ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 928/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 2025 din 30 noiembrie 2006 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.M.A.D. în contradictoriu cu pârâții SC I.U. SA Brașov, J.D., orașul Râșnov și SC B.P. SRL Brașov. S-a dispus evacuarea pârâtelor SC I.U. SA și SC B.P. SRL Brașov din imobilul situat în Râșnov, înscris în C.F. nr. 10506 Râșnov sub nr.top 3682/1 și C.F. nr. 10689 Râșnov sub nr.top 3682/3, compus din teren în suprafață de 4.592 mp și construcții, proprietatea reclamantului. A fost obligată pârâta SC I.U. SA să ridice construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantului și să plătească reclamantului suma de 1.050.310.769 Rol reprezentând folos de tras.

S-au respins pretențiile reclamantului față de pârâtul J.D. S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC I.U. SA în contradictoriu cu reclamantul B.M.A.D. Au fost obligate pârâtele SC I.U. SA și SC B.P. SRL la plata sumei de 15.034.250 Rol cheltuieli de judecată către reclamant. Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului J.D., întrucât prin acordul realizat de acesta și pârâta SC B.P. SRL, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3546 din 29 noiembrie 2004 a fost reziliat, pârâtul J.D. predând bunurile ce i-au fost transmise. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B.P. SRL, reținându-se că aceasta a încheiat cu pârâta SC I.U.

SA contractul de vânzare-cumpărare din 10 aprilie 2003. Instanța de fond a reținut că reclamantul este proprietarul tabular asupra imobilului înscris în C.F. nr. 10506 Râșnov sub nr.top 3682/1 și C.F. nr. 10689 Râșnov sub nr.top 3682/3, compus din teren în suprafață de 4.592 mp și construcții și că pârâtele SC I.U. SA și SC B.P. SRL ocupă imobilele în litigiu, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert C.M., fără titlu legal, iar pârâta SC I.U. SA a edificat fără drept, cu rea-credință, pe terenul proprietatea reclamantului, construcțiile identificate prin același raport de expertiză menționat. Începând cu luna noiembrie 1990 și până la data judecării acțiunii reclamantului la fond, reclamantul nu a perceput chiria pentru imobilul închiriat pârâtei SC I.U.

SA, fiind astfel îndreptățit la acordarea folosului de tras în sumă de 1.050.310.769 Rol. Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 53/Ap din 17 iulie 2010 a respins ca nefondate, apelurile declarate de pârâtele SC I.U. SA și SC B.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 2025/S din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Brașov, fiind obligată intimata L.O.E. la plata sumei de 3.200,1 lei conform art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, modificată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Brașov a reținut ca întemeiată excepția de netimbrare invocată de pârâta SC I.U. SA pentru capătul de cerere formulat de reclamant, reprezentând folos de tras, în sumă de 1.050.310.769 lei, și că în raport de dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, modificată, intimata L.O.E., succesoarea reclamantului B.M.D.A., datorează instanței de fond suma de 3.200,1 lei Ron taxă judiciară de timbru.

Referitor la obiectul apelului, prin încheierea de ședință din 15 mai 2007, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 69/1995, în vigoare la momentul respectiv s-a dispus suspendarea judecății apelului privind petitul 3, privind folosul de tras, ca ulterior curtea de apel să revină asupra acestei încheieri de suspendare, față de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât suspendarea nu privea căile de atac declanșate de debitor, cum este cazul în speță. Curtea de Apel a reținut că soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale a pârâtei SC B.P. SRL a fost corectă; față de convenția de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC I.U.

SA la 10 septembrie 2003 din care rezultă că predarea bunurilor ce au făcut obiectul acesteia nu s-a realizat, iar evacuarea pârâtelor s-a dispus din imobilul situat în Râșnov, astfel cum rezultă din expertiza tehnică întocmită de expert C.M., varianta B, anexa 5. Ridicarea construcțiilor cu rea-credință pe terenul proprietatea reclamantului a vizat calitatea de succesor cu titlu particular a SC I.U. SA Brașov față de SC C.A. SA, întrucât la 1 ianuarie 1994, contractul încheiat între SC I. SA și reclamant încetase, existența unei tacite relocațiuni fiind exclusă, datorită promovării de reclamant a acțiunii de evacuare a SC I. SA. SC C.A. SA, preluând fără titlu bunurile ce au făcut obiectul actului de închiriere nu le putea transmite SC I.U.

SA, ea fiind doar un detentor precar, neavând drept de folosință. Și cererea reconvențională a fost corect respinsă ca nefondată, întrucât construcțiile edificate pe terenul altei persoane, cu rea-credință, nu dau naștere unui drept de creanță constructorului. Folosul de tras a fost cuantificat prin raportul efectuat de expert contabil S.I., la 105.310.769 Rol, daune datorate de SC I.U. SA pentru perioada 1 septembrie 1990 - 31 decembrie 2003, conform art. 483 C. civ., nereținându-se critica apelantei privind chiria de 125.304.613 Rol, în lipsa unui contract de închiriere între reclamant și SC C.A. SA, la valoarea de 12.529 Rol lunar. Împotriva menționatei decizii SC B.P. SRL Brașov a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6 și 7 C. proc.

civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei nr. 53/Ap din 17 iulie 2010 a Curții de Apel Brașov și trimiterea cauzei spre rejudecare. În criticile formulate recurenta-pârâtă susține în esență următoarele: 1. Instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 C. proc. civ. întrucât hotărârea s-a pronunțat în condițiile în care societatea nu a dobândit calitatea de parte în cauză, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Sub acest aspect, după o redare amănunțită a situației de fapt, învederează că după mai multe cicluri procesuale, numai în ziua de 22 noiembrie 2006 instanța de fond a stabilit cadrul procesual, în dosarul nr. 4907/2002 că în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat în niciun mod cu privire la cererea pârâtei SC I.U.

SA, de introducere în cauză a SC B.P. SRL, i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât citarea sa s-a făcut prin afișare, iar societatea sa nu a fost prezentă la niciun termen de judecată în apel. Or, instanța de apel, trecând cu ușurință peste neregularitățile procedurale ale instanței de fond a încălcat și dispozițiile art. 129 C. proc. civ., fără să țină cont de caracterul devolutiv al apelului și nu a analizat nici cererile și probele administrate în cauză. 2. Prin soluția pronunțată, decizia Curții de Apel Brașov a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ce nu s-a cerut, față de soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B.P.

SRL, cât timp această excepție nu a fost invocată și față de dispoziția instanței de evacuare a pârâtelor de pe terenul în suprafață de 4.592 mp, deși din înscrisurile de carte funciară rezultă că suprafața reală a acestuia este de 4.208 mp, acordându-i-se reclamantului o suprafață mai mare, - art. 304 pct. 6 C. proc. civ. 3. Decizia pronunțată în apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conține motive contradictorii, străine de natura cauzei, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel a preluat considerentele instanței de fond, fără o motivare proprie în sensul prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., că instanța nu indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței care a determinat, respingerea apelului. Recurenta-pârâtă a susținut că în apel nu a fost analizată reaua – credință a constructorilor, că nu a fost motivată excepția lipsei calității procesuale a pârâtei SC B.P. SRL și nici modalitatea în care aceasta a ajuns parte în acest proces și dacă a avut posibilitatea de a-și formula apărarea în cauză. Intimata-reclamantă L.O.E. la 19 ianuarie 2011 prin întâmpinarea depusă la dosar a cerut respingerea recursului ca nefondat. Recursul pârâtei este nefondat. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: - În cadrul motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., care presupune încălcarea normelor de procedură sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 C. proc. civ., recurenta reia istoricul litigiului – în ceea ce privește stabilirea cadrului procesual – de la data înregistrării cauzei pe rolul Judecătoriei Brașov, susținând că instanța de fond a dispus introducerea sa în cauză, în calitate de pârâtă, respingând excepția lipsei calității sale procesuale pasive în contextul în care nu a invocat o asemenea excepție și că sentința nu i-a fost comunicată, aflând întâmplător de existența acesteia. Cu privire la aceste aspecte, care ar fi putut fi invocate ca și critici doar în calea de atac a apelului se impune a se preciza că nu pot face obiectul controlului de nelegalitate în acest cadru procesual.

În condițiile în care recurenta nu a supus analizei instanței de apel pretinsele neregularități procedurale (apelul său nu a fost motivat și nici nu și-a făcut apărări în sensul celor arătate în fața instanței anterioare) apare ca fiind pur formală susținerea în sensul căreia instanța de apel ar fi trecut cu ușurință peste neregularitățile procedurale ale instanței de fond, fără a ține seama de caracterul devolutiv al apelului și fără a verifica respectarea procedurii de citare la instanța de fond. - Nici motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

nu poate fi primit întrucât recurenta nu poate invoca direct în recurs faptul că instanța de fond ar fi acordat mai mult decât s-ar fi cerut prin respingerea excepției calității sale procesuale pasive și prin acordarea unei suprafețe de teren în plus față de solicitarea reclamantului, în contextul în care – așa cum s-a arătat aceasta nu a formulat astfel de critici în apel, iar obiectul controlului de nelegalitate în această fază procesuală este dat de decizia pronunțată în apel, iar nu de sentința instanței de fond. - Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă lipsa motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței de apel, determinând respingerea apelului, din examinarea deciziei atacate se constată îndeplinirea cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Astfel, prin considerentele deciziei, instanța apelului a arătat punctual și în concret raționamentul ce a stat la baza înlăturării criticilor aduse împotriva sentinței primei instanțe, raportându-se la situația de fapt și făcând trimitere la textele legale incidente în cauză, confirmând soluția pronunțată de instanța de fond. Faptul că recurenta nu împărtășește punctul de vedere al instanței nu este de natură a atrage incidența prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.. - În ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 299 alin. (2) C. proc. civ. se impune a se preciza că instanța de apel a respectat întocmai drepturile procesuale ale recurentei. Astfel, în contextul în care SC B.P.

SRL nu și-a motivat apelul, instanța de apel s-a raportat strict numai asupra celor invocate la prima instanță. Cum, pârâta (deși legal citată) nu s-a prezentat la niciun termen, nu a invocat excepții și nici nu și-a formulat apărări în fazele procesuale anterioare nu poate pretinde eventuale nereguli procedurale pentru prima dată, în fața instanței de recurs. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 57 C. proc. civ. se impune a se arăta că nu au incidență în cauză și că cererea prin care reclamantul a lărgit cadrul procesual inițial, înțelegând să se judece și cu SC B.P. SRL în calitate de pârâtă – s-a făcut cu respectarea principiului disponibilității părții ce guvernează procesul civil, care lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să își dispute obiectul procesului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienta SC B.P. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 53/Ap din 17 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2011.