ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3084/2013

Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, sub Dosar nr. 4874/62, ulterior disjungerii din Dosarul nr. 593/62/2009 al Tribunalului Brașov, reclamanta SC F.P. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA și SC G.G. SRL, să dispună obligarea pârâtei SC A. SA la plata sumei de 10.000 euro/lună reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului ce a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2735/9 decembrie 2004, începând cu data de 26 noiembrie 2004 și până la data eliberării efective a imobilului. Prin Sentința civilă nr. 1752/C/25 noiembrie 2011, Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC G.G.

SRL invocată de pârâta SC A. SA. A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta SC A. SA. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC F.P. SRL Dumbrăvița în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA Codlea și SC G.G. SRL Codlea și în consecință. A fost obligată pârâta SC A. SA să plătească reclamantei suma de 98.277 RON reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință aferente perioadei 6 martie 2007 - 21 aprilie 2010, fiind respinse restul pretențiilor. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 9 decembrie 2004 a fost autentificat sub nr. 2735 contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă, în calitate de vânzătoare și pârâta SC A. SA în calitate de cumpărătoare, având ca obiect vânzarea-cumpărarea imobilului situat în orașul Codlea, jud. Brașov, înscris în cartea funciară nr. X a loc.

Codlea, sub nr. A+1, nr. topo X1. Prin Sentința civilă r. 33/CC din 12 iulie 2005 a Tribunalului Brașov, irevocabilă prin Decizia nr. 966 din 6 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2735 din 9 decembrie 2004. Având în vedere că actul de vânzare-cumpărare a fost anulat, reclamanta a solicitat prin prezenta cerere obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință, în temeiul art. 998 C. civ. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC G.G. SRL, aceasta a fost admisă, reținându-se inexistența identității între persoana acestei pârâte și subiectul obligat în raportul juridic dedus judecății.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 26 noiembrie 2004 - 27 ianuarie 2006 invocată de pârâta SC A. SA, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că dreptul la acțiune s-a născut la data de 6 martie 2007, dată la care a fost pronunțată Decizia nr. 966/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 33/CC/12 iulie 2005 a Tribunalului Brașov, prezenta cerere, fiind formulată la data de 27 ianuarie 2009, în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta a dovedit îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale, însă numai pentru perioada 6 martie 2007 - 21 aprilie 2010. S-a reținut în acest sens că, pentru perioada 26 noiembrie 2014 - 6 martie 2007, pârâta SC A. SA a folosit imobilul în temeiul unui titlu, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, care a fost anulat irevocabil, doar la data de 6 martie 2007, prin Decizia nr. 966 din 6 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Tot în același context s-a reținut că, începând cu data de 21 aprilie 2010, dată la care părțile au încheiat tranzacția de care s-a luat act prin Sentința civilă nr. 922/C din 6 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, SC F.P.

SRL și SC A. SA au convenit că, cea din urmă are un drept de retenție asupra imobilului până la data achitării de către reclamantă a creanței în sumă de 1.139.415,96 RON. Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta SC F.P. SRL și pârâta SC A. SA. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 75/Ap din 12 iunie 2012 a respins apelurile declarate de reclamanta SC F.P. SRL - prin lichidator judiciar R. SPRL și de pârâta SC A. SA Codlea. În ceea ce privește apelul reclamantei SC F.P.

SRL, instanța de apel a constatat că în mod corect s-a reținut că pentru perioada 26 noiembrie 2004 - 6 martie 2007 pârâta a folosit imobilul în baza unui titlu, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, care a fost anulat irevocabil prin Decizia nr. 966 din 6 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că, numai de la această dată și până la data încheierii tranzacției, intimata pârâtă datorează despăgubiri pentru lipsa de folosință. Cu privire la apelul pârâtei SC A. SA Codlea s-a reținut că, tranzacția încheiată între părți constituie legea părților, conform art. 969 C. civ. și prin urmare, convenția obligă doar la ceea ce este expres prevăzut în aceasta, astfel, că nu se poate reține susținerea, potrivit căreia, reclamanta a achiesat la dreptul de retenție, respectiv de creanță, astfel cum este solicitat de pârâtă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, atât reclamant SC F.P. SRL prin lichidator judiciar R. SPRL Brașov, cât și intervenientul în nume propriu C.R. Recursul reclamantei SC F.P. SRL prin lichidator judiciar R. SPRL Brașov a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul obligării pârâtei SC A. SA la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a imobilului în cuantum de 269.780 RON. Reclamanta apreciază că această cerere este întemeiată, întrucât, deși instanța de apel face referire și consideră tranzacția dintre părți ca și izvor de obligații, aceasta a ignorat total dispozițiile art. 2 lit. A, pct. B, în condițiile în care, pârâta recunoaște calitatea sa de debitoare, în favoarea reclamantei F.B.

SRL, precum și perioada pentru care datorează, în acest temei, lipsa folosinței imobilului. În ceea ce privește recursul intervenientului în nume propriu C.R., acesta apreciază ca fiind abuzive măsurile prin care a dispus scoatere sa din citativ, ca urmare a respingerii cererii de intervenție ca inadmisibilă și implicit, imposibilitatea obiectivă de e mai introduce cerere de apel și de a se apăra în această fază procesuală, sens în care consideră că s-a produs o gravă încălcare a dreptului său la apărare. Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, urmând ca recursurile declarate de reclamanta SC F.P. SRL prin lichidator judiciar R. SPRL Brașov și de intervenientul în nume propriu C.R.

să fie admise, pentru următoarele considerente. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal. În acest context se reține cu privire la recursul declarat de C.R. că, acesta este fondat. Astfel, este o măsură fără justificare legală scoaterea administrativă din citativ a intervenientului apelant, măsură dispusă de Curtea de Apel Brașov la 8 mai 2012. Aceasta a echivalat din punct de vedere procesual cu încălcarea dreptului la apărare al părții, și a dreptului de acces la instanță, chiar dacă justificarea măsurii curții de apel a avut ca temei respingerea intervenției ca inadmisibilă, soluția dispusă încă din prima instanță, conform încheierii din 6 aprilie 2011. În consecință, soluția procesuală corespunde menținerii în proces a părții și recunoașterea dreptului său procesual de a forma căi de atac, în condițiile legii.

Cu privire la recursul declarat de reclamanta SC F.P. SRL, Înalta Curte, reține că în raport de elementele tranzacției încheiate între părți la data de 21 aprilie 2010, instanța de apel trebuia să verifice întinderea dreptului la despăgubiri pentru folosirea fără drept a imobilului în litigiu, ulterior încheierii tranzacției, pe de o parte, iar pe de altă parte lămurirea intenției părților referitoare la stabilirea întinderii dreptului la despăgubiri.

În acest sens, situația de fapt trebuie stabilită prin analiza exhaustivă a tuturor elementelor susținute de părți: dacă întinderea dreptului de despăgubire este datorată de la data pronunțării hotărârii de anulare a titlului SC A. SA Codlea sau de la data încheierii tranzacției; dacă dreptul de retenție în favoarea intimatei SC A. SA tranzacționat de părți produce o consecință asupra existenței sau limitării în timp a despăgubirilor justificate pe folosința fără drept a imobilului, așa cum a fost imputată în acțiune; dacă și în ce măsură prin tranzacție SC A. SA a recunoscut reclamantei dreptul la despăgubire și cum au înțeles părțile să rezolve disputa referitoare la întinderea acestuia. Din acest punct de vedere este necesară administrarea de probe pentru lămurirea existenței și întinderii exacte a dreptului la despăgubire, lămurirea voinței reale a părților la încheierea tranzacției, având în vedere scopul și obiectul acesteia.

Toate aceste aspecte care nu au fost analizate, cu ocazia soluționării apelului urmează să fie lămurite de instanța de apel prin suplimentarea materialului probator, totodată avându-se în vedere considerentele expuse de prima instanță, criticile intervenientului și apărările reclamantei. Așa fiind, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursurile declarate de reclamanta SC F.P. SRL prin lichidator judiciar R. SPRL Brașov și de intervenientul în nume propriu C.R. și să caseze decizia atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC F.P. SRL prin lichidator judiciar R. SPRL Brașov și de intervenientul în nume propriu C.R. împotriva Deciziei nr. 75/Ap din 12 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV