ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3084/2013

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, sub Dosar nr. 4874/62,

ulterior disjungerii din Dosarul nr. 593/62/2009 al Tribunalului Brașov,

reclamanta SC F.P. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA și SC

G.G. SRL, să dispună obligarea pârâtei SC A. SA la plata sumei de 10.000

euro/lună reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului ce a

făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2735/9

decembrie 2004, începând cu data de 26 noiembrie 2004 și până la data

eliberării efective a imobilului.

Prin Sentința civilă nr. 1752/C/25

noiembrie 2011, Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei SC G.G. SRL invocată de pârâta SC A. SA.

A fost respinsă excepția prescripției

dreptului material la acțiune invocată de pârâta SC A. SA.

A fost admisă în parte acțiunea

formulată de reclamanta SC F.P. SRL Dumbrăvița în contradictoriu cu pârâtele SC

A. SA Codlea și SC G.G. SRL Codlea și în consecință.

A fost obligată pârâta SC A. SA să

plătească reclamantei suma de 98.277 RON reprezentând despăgubiri pentru lipsa

de folosință aferente perioadei 6 martie 2007 - 21 aprilie 2010, fiind respinse

restul pretențiilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 9 decembrie 2004 a fost autentificat sub nr. 2735

contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă, în calitate de

vânzătoare și pârâta SC A. SA în calitate de cumpărătoare, având ca obiect

vânzarea-cumpărarea imobilului situat în orașul Codlea, jud. Brașov, înscris în

cartea funciară nr. X a loc. Codlea, sub nr. A+1, nr. topo X1.

Prin Sentința civilă r. 33/CC din 12

iulie 2005 a Tribunalului Brașov, irevocabilă prin Decizia nr. 966 din 6 martie

2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus anularea

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2735 din 9 decembrie

2004.

Având în vedere că actul de

vânzare-cumpărare a fost anulat, reclamanta a solicitat prin prezenta cerere

obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință, în temeiul

art. 998 C. civ.

Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei SC G.G. SRL, aceasta a fost admisă,

reținându-se inexistența identității între persoana acestei pârâte și subiectul

obligat în raportul juridic dedus judecății.

În ceea ce privește excepția

prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 26 noiembrie 2004 - 27

ianuarie 2006 invocată de pârâta SC A. SA, aceasta a fost respinsă ca

neîntemeiată, reținându-se că dreptul la acțiune s-a născut la data de 6 martie

2007, dată la care a fost pronunțată Decizia nr. 966/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin care s-a respins apelul declarat împotriva Sentinței

civile nr. 33/CC/12 iulie 2005 a Tribunalului Brașov, prezenta cerere, fiind formulată

la data de 27 ianuarie 2009, în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din

Decretul nr. 167/1958.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că

reclamanta a dovedit îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii

civile delictuale, însă numai pentru perioada 6 martie 2007 - 21 aprilie 2010.

S-a reținut în acest sens că, pentru

perioada 26 noiembrie 2014 - 6 martie 2007, pârâta SC A. SA a folosit imobilul

în temeiul unui titlu, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, care a fost

anulat irevocabil, doar la data de 6 martie 2007, prin Decizia nr. 966 din 6

martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Tot în același context s-a reținut că,

începând cu data de 21 aprilie 2010, dată la care părțile au încheiat

tranzacția de care s-a luat act prin Sentința civilă nr. 922/C din 6 aprilie

2011 pronunțată de Tribunalul Brașov, SC F.P. SRL și SC A. SA au convenit că,

cea din urmă are un drept de retenție asupra imobilului până la data achitării

de către reclamantă a creanței în sumă de 1.139.415,96 RON.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamanta SC F.P. SRL și pârâta SC A. SA. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin Decizia nr. 75/Ap din 12 iunie 2012 a respins apelurile declarate

de reclamanta SC F.P. SRL - prin lichidator judiciar R. SPRL și de pârâta SC A.

SA Codlea.

În ceea ce privește apelul reclamantei

SC F.P. SRL, instanța de apel a constatat că în mod corect s-a reținut că

pentru perioada 26 noiembrie 2004 - 6 martie 2007 pârâta a folosit imobilul în

baza unui titlu, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, care a fost anulat

irevocabil prin Decizia nr. 966 din 6 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, astfel că, numai de la această dată și până la data încheierii

tranzacției, intimata pârâtă datorează despăgubiri pentru lipsa de folosință.

Cu privire la apelul pârâtei SC A. SA

Codlea s-a reținut că, tranzacția încheiată între părți constituie legea

părților, conform art. 969 C. civ. și prin urmare, convenția obligă doar la

ceea ce este expres prevăzut în aceasta, astfel, că nu se poate reține

susținerea, potrivit căreia, reclamanta a achiesat la dreptul de retenție,

respectiv de creanță, astfel cum este solicitat de pârâtă.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs, atât reclamant SC F.P. SRL prin lichidator judiciar R. SPRL Brașov, cât

și intervenientul în nume propriu C.R.

Recursul reclamantei SC F.P. SRL prin

lichidator judiciar R. SPRL Brașov a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, modificarea deciziei

atacate, în sensul obligării pârâtei SC A. SA la plata despăgubirilor pentru

lipsa de folosință a imobilului în cuantum de 269.780 RON.

Reclamanta apreciază că această cerere

este întemeiată, întrucât, deși instanța de apel face referire și consideră

tranzacția dintre părți ca și izvor de obligații, aceasta a ignorat total

dispozițiile art. 2 lit. A, pct. B, în condițiile în care, pârâta recunoaște

calitatea sa de debitoare, în favoarea reclamantei F.B. SRL, precum și perioada

pentru care datorează, în acest temei, lipsa folosinței imobilului.

În ceea ce privește recursul

intervenientului în nume propriu C.R., acesta apreciază ca fiind abuzive

măsurile prin care a dispus scoatere sa din citativ, ca urmare a respingerii

cererii de intervenție ca inadmisibilă și implicit, imposibilitatea obiectivă

de e mai introduce cerere de apel și de a se apăra în această fază procesuală,

sens în care consideră că s-a produs o gravă încălcare a dreptului său la

apărare.

Analizând criticile aduse deciziei

atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că

acestea sunt fondate, urmând ca recursurile declarate de reclamanta SC F.P. SRL

prin lichidator judiciar R. SPRL Brașov și de intervenientul în nume propriu

C.R. să fie admise, pentru următoarele considerente.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea

greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal.

În acest context se reține cu privire

la recursul declarat de C.R. că, acesta este fondat. Astfel, este o măsură fără

justificare legală scoaterea administrativă din citativ a intervenientului apelant,

măsură dispusă de Curtea de Apel Brașov la 8 mai 2012. Aceasta a echivalat din

punct de vedere procesual cu încălcarea dreptului la apărare al părții, și a

dreptului de acces la instanță, chiar dacă justificarea măsurii curții de apel

a avut ca temei respingerea intervenției ca inadmisibilă, soluția dispusă încă

din prima instanță, conform încheierii din 6 aprilie 2011. În consecință,

soluția procesuală corespunde menținerii în proces a părții și recunoașterea

dreptului său procesual de a forma căi de atac, în condițiile legii.

Cu privire la recursul declarat de

reclamanta SC F.P. SRL, Înalta Curte, reține că în raport de elementele

tranzacției încheiate între părți la data de 21 aprilie 2010, instanța de apel

trebuia să verifice întinderea dreptului la despăgubiri pentru folosirea fără

drept a imobilului în litigiu, ulterior încheierii tranzacției, pe de o parte,

iar pe de altă parte lămurirea intenției părților referitoare la stabilirea

întinderii dreptului la despăgubiri.

În acest sens, situația de fapt

trebuie stabilită prin analiza exhaustivă a tuturor elementelor susținute de

părți: dacă întinderea dreptului de despăgubire este datorată de la data

pronunțării hotărârii de anulare a titlului SC A. SA Codlea sau de la data

încheierii tranzacției; dacă dreptul de retenție în favoarea intimatei SC A. SA

tranzacționat de părți produce o consecință asupra existenței sau limitării în

timp a despăgubirilor justificate pe folosința fără drept a imobilului, așa cum

a fost imputată în acțiune; dacă și în ce măsură prin tranzacție SC A. SA a

recunoscut reclamantei dreptul la despăgubire și cum au înțeles părțile să

rezolve disputa referitoare la întinderea acestuia.

Din acest punct de vedere este

necesară administrarea de probe pentru lămurirea existenței și întinderii

exacte a dreptului la despăgubire, lămurirea voinței reale a părților la

încheierea tranzacției, având în vedere scopul și obiectul acesteia.

Toate aceste aspecte care nu au fost

analizate, cu ocazia soluționării apelului urmează să fie lămurite de instanța

de apel prin suplimentarea materialului probator, totodată avându-se în vedere

considerentele expuse de prima instanță, criticile intervenientului și

apărările reclamantei.

Așa fiind, potrivit prevederilor art.

312 alin. (1) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită

recursurile declarate de reclamanta SC F.P. SRL prin lichidator judiciar R.

SPRL Brașov și de intervenientul în nume propriu C.R. și să caseze decizia

atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamanta SC F.P. SRL prin lichidator judiciar R. SPRL Brașov și de

intervenientul în nume propriu C.R. împotriva Deciziei nr. 75/Ap din 12 iunie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o

casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - GV