ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7066/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 3 iulie 2000 la Tribunalul Brașov reclamanții

K.Ș.N., H.E.S. și D.G.P.I. au chemat în judecată pe

pârâții Municipiul Brașov prin primar, SC R. SRL și S.M. solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se constate că în baza sentinței civile nr. 183

din 20 iunie 1947 a fostului Tribunal al județului Brașov, secția I civilă, a

fost anulat contractul de vânzare-cumpărare dintre antecesorii lor și cei ai

pârâtei S.M. privind imobilele situate în Brașov înscrise în C.F. Brașov nr.

5462/1, 5462/2 și C.F. nr.top 5461, să se dispună rectificarea C.F. în sensul

înscrierii dreptului lor de proprietate și să fie obligați pârâții să le lase

în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele.

În drept au invocat dispozițiile

art. 480, art. 481 C. civ.

În motivare au arătat că în perioada

rebeliunii legionare antecesorii lor, etnici evrei, au fost siliți să

înstrăineze imobilele către S.A. și S.M. antecesorii pârâtei S.M.

Prin sentința civilă nr. 183 din 20

iunie 1947 Tribunalul Județean Brașov, secția I civilă, a dispus anularea

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între sus-numiții și restabilirea

situației tabulare anterioare în C.F. Brașov, C.F. care însă nu a fost

rectificat iar imobilul a fost naționalizat din patrimoniul antecesorilor

pârâtei.

Cât privește C.F. Brașov de asemenea

nu s-a radiat dreptul de proprietate al antecesorilor pârâtei.

Prin C.F. pârâta S.M. și-a intabulat

dreptul de proprietate prin moștenire.

Acțiunea a fost completată

reclamanții solicitând introducerea în cauză a pârâților E.S., E.M.C., C.V.,

C.G., G.M., G.I., G.M.I., solicitând constatarea nulității contractelor de

vânzare-cumpărare încheiate între pârâta S.M. și aceștia.

Pârâta S.M. a formulat întâmpinare

invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și lipsei

calității procesuale pasive a pârâților Municipiul Brașov și SC R. SRL Brașov.

Prin sentința civilă

nr. 3921 din 12 noiembrie 2001 Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâtă, a respins

acțiunea precizată și completată și a obligat reclamanții la cheltuieli de

judecată către pârâta S.M., E.S., E.M.C. și G.M.I.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că pârâta S.M. este titulara dreptului de proprietate asupra

imobilelor în litigiu în baza sentinței civile nr. 14960/1994 a Judecătoriei

Brașov și deciziei civile nr. 1860/A/

1999 a Tribunalului Brașov, pârâții Municipiul Brașov și SC

R. Brașov neavând calitate procesuală pasivă.

Cât privește excepția lipsei

calității procesuale active a reclamanților și fondul pricinii instanța a

reținut că prin decizia civilă nr. 226 din 8 martie 1950 Curtea de Apel Brașov

a admis apelul declarat de antecesorii pârâtei împotriva sentinței civile nr.

183/1947 a Tribunalului Brașov pe care a schimbat-o în tot în sensul

respingerii acțiunii antecesorilor reclamanților având ca obiect anularea

contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la aceste imobile.

A mai reținut instanța că

reclamanții au făcut dovada vocației succesorale generale la moștenire dar nu

au făcut dovada acceptării moștenirii.

Împotriva acestei sentințe

reclamanții au formulat apel criticând-o pentru că în mod greșit au fost admise

excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Brașov și a SC R.

SRL și a lipsei calității procesuale active. Mai arată reclamanții că au

acceptat succesiunea împrejurare pe care o vor demonstra și că Legea nr.

10/2001 repune în termenul de acceptare a succesiunii pe succesibilii

proprietarilor deposedați abuziv de bunurile lor. Mai arată reclamanții că

sentința civilă nr. 183 din 20 iunie 1947 a tranșat relațiile dintre

antecesorii reclamanților și cei ai pârâtei, ulterior a intervenit Legea nr.

119/1948 așa încât decizia nr. 226 din 8 martie 1950 prin care Curtea de Apel

Brașov reformat sentința, a dispus asupra unui bun care ieșise din circuitul

civil prin Legea nr. 119/1948.

S-a formulat cerere de intervenție

accesorie în interesul intimaților E.S. și M. de către SC A. SRL.

Prin decizia civilă nr. 42Ap din 12

iunie 2002 Curtea de Apel Brașov a respins apelul și a admis cererea de

intervenție accesorie formulată de SC A. SRL.

A obligat apelanții la plata de

cheltuieli de judecată către intimații S.M., E.S., E.M. și G.M.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut în esență că reclamanții nu au făcut dovada acceptării

succesiunii. Certificatele de moștenitori depuse sunt emise de notariate din

alte state în cauză nefiind respectate reglementările de drept internațional

privat.

Instanța de fond a procedat corect

pronunțându-se în condițiile art. 137 C. proc. civ. asupra excepției privitoare

la lipsa calității procesuale active, excepție de fond, dirimantă care face de

prisos cercetarea fondului.

Împotriva acestei decizii

reclamanții au declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Recurenții reclamanți arată că având

vocație succesorală de drept le revine posesiunea succesiunii din momentul

morții defunctului și luând din masa succesorală unul sau mai multe bunuri se

consideră că au acceptat tacit succesiunea.

Deși s-au făcut dovezi în sensul

acceptării succesiunii instanța de apel nu le-a dat eficiență.

De asemenea, în mod greșit instanța

a considerat că nu sunt incidente prevederile art. 4 alin. (3) Legea nr.

10/2001.

Decizia nr. 226/1950 a Curții de

Apel Brașov nu poate avea aplicație, fiind dată după intrarea în vigoare a

Legii nr. 119/1948.

Prin întâmpinare intimata-pârâtă

S.M. a solicitat respingerea recursului.

Examinând legalitatea hotărârilor în

raport de criticile formulate Înalta Curte reține că recursul nu este întemeiat

în sensul considerentelor ce succed.

Sub un prim aspect se reține că

actele de stare civilă depuse de reclamanți fac dovada vocației succesorale

generale la moștenire dar care nu este suficientă, condiția esențială fiind

acceptarea moștenirii, dovadă pe care reclamanții nu au făcut-o în sensul

dispozițiilor art. 689 C. civ.

În speță nu s-a demonstrat nici

acceptarea expresă nici cea tacită a moștenirii.

Nu s-au făcut dovezi cu privire la

acceptarea tacită în sensul condițiilor prescrise de articolul citat.

Simplul fapt de a lua din succesiune

câteva obiecte nu echivalează cu acte pe care nu ar putea să le facă decât în

calitatea de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția de acceptare a

moștenirii așa cum impun dispozițiile acestui articol.

Așa fiind și deoarece certificatele

de moștenitori depuse sunt emise de notariatele altor state iar recurenții

reclamanți nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 105/1992 rezultă cu

prisosință că reclamanții nu au demonstrat acceptarea succesiunii.

În fine în speță nu operează

instituția repunerii în termen a succesibililor reglementată de art. 4 alin.

(3) Legea nr. 10/2001deoarece imobilele nu se aflau în patrimoniul autorilor

reclamanților la data aplicării dispozițiilor Legii nr. 119/1948 și Decretului

nr. 92/1950.

Nici critica privind omisiunea de

examinare a legalității deciziei civile nr. 226/1950 a fostei Curți de Apel

Brașov nu poate fi primită deoarece instanța care a pronunțat hotărârea atacată

a judecat în limitele investirii, și nu a avut în vedere toate actele și

lucrările dosarului.

În consecință, cum hotărârile sunt

în întregime legale și temeinice recursul va fi respins ca nefondat conform

prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și în baza art. 274

C. proc. civ. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată

fiind în culpă procesuală iar cheltuielile de judecată demonstrate și cerute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții K.Ș.N., H.E.S. și D.G.P.I. împotriva deciziei nr. 42Ap

din 12 iunie 2002 a Curții de Apel Brașov.

Dă în debit pe recurenții reclamanți

cu 98.737.400 lei (ROL) diferență taxă judiciară de timbru pentru fond și apel.

Obligă recurenții reclamanți la

3.000.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată către intimații pârâți

G.I., G.M. și G.M.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2006.