ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 928/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Brașov prin sentința

civilă nr. 2025 din 30 noiembrie 2006 a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul B.M.A.D. în contradictoriu cu pârâții SC I.U. SA Brașov, J.D.,

orașul Râșnov și SC B.P. SRL Brașov.

S-a dispus evacuarea pârâtelor SC

I.U. SA și SC B.P. SRL Brașov din imobilul situat în Râșnov, înscris în C.F.

nr. 10506 Râșnov sub nr.top 3682/1 și C.F. nr. 10689 Râșnov sub nr.top 3682/3,

compus din teren în suprafață de 4.592 mp și construcții, proprietatea

reclamantului.

A fost obligată pârâta SC I.U. SA să

ridice construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantului și să

plătească reclamantului suma de 1.050.310.769 Rol reprezentând folos de tras.

S-au respins pretențiile

reclamantului față de pârâtul J.D.

S-a respins cererea reconvențională

formulată de pârâta SC I.U. SA în contradictoriu cu reclamantul B.M.A.D.

Au fost obligate pârâtele SC I.U. SA

și SC B.P. SRL la plata sumei de 15.034.250 Rol cheltuieli de judecată către

reclamant.

Tribunalul Brașov a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului J.D., întrucât prin acordul

realizat de acesta și pârâta SC B.P. SRL, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3546

din 29 noiembrie 2004 a fost reziliat, pârâtul J.D. predând bunurile ce i-au

fost transmise.

S-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei SC B.P. SRL, reținându-se că aceasta a

încheiat cu pârâta SC I.U. SA contractul de vânzare-cumpărare din 10 aprilie

2003.

Instanța de fond a reținut că

reclamantul este proprietarul tabular asupra imobilului înscris în C.F. nr. 10506

Râșnov sub nr.top 3682/1 și C.F. nr. 10689 Râșnov sub nr.top 3682/3, compus din

teren în suprafață de 4.592 mp și construcții și că pârâtele SC I.U. SA și SC

B.P. SRL ocupă imobilele în litigiu, astfel cum au fost identificate prin

raportul de expertiză întocmit de expert C.M., fără titlu legal, iar pârâta SC

I.U. SA a edificat fără drept, cu rea-credință, pe terenul proprietatea

reclamantului, construcțiile identificate prin același raport de expertiză

menționat.

Începând cu luna noiembrie 1990 și

până la data judecării acțiunii reclamantului la fond, reclamantul nu a

perceput chiria pentru imobilul închiriat pârâtei SC I.U. SA, fiind astfel

îndreptățit la acordarea folosului de tras în sumă de 1.050.310.769 Rol.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, prin decizia nr. 53/Ap din 17 iulie 2010 a respins ca nefondate,

apelurile declarate de pârâtele SC I.U. SA și SC B.P. SRL împotriva sentinței

civile nr. 2025/S din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Brașov, fiind obligată

intimata L.O.E. la plata sumei de 3.200,1 lei conform art. 20 alin. (5) din

Legea nr. 146/1997, modificată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de Apel Brașov a reținut ca întemeiată excepția de netimbrare invocată

de pârâta SC I.U. SA pentru capătul de cerere formulat de reclamant,

reprezentând folos de tras, în sumă de 1.050.310.769 lei, și că în raport de

dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, modificată, intimata L.O.E.,

succesoarea reclamantului B.M.D.A., datorează instanței de fond suma de 3.200,1

lei Ron taxă judiciară de timbru.

Referitor la obiectul apelului, prin

încheierea de ședință din 15 mai 2007, în temeiul dispozițiilor art. 36 din

Legea nr. 69/1995, în vigoare la momentul respectiv s-a dispus suspendarea

judecății apelului privind petitul 3, privind folosul de tras, ca ulterior

curtea de apel să revină asupra acestei încheieri de suspendare, față de

dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât suspendarea nu privea

căile de atac declanșate de debitor, cum este cazul în speță.

Curtea de Apel a reținut că soluția

de respingere a excepției lipsei calității procesuale a pârâtei SC B.P. SRL a

fost corectă; față de convenția de reziliere a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat cu SC I.U. SA la 10 septembrie 2003 din care rezultă

că predarea bunurilor ce au făcut obiectul acesteia nu s-a realizat, iar

evacuarea pârâtelor s-a dispus din imobilul situat în Râșnov, astfel cum

rezultă din expertiza tehnică întocmită de expert C.M., varianta B, anexa 5.

Ridicarea construcțiilor cu rea-credință

pe terenul proprietatea reclamantului a vizat calitatea de succesor cu titlu

particular a SC I.U. SA Brașov față de SC C.A. SA, întrucât la 1 ianuarie 1994,

contractul încheiat între SC I. SA și reclamant încetase, existența unei tacite

relocațiuni fiind exclusă, datorită promovării de reclamant a acțiunii de

evacuare a SC I. SA.

SC C.A. SA, preluând fără titlu

bunurile ce au făcut obiectul actului de închiriere nu le putea transmite SC

I.U. SA, ea fiind doar un detentor precar, neavând drept de folosință.

Și cererea reconvențională a fost

corect respinsă ca nefondată, întrucât construcțiile edificate pe terenul altei

persoane, cu rea-credință, nu dau naștere unui drept de creanță

constructorului.

Folosul de tras a fost cuantificat

prin raportul efectuat de expert contabil S.I., la 105.310.769 Rol, daune

datorate de SC I.U. SA pentru perioada 1 septembrie 1990 - 31 decembrie 2003,

conform art. 483 C. civ., nereținându-se critica apelantei privind chiria de

125.304.613 Rol, în lipsa unui contract de închiriere între reclamant și SC

C.A. SA, la valoarea de 12.529 Rol lunar.

Împotriva menționatei decizii SC

B.P. SRL Brașov a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6

și 7 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie,

admiterea recursului, casarea deciziei nr. 53/Ap din 17 iulie 2010 a Curții de

Apel Brașov și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În criticile formulate recurenta-pârâtă

susține în esență următoarele:

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 C. proc.

civ. întrucât hotărârea s-a pronunțat în condițiile în care societatea nu a

dobândit calitatea de parte în cauză, fiind incident motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Sub acest aspect, după o redare

amănunțită a situației de fapt, învederează că după mai multe cicluri

procesuale, numai în ziua de 22 noiembrie 2006 instanța de fond a stabilit

cadrul procesual, în dosarul nr. 4907/2002 că în condițiile în care instanța nu

s-a pronunțat în niciun mod cu privire la cererea pârâtei SC I.U. SA, de

introducere în cauză a SC B.P. SRL, i-a fost încălcat dreptul la apărare și la

un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât citarea sa s-a făcut prin afișare,

iar societatea sa nu a fost prezentă la niciun termen de judecată în apel.

Or, instanța de apel, trecând cu

ușurință peste neregularitățile procedurale ale instanței de fond a încălcat și

dispozițiile art. 129 C. proc. civ., fără să țină cont de caracterul devolutiv

al apelului și nu a analizat nici cererile și probele administrate în cauză.

Curții de Apel Brașov a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ce nu s-a cerut,

față de soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC

B.P. SRL, cât timp această excepție nu a fost invocată și față de dispoziția

instanței de evacuare a pârâtelor de pe terenul în suprafață de 4.592 mp, deși

din înscrisurile de carte funciară rezultă că suprafața reală a acestuia este

de 4.208 mp, acordându-i-se reclamantului o suprafață mai mare, - art. 304 pct.

6 C. proc. civ.

cuprinde motivele pe care se sprijină, conține motive contradictorii, străine

de natura cauzei, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În argumentarea acestui motiv

recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel a preluat considerentele

instanței de fond, fără o motivare proprie în sensul prevederilor art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanța nu indică motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței care a determinat, respingerea

apelului.

Recurenta-pârâtă a susținut că în

apel nu a fost analizată reaua – credință a constructorilor, că nu a fost

motivată excepția lipsei calității procesuale a pârâtei SC B.P. SRL și nici

modalitatea în care aceasta a ajuns parte în acest proces și dacă a avut

posibilitatea de a-și formula apărarea în cauză.

Intimata-reclamantă L.O.E. la 19

ianuarie 2011 prin întâmpinarea depusă la dosar a cerut respingerea recursului

ca nefondat.

Recursul pârâtei este nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor

de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

- În cadrul motivului de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care presupune

încălcarea normelor de procedură sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105

C. proc. civ., recurenta reia istoricul litigiului – în ceea ce privește

stabilirea cadrului procesual – de la data înregistrării cauzei pe rolul

Judecătoriei Brașov, susținând că instanța de fond a dispus introducerea sa în

cauză, în calitate de pârâtă, respingând excepția lipsei calității sale

procesuale pasive în contextul în care nu a invocat o asemenea excepție și că

sentința nu i-a fost comunicată, aflând întâmplător de existența acesteia.

Cu privire la aceste aspecte, care ar fi putut fi invocate

ca și critici doar în calea de atac a apelului se impune a se preciza că nu pot

face obiectul controlului de nelegalitate în acest cadru procesual.

În condițiile în care recurenta nu a

supus analizei instanței de apel pretinsele neregularități procedurale (apelul

său nu a fost motivat și nici nu și-a făcut apărări în sensul celor arătate în

fața instanței anterioare) apare ca fiind pur formală susținerea în sensul

căreia instanța de apel ar fi trecut cu ușurință peste neregularitățile

procedurale ale instanței de fond, fără a ține seama de caracterul devolutiv al

apelului și fără a verifica respectarea procedurii de citare la instanța de

fond.

- Nici motivul întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât

recurenta nu poate invoca direct în recurs faptul că instanța de fond ar fi

acordat mai mult decât s-ar fi cerut prin respingerea excepției calității sale

procesuale pasive și prin acordarea unei suprafețe de teren în plus față de

solicitarea reclamantului, în contextul în care – așa cum s-a arătat aceasta nu

a formulat astfel de critici în apel, iar obiectul controlului de nelegalitate

în această fază procesuală este dat de decizia pronunțată în apel, iar nu de

sentința instanței de fond.

- Cu privire la motivul de recurs

prin care se invocă lipsa motivelor de fapt și de drept ce au format

convingerea instanței de apel, determinând respingerea apelului, din examinarea

deciziei atacate se constată îndeplinirea cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ.

Astfel, prin considerentele

deciziei, instanța apelului a arătat punctual și în concret raționamentul ce a

stat la baza înlăturării criticilor aduse împotriva sentinței primei instanțe,

raportându-se la situația de fapt și făcând trimitere la textele legale incidente

în cauză, confirmând soluția pronunțată de instanța de fond.

Faptul că recurenta nu împărtășește

punctul de vedere al instanței nu este de natură a atrage incidența prevăzută

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ..

- În ce privește pretinsa încălcare

a dispozițiilor art. 299 alin. (2) C. proc. civ. se impune a se preciza că

instanța de apel a respectat întocmai drepturile procesuale ale recurentei.

Astfel, în contextul în care SC B.P.

SRL nu și-a motivat apelul, instanța de apel s-a raportat strict numai asupra

celor invocate la prima instanță. Cum, pârâta (deși legal citată) nu s-a

prezentat la niciun termen, nu a invocat excepții și nici nu și-a formulat

apărări în fazele procesuale anterioare nu poate pretinde eventuale nereguli

procedurale pentru prima dată, în fața instanței de recurs.

Referitor la pretinsa încălcare a

dispozițiilor art. 57 C. proc. civ. se impune a se arăta că nu au incidență în

cauză și că cererea prin care reclamantul a lărgit cadrul procesual inițial,

înțelegând să se judece și cu SC B.P. SRL în calitate de pârâtă – s-a făcut cu

respectarea principiului disponibilității părții ce guvernează procesul civil,

care lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a

limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să își

dispute obiectul procesului.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de

intervenienta SC B.P. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 53/Ap din 17 iulie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

2

martie 2011.