ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7066/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 iulie 2000 la Tribunalul Brașov reclamanții K.Ș.N., H.E.S. și D.G.P.I. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Brașov prin primar, SC R. SRL și S.M. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în baza sentinței civile nr. 183 din 20 iunie 1947 a fostului Tribunal al județului Brașov, secția I civilă, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare dintre antecesorii lor și cei ai pârâtei S.M. privind imobilele situate în Brașov înscrise în C.F. Brașov nr. 5462/1, 5462/2 și C.F. nr.top 5461, să se dispună rectificarea C.F. în sensul înscrierii dreptului lor de proprietate și să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele.

În drept au invocat dispozițiile art. 480, art. 481 C. civ. În motivare au arătat că în perioada rebeliunii legionare antecesorii lor, etnici evrei, au fost siliți să înstrăineze imobilele către S.A. și S.M. antecesorii pârâtei S.M. Prin sentința civilă nr. 183 din 20 iunie 1947 Tribunalul Județean Brașov, secția I civilă, a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între sus-numiții și restabilirea situației tabulare anterioare în C.F. Brașov, C.F. care însă nu a fost rectificat iar imobilul a fost naționalizat din patrimoniul antecesorilor pârâtei. Cât privește C.F. Brașov de asemenea nu s-a radiat dreptul de proprietate al antecesorilor pârâtei. Prin C.F. pârâta S.M. și-a intabulat dreptul de proprietate prin moștenire.

Acțiunea a fost completată reclamanții solicitând introducerea în cauză a pârâților E.S., E.M.C., C.V., C.G., G.M., G.I., G.M.I., solicitând constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâta S.M. și aceștia. Pârâta S.M. a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul Brașov și SC R. SRL Brașov. Prin sentința civilă nr. 3921 din 12 noiembrie 2001 Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâtă, a respins acțiunea precizată și completată și a obligat reclamanții la cheltuieli de judecată către pârâta S.M., E.S., E.M.C.

și G.M.I. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că pârâta S.M. este titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu în baza sentinței civile nr. 14960/1994 a Judecătoriei Brașov și deciziei civile nr. 1860/A/ 1999 a Tribunalului Brașov, pârâții Municipiul Brașov și SC R. Brașov neavând calitate procesuală pasivă. Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și fondul pricinii instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 226 din 8 martie 1950 Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de antecesorii pârâtei împotriva sentinței civile nr. 183/1947 a Tribunalului Brașov pe care a schimbat-o în tot în sensul respingerii acțiunii antecesorilor reclamanților având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la aceste imobile.

A mai reținut instanța că reclamanții au făcut dovada vocației succesorale generale la moștenire dar nu au făcut dovada acceptării moștenirii. Împotriva acestei sentințe reclamanții au formulat apel criticând-o pentru că în mod greșit au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Brașov și a SC R. SRL și a lipsei calității procesuale active. Mai arată reclamanții că au acceptat succesiunea împrejurare pe care o vor demonstra și că Legea nr. 10/2001 repune în termenul de acceptare a succesiunii pe succesibilii proprietarilor deposedați abuziv de bunurile lor. Mai arată reclamanții că sentința civilă nr. 183 din 20 iunie 1947 a tranșat relațiile dintre antecesorii reclamanților și cei ai pârâtei, ulterior a intervenit Legea nr. 119/1948 așa încât decizia nr. 226 din 8 martie 1950 prin care Curtea de Apel Brașov reformat sentința, a dispus asupra unui bun care ieșise din circuitul civil prin Legea nr. 119/1948.

S-a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimaților E.S. și M. de către SC A. SRL. Prin decizia civilă nr. 42Ap din 12 iunie 2002 Curtea de Apel Brașov a respins apelul și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de SC A. SRL. A obligat apelanții la plata de cheltuieli de judecată către intimații S.M., E.S., E.M. și G.M. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că reclamanții nu au făcut dovada acceptării succesiunii. Certificatele de moștenitori depuse sunt emise de notariate din alte state în cauză nefiind respectate reglementările de drept internațional privat. Instanța de fond a procedat corect pronunțându-se în condițiile art. 137 C. proc.

civ. asupra excepției privitoare la lipsa calității procesuale active, excepție de fond, dirimantă care face de prisos cercetarea fondului. Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenții reclamanți arată că având vocație succesorală de drept le revine posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului și luând din masa succesorală unul sau mai multe bunuri se consideră că au acceptat tacit succesiunea. Deși s-au făcut dovezi în sensul acceptării succesiunii instanța de apel nu le-a dat eficiență. De asemenea, în mod greșit instanța a considerat că nu sunt incidente prevederile art. 4 alin. (3) Legea nr. 10/2001. Decizia nr. 226/1950 a Curții de Apel Brașov nu poate avea aplicație, fiind dată după intrarea în vigoare a Legii nr. 119/1948.

Prin întâmpinare intimata-pârâtă S.M. a solicitat respingerea recursului. Examinând legalitatea hotărârilor în raport de criticile formulate Înalta Curte reține că recursul nu este întemeiat în sensul considerentelor ce succed. Sub un prim aspect se reține că actele de stare civilă depuse de reclamanți fac dovada vocației succesorale generale la moștenire dar care nu este suficientă, condiția esențială fiind acceptarea moștenirii, dovadă pe care reclamanții nu au făcut-o în sensul dispozițiilor art. 689 C. civ. În speță nu s-a demonstrat nici acceptarea expresă nici cea tacită a moștenirii. Nu s-au făcut dovezi cu privire la acceptarea tacită în sensul condițiilor prescrise de articolul citat.

Simplul fapt de a lua din succesiune câteva obiecte nu echivalează cu acte pe care nu ar putea să le facă decât în calitatea de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția de acceptare a moștenirii așa cum impun dispozițiile acestui articol. Așa fiind și deoarece certificatele de moștenitori depuse sunt emise de notariatele altor state iar recurenții reclamanți nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 105/1992 rezultă cu prisosință că reclamanții nu au demonstrat acceptarea succesiunii. În fine în speță nu operează instituția repunerii în termen a succesibililor reglementată de art. 4 alin. (3) Legea nr. 10/2001deoarece imobilele nu se aflau în patrimoniul autorilor reclamanților la data aplicării dispozițiilor Legii nr. 119/1948 și Decretului nr. 92/1950.

Nici critica privind omisiunea de examinare a legalității deciziei civile nr. 226/1950 a fostei Curți de Apel Brașov nu poate fi primită deoarece instanța care a pronunțat hotărârea atacată a judecat în limitele investirii, și nu a avut în vedere toate actele și lucrările dosarului. În consecință, cum hotărârile sunt în întregime legale și temeinice recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și în baza art. 274 C. proc. civ. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată fiind în culpă procesuală iar cheltuielile de judecată demonstrate și cerute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții K.Ș.N., H.E.S. și D.G.P.I. împotriva deciziei nr. 42Ap din 12 iunie 2002 a Curții de Apel Brașov. Dă în debit pe recurenții reclamanți cu 98.737.400 lei (ROL) diferență taxă judiciară de timbru pentru fond și apel. Obligă recurenții reclamanți la 3.000.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată către intimații pârâți G.I., G.M. și G.M.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2006.