâtă pentru a participa la recepție,

dar această convocare s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale în domeniul

construcțiilor, în sensul că trebuia să fie notificată că lucrările sunt

terminate.

Examinând aceste

susțineri, se constată că nu sunt întemeiate, întrucât instanța de apel a

reținut judicios că sunt datorate penalități de întârziere de 0,1 RON/zi

conform clauzelor contractuale prevăzute la cap. VI alin. (1), până la data de

29 martie 2010.

În ce privește data

recepției celor două construcții, ca dată limită, în raport de care s-au calculat

penalitățile, se reține că aceasta a fost corect stabilită de către curtea de

apel, ca fiind 29 martie 2010, dată la care pârâta a apreciat că lucrările sunt

finalizate și trebuia efectuată recepția, întârzierea în executarea lucrărilor

fiind în acest caz de 547 zile și nu de 682 zile, - cum a considerat eronat

tribunalul care s-a raportat la data de 12 august 2010.

Se constată astfel că

instanța de apel a apreciat corect că la data de 29 martie 2010, construcțiile

erau finalizate, corespundeau din punct de vedere tehnic și calitativ normelor

legale, cu excepția anumitor obiecțiuni care au fost consemnate în mod expres,

lipsurile constatate nefiind de natură să afecteze utilizarea imobilelor

conform destinației.

De altfel, pârâta a

invitat-o pe reclamantă să participe la recepția finală a lucrărilor de

construcții, însă aceasta nu a dat curs invitației și nici nu și-a justificat

absența - astfel cum corect a reținut și instanța de apel, așa încât s-a

procedat la încheierea procesului-verbal din 27 martie 2010, în prezența

reprezentanților pârâtei, dirigintelui de șantier, proiectantului general și

constructorului, iar procesul-verbal de recepție, prin care comisia de recepție

a fost numită și convocată chiar de către reclamantă a fost înregistrat la

Primăria Brașov, în 14 mai 2010.

Drept urmare, se

constată că niciuna dintre susținerile recurentei - reclamante formulate prin

invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. nu sunt întemeiate.

În ce privește

recursul declarat de pârâtă, se constată următoarele:

Primul motiv de

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit

căruia motivarea hotărârii curții de apel nu este pertinentă și conține

considerente contradictorii ori străine de susținerile învederate în apel nu

este întemeiat, întrucât, din examinarea conținutului deciziei, în raport de

actele dosarului, se constată că hotărârea conține motivele pe care se

sprijină, care au format convingerea instanței, aceasta nefiind obligată să

răspundă fiecărui argument invocat de părți, ci având posibilitatea de a

sintetiza argumentele utilizate și a le răspunde printr-un considerent comun.

Nu se poate reține

nici că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii, atâta vreme cât susținerile apelantei privind întreruperea lucrărilor

impusă de reclamantă datorită timpului friguros au fost examinate și corect au

fost înlăturate, reținându-se că nu există un înscris care să fi consfințit

înțelegerea părților privind o perioadă de sistare a lucrărilor, care să

conducă la reducerea numărului de zile privind calculul penalităților, iar pe

de altă parte, se constată că respectivele condiții meteorologice, invocate, nu

au fost dovedite, pentru o astfel de perioadă.

Cel de-al doilea

motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este,

de asemenea, neîntemeiat, pentru că, instanța de apel, contrar susținerilor

recurentei - pârâte, nu a ignorat existența condițiilor necesare pentru

antrenarea răspunderii pârâtei, ci dimpotrivă, le-a analizat și a constatat că

ele sunt întrunite. Totodată, a avut în vedere și apărările formulate de pârâtă

privind culpa reclamantei în efectuarea recepției și a concluzionat, urmare a

întregului probatoriu administrat, că se impune reducerea numărului de zile pentru

care sunt datorate penalități, de la x la y.

Cel de-al treilea

motiv de recurs, formulat prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. este și acesta neîntemeiat, deoarece se constată că instanța de apel a

interpretat corect actul juridic dedus judecății și a reținut judicios că

penalitățile de întârziere sunt datorate în temeiul clauzei penale prevăzute în

cele două contracte și cum pârâta a înregistrat o întârziere în îndeplinirea

obligațiilor, așa cum s-a arătat mai sus, în mod corect a obligat-o pe pârâtă

la plata către reclamantă a sumei de 877.639 RON, reprezentând echivalentul în

lei al sumei de 204.578 euro, penalități de întârziere calculate în perioada 1

octombrie 2008 - 29 martie 2010.

În consecință,

reținându-se că recurentele nu au exprimat niciun motiv de recurs întemeiat, de

natură să conducă la modificarea sau casarea deciziei curții de apel, aceasta

va fi menținută, ca fiind legală și vor fi respinse ambele recursuri declarate

în cauză, ca nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de reclamanta SC G.V. SRL București și de pârâta SC N.P.

SRL împotriva Deciziei civile nr. 166/Ap din 9 noiembrie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - CL