ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 43/2015

Deliberând asupra recursurilor de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin cererea din 27 august 2007 la Curtea de Arbitraj Brașov SC C.M. SRL București a chemat în judecată C.M.I. Dr. B.C. pentru pretenții în sumă de 270.963,35 euro reprezentând 20.959,68 euro preț neachitat, 200.798,24 euro penalități de întârziere, 550,43 euro beneficiu nerealizat și penalități de întârziere aferente. A solicitat și obligarea pârâtului la restituirea aparatului ecograf închiriat prin contractul de leasing nr. x/2002. Prin Hotărârea Arbitrală 35 din 7 noiembrie 2007 cauza a fost declinată la Tribunalul Vrancea și a fost înregistrată la nr. 3847/91/2007. Pârâtul a făcut precizări la întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei care decurge din nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță și a arătat că este de acord cu restituirea aparatului ecograf.

SC R.C. SRL Brașov a formulat cerere de intervenție în nume propriu și a solicitat restituirea aparatului ecograf sau plata contravalorii acestuia, cerere care a fost admiră în principiu. La termenul din 13 mai 2009 s-a luat act de renunțarea reclamantului la penalitățile de întârziere. Prin sentința civilă 160 din 24 iunie 2009 a Tribunalului Vrancea s-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță din 20 februarie 2006 și s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei. S-a admis cererea de intervenție în nume propriu a intervenientei SC R.C. SRL și s-a dispus restituirea către aceasta a aparatului ecograf. Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins prin Decizia nr. 16/ A din 10 martie 2010 a Curții de Apel Galați.

Prin Decizia nr. 88 din 12 ianuarie 2011 a Î.C.C.J s-a admis recursul declarat de SC C.M. SRL București, s-a modificat decizia din apel, s-a desființat sentința tribunalului Vrancea și s-a trimis cauza în rejudecare la același tribunal, având în vedere valabilitatea contractului de cesiune de creanță. În rejudecare, cauza a fost înregistrată la același număr. La termenul din 28 iunie 2011 reclamanta a precizat că solicită obligarea pârâtului la plata ratelor neachitate și a penalităților de întârziere și renunță la beneficiul nerealizat. Pârâta s-a înscris în fals cu privire la actul adițional din 2 martie 2006, factura fiscală din 9 martie 2006 și chitanța din 9 martie 2006, înscrisuri pe care reclamanta Ie-a prezentat la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cauza a fost suspendată până la 10 octombrie 2012. Prin sentința civilă nr. 45 din 8 mai 2013 Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC R.C. SRL Brașov pentru lipsă calitate procesuală activă. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C.M. SRL București împotriva pârâtului Cabinet Dr. B.C. A fost obligat pârâtul să-i restituie reclamantului ecograful staționar care face obiectul contractului de leasing nr. x/2002. A fost obligat pârâtul la 11.931 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. S-a reținut în motivarea sentinței că având în vedere valabilitatea contractului de cesiune urmează să se constate neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârât.

În ce privește pe intervenienta SC R.C. SRL Brașov, având în vedere că aceasta a cesionat dreptul său de proprietate către reclamantă urmează să se constate că aceasta nu are calitate procesuală activă în cererea de intervenție. Pe fondul cauzei față de concluziile expertizei efectuate de expert B.V. sub aspect aspectul prețului închirierii s-a constatat că acesta nu este cert, lichid și exigibil, pretențiile reclamantei nefiind dovedite. Din contractul de leasing nu a rezultat chiria lunară, iar Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat doar în ceea ce privește condițiile de valabilitate a contractului de cesiune și nu în legătură cu temeinicia pretențiilor reclamantei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta SC C.M.

SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru La data de 22 noiembrie 2013 Cabinetul Medical Individual Dr. B.C. a formulat o cerere de aderare la apelul formulat de reclamantă potrivit dispozițiilor art. 293 C. proc. civ. Cererea de aderare la apel s-a considerat a fi făcută până la prima zi de înfățișare prin încheierea din 29 ianuarie 2014 în Dosarul nr. 721/44/2013 al Curții de Apel Galați. În această cerere s-a invocat faptul că pârâtul C.M.I. Dr. B.C. nu poate fi obligat nici la restituirea ecografului, nici la plata vreunei chirii sau penalități, întrucât contractul de leasing nr. x/2002 este lovit de nulitate absolută ca urmare a încălcării de către SC R.C. SRL Brașov a principiului specialității capacității de folosință.

Prin decizia civilă nr. 77/A din 25 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei și a fost respins ca tardiv apelul declarat de intervenientul în nume propriu SC R.C. SRL Brașov prin lichidator C.L.S. Având în vedere că reclamanta și-a întemeiat pretențiile din contractul de cesiune, care la rândul său se sprijină pe contractul de leasing este evident că nici acest contract nu poate produce efecte conform principiului că nulitatea actului principal determină nulitatea și a actului subsecvent. La data de 29 ianuarie 2014 prin apelul intervenientului în nume propriu SC R.C. SRL Brașov prin lichidator C.L.S.

se susține cererea de aderare la apel potrivit căreia contractului de cesiune de creanță este lovit de nulitate absolută pentru motive ivite ulterior pronunțării deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 88 din 12 februarie 2011. Față de data comunicării sentinței de fond apelată, respectiv 22 mai 2013 așa cum rezultă din dovada de la fila 87 Dosar nr. 3847/91/2007 al Tribunalului Vrancea, apelul declarat de intervenient este tardiv, peste termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii conform dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește apelul declarat de reclamantă așa cum corect a reținut instanța de fond înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 88 din 12 ianuarie 2011 a stabilit că respectivul contract de cesiune de creanță din 20 februarie 2006 conține în mod neechivoc și neinterpretabil denumirea sa, calitatea părților semnatare, natura drepturilor și obligațiilor la care se referă și întemeierea în drept a acestui a acestui contract numit reglementat de dispozițiilor art. 1391-1398 C. civ. S-a reținut că din contractul de leasing nu rezultă chiria lunară, astfel acest capăt de cerere pretins în rejudecare după pronunțarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție este neîntemeiat. Calculul făcut de apelantă este aleatoriu și nu se bazează pe concluziile expertizei contabile cum eronat se susține în motivele de apel.

Este adevărat că expertiza contabilă efectuată de expert B.V. stabilește că în perioada septembrie 2002 - iulie 2006 pârâtul a achitat către SC R.C. SRL Brașov suma de 11.800 lei echivalentul a 30.789,95 euro, în 20 februarie 2006 se cesionează o creanță de 30.256,65 euro preț și penalități, dar în condițiile în care din contractul de leasing nu rezultă fără dubiu prețul închirierii, iar la 1 iulie 2005 a expirat termenul de închiriere. Cât privește penalitățile de întârziere în mod corect s-a reținut că prin înscrisul depus la dosar la 30 aprilie 2009 reclamanta a declarat că renunță la acestea și nu achită taxa de timbru și timbru judiciar, împrejurare de care s-a luat act prin încheierea din 13 mai 2009. Invocarea faptului că renunțarea nu s-a făcut de către titularul dreptului nu are suport, câtă vreme există notele de ședință din 30 aprilie 2009 a SC C.M.

SRL în Dosar nr. 3867/91/2007, prin care se solicită expres acest lucru (cu ștampila societății) note de ședință de care s-a luat act prin încheierea din 13 mai 2009 în acel dosar. În ceea ce privește aderarea la apel a cabinetului Medical Individual Dr. B.C. instanța de apel a reținut că: Invocarea nulității contractului de leasing nr. nr. x/2002 ca urmare a încălcării de către SC R.C.

SRL Brașov a principiului specialității capacității de folosință este în contradicție cu ceea ce a statuat definitiv Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 88 din 12 ianuarie 2011 și anume că în mod greșit s-a constatat nulitatea contractului de cesiune încheiat la 20 februarie 2006. Cronologia încheierii acestor acte juridice și soluția pronunțată de instanța supremă nu poate duce la concluzia nulității absolute a contractului de leasing nr. x/2002, chiar dacă se susține existența unor motive ulterioare consacrate printr-o hotărâre judecătorească care nu este prezentată instanței. De altfel, chiar intervenienta în nume propriu SC R.C. SRL Brașov a susținut doar nulitatea contractului de cesiune de creanță încheiat cu recurenta, nu și a contractului de leasing nr. nr. x/2002 nefiind de acord cu motivarea din cererea de aderare la apel și aducând ca argument și faptul că el a fost confirmat tacit prin executarea parțială de către Cabinet Dr.

B.C. Împotriva deciziei pronunțată în apel, reclamanta și pârâtul au declarat recurs. Prin recursul declarat de reclamantă, se susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv suma datorată de pârâtă cu titlu de chirie pentru folosirea aparatului ecograf staționar L. 500 - 2D este vădit eronată, ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor art. 969, art. 977, art. 981 și art. 982 C. civ. în acest sens, recurenta invocă ceea ce a stabilit expertul B.V. în expertiza contabilă efectuată în cauză.

în opinia acestei recurente, suma datorată este de 53.874 euro (657 euro lunar x 82 luni), pentru perioada în care a fost încheiat contractul de leasing nr. x/2002, respectiv 3 ani începând cu data de 1 iulie 2002. În consecință, recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea în parte a Deciziei civile nr. 77/A din 25 iunie 2014 a Curții de Apel Galați și, în rejudecare, admiterea apelului reclamantei, în sensul obligării pârâtului și la plata sumei de 51.238 euro în echivalent lei, la cursul BNR din ziua plății reprezentând contravaloarea/prețul aparatului ecograf L. 500-2D și la plata sumei de 16.737 euro reprezentând penalități, la cursul de schimb BNR din ziua efectuării plații.

Prin recursul declarat de pârâtă, se susține că hotărârea este nemotivată și este contrară legii, invocând ca temei de drept motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pârâta arată că instanța de apel nu a analizat motivul de apel prin care a invocat nulitatea absolută a contractului de leasing nr. nr. x/2002 pentru încălcarea principiului specialității. In opinia recurentei, prin decizia de îndrumare a instanței supreme, nu s-a examinat valabilitatea contractului de leasing, ci doar a cesiunii de creanță, pe baza unor acte prezentate de societatea reclamantă în recurs, acte care ulterior au fost constatate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani ca fiind false și anulate de instanța de judecată prin admiterea acțiunii promovată de parchet în acest sens.

De asemenea, recurenta susține că, instanța de apel nu a analizat și nu a motivat în nici un mod cu privire la existența sentinței din 24 octombrie 2012 a Judecătoriei Focșani, rămasă irevocabilă - în Dosarul nr. 8081/231/2012 - prin care a fost admisă acțiunea promovată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani ca fiind false, instanța anterioară rezumându-se să afirme, fără prezentarea argumentelor juridice, că această hotărâre judecătorească nu poate conduce la concluzia nulității contractului de leasing. Instanța de apel, în virtutea rolului activ, avea obligația să pună în vedere apelantei SC C.M. SRL să depună acele hotărâri care aveau incidență în ceea ce privește soluția din apel.

De asemenea, instanța de apel nu a analizat motivul de apel din care rezulta nulitatea contractului de cesiune de creanță, nu numai pentru faptul că actele care demonstrau plata prețului au fost anulate ca fiind false ulterior Deciziei nr. 88/2011 a I.C.C.J., dar și pentru motivul că acest contract a fost încheiat în perioada dintre dizolvarea societății SC R.C. SRL și intrarea acesteia în faliment, cu încălcarea dispozițiilor art. 233 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta - pârâtă susține că: a) - contractual de leasing nr. x/2002 intervenit între SC R.C. SRL și pârât este lovit de nulitate absolută ca urmare a încălcării de către SC R.C.

SRL a principiului specialității capacității de folosință. Conform înregistrărilor de la Registrul Comerțului (fila 207) capitalul social al SC R.C. SRL la înființare a fost de 2.000.000 lei ROL majorat abia în anul 2005 la 13.370 lei RON. Față de cele de mai sus rezultă în mod evident că SC R.C. SRL a încheiat un contract de leasing pentru care nu avea dreptul în mod legal, încălcând în acest fel principiul specialității capacității de folosință, sancțiunea fiind nulitatea absolută expresă prevăzută de lege. Nu este lipsit de relevanță faptul că SC R.C. SRL nu a făcut nici o dovadă că a înregistrat în evidențele sale contractul de leasing. Nu este lipsit de relevanță că această societate, aflată în faliment, a refuzat să predea lichidatorului desemnat de instanță actele societății, motiv pentru care s-a formulat și plângere penală (a se vedea adresa din 12 februarie 2010 a SC C.L.I.

SRL). În mod eronat instanța a reținut că motivele invocate nu atrag nulitatea absolută. Încălcarea principiului specialității capacității de folosință este sancționată cu nulitatea absolută. Având în vedere că reclamanta SC C.M. SRL își întemeiază pretențiile decurgând din contractul de cesiune, care la rândul său se sprijină pe contractul de leasing, este evident că nici acest contract nu poate produce efecte, conform principiilor : nulitatea actului principal determină nulitatea și a actului subsecvent și că nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are. b). - Contractul de cesiune de creanță este lovit de nulitate absolută, pentru motive ivite sau descoperite ulterior pronunțării deciziei I.C.C.J.

nr. 88 din 12 februarie 2011. Decizia I.C.C.J. nr. 88/2011 a avut în vedere actele prezentate de SC C.M. SRL în fața înaltei Curți: actul adițional 1/ A din 2 martie 2006, factura fiscală din 9 martie 2006 și chitanța din 9 martie 2006, cu care C.M. făcea dovada plății parțiale a prețului; în raport de această sentință, C.M. nu poate dovedi plata vreunui preț pentru dobândirea creanței și a dreptului de proprietate asupra ecografului de la SC R.N.C. SRL. Pe de altă parte, din elementele ulterioare ale cauzei rezultă încheierea contractului de cesiune de creanță în perioada dintre dizolvarea societății cedente SC R.C. SRL și intrarea acesteia în faliment în procedură simplificată. Acest act este încheiat la data de 20 februarie 2006. Din cuprinsul sentinței civile 694/ SIND din 9 septembrie 2008 prin care s-a deschis procedura falimentului simplificat al SC R.C.

SRL în Dosarul nr. 239/F/2004 al Tribunalului Brașov rezultă că debitoarea era dizolvată anterior formulării cererii introductive (dosarul fiind înregistrat în anul 2004). Conform art. 233 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 din momentul dizolvării administratorii nu mai pot întreprinde noi operațiuni. Conform art. 233 alin. (4) societatea își păstrează personalitatea juridică pentru operațiile lichidării până la terminarea acestora. Ulterior, prin sentința din 24 octombrie 2012 a Judecătoriei Focșani rămasă irevocabilă (dos.8081/231/2012) a fost admisă acțiunea promovată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și au fost anulate aceste acte ca fiind false. Probabil și contractul de cesiune din 20.02,2006 este unul fals nefiind înregistrat în contabilitatea SC R.C.

SRL. Instanța de fond precum și cea de apel nu analizează această hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat. Înalta Curte, din oficiu, la acest termen invocă nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantă, în raport de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a rămas în pronunțare pe această excepție. Înalta Curte examinând cererea de recurs formulată de reclamantă, din perspectiva criticilor invocate și reține nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil prima chestiune ce se impune a fi precizată este aceea că în actuala reglementare, recursul este cale de atac de reformare, nedevolutivă, care se exercită numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., iar dispozițiile art. 302 1 C. proc. civ. impun sub sancțiunea nulității, respectarea unor exigențe pentru promovarea acestei căi de atac, respectiv indicarea motivelor de nelegalitate și dezvoltarea lor. În cauza de față, recurenta - reclamantă SC C.M. SRL Galați invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă în motivarea acestuia, după cum se poate observa, reclamantă invocă aspecte de netemeinicie cu referire la suma achitată de pârâtă în considerarea raportului de expertiză contabilă efectuată de expert B.V., care tind spre o reapreciere a situației de fapt și a probelor administrare în cauză, ceea ce exclude controlul judiciar al deciziei atacate în calea de atac a recursului.

Astfel, după cum se poate observa, în dezvoltarea criticilor recurenta se raportează la expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză, dezvoltarea acestora reprezentând aspecte care readuc în discuție reaprecierea situației de fapt deja stabilită și reaprecierea probelor administrate în cauză. Pe de altă parte, din lecturarea motivelor cuprinse în cererea de recurs, înalta Curte constată că recurenta nu motivează în drept în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate și nu conține argumentele de drept aduse în sprijinul ei. Altfel spus, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu zise la adresa hotărârii recurate care face obiectul recursului, prin indicarea punctuală a greșelilor săvârșite de instanță în raport de dispozițiile legale incidente și a unor contraargumente la aprecierile și constatările instanței.

Practic, așa cum se poate observa, prin criticile formulate recurenta își exprimă nemulțumirea cu privire la soluțiile pronunțate de instanțe, critici de netemeinicie, de reapreciere a probelor administrate în cauză și o restabilire a situației de fapt, deși se referă la aplicarea greșită a legii, lipsa motivării deciziei atacate și a rolului active al instanței. Cum criticile formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs, situație în care se va aplica sancțiunea nulității recursului. În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta - reclamantă SC C.M.

SRL Galați nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantă, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Cabinet Medical Individual Dr. B.C. Criticile recurentei privind aplicarea greșită a dispozițiilor legale invocate, înalta Curte urmează să le respingă ca nefondate, deoarece invocarea nulității contractului de leasing nr. nr. x/2002 ca urmare a încălcării de către SC R.C.

SRL Brașov a principiului specialității capacității de folosință este în contradicție cu ceea ce a statuat definitiv înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 88 din 12 ianuarie 2011 și anume că în mod greșit s-a constatat nulitatea contractului de cesiune încheiat la 20 februarie 2006. De altfel, așa cum rezultă din considerentele deciziei instanței supreme, că în mod greșit s-a constatat că nulitatea contractului de cesiune încheiat la data de 20 februarie 2006 între reclamantă și intervenientă și de asemenea, în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, dat fiind că aceasta - contrar reținute de cele două instanțe - are calitatea procesuală active.

Prin urmare, sub toate aceste aspecte, în considerarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., nu mai pot fi puse în discuție și spre analiză. De aceea, criticile formulate de această recurentă cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor legale invocate, înalta Curte urmează să le înlăture ca nefondate, pe de o parte, iar pe de altă parte recurenta este nemulțumită de soluția pronunțată în apel, argumentele aduse în susținerea recursului nu își au un suport logico-juridic; pentru toate aceste considerente, Înalta Curte nu va mai examina celeilalte critici, neavând relevanță juridică. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să îl respingă ca nefondată, deoarece, instanța de apel în virtutea rolului său activ și cu respectarea rigorilor impuse de art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., a analizat pricina sub toate aspectele, așa încât nu i se poate reproșa nepronunțarea asupra unor chestiuni pretinse de recurenta - pârâtă. Concluzionând, instanța de apel a pronunțat o soluție legală în limitele cu care a fost învestită, astfel încât hotărârea atacată este la adăpost. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Cabinet Dr. B.C. împotriva Deciziei civile nr. 77/ A din 25 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamanta SC C.M. SRL Galați împotriva Deciziei civile nr. 77/ A din 25 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Cabinet Dr. B.C. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2015.