ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 403/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 403/2017
Asupra
recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă
sub. nr. 22828/3/29 martie 2011, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată
pe pârâta SC B. SRL solicitând constatarea încetării efectelor Acordului
de cesiune nr. 3916 din 1 aprilie 2008 modificat prin Hotărârea nr. 6 din
20 mai 2008 a Consiliului de administrație al SC A. SA, ca urmare a
ajungerii la termen și a inexistenței actelor adiționale la
acordul de cesiune privind cuantificarea obligațiilor executate până
la data introducerii acțiunii de către pârâtă, cu cheltuieli de
judecată.
Tribunalul București,
secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 6621 din 18
noiembrie 2013 a respins excepția lipsei de interes invocată de
pârâta SC B. SRL și ca nefondată cererea formulată de reclamanta
SC A. SA.
Pentru a
hotărî astfel, prima instanță a reținut cu privire la
excepția lipsei de interes că aceasta este nefondată, motivat de
faptul că reclamanta are un folos practic, respectiv vrea să
păstreze în patrimoniul său creanța de 15.000.000 dolari SUA,
iar celelalte argumente ale pârâtei referitoare la primirea ca preț al
cesiunii a unor bunuri în valoare de 19.121.923,57 dolari SUA s-au apreciat a
fi apărări de fond ce urmau să fie avute în vedere de
instanță la soluționarea fondului cauzei.
Astfel, prin
cererea, astfel cum a fost modificată, reclamanta a solicitat constatarea
rezilierii acordului de cesiune de creanță pentru neîndeplinirea de
către pârâtă a obligațiilor asumate prin acord, respectiv:
neefectuarea plății pentru valoarea creanței cedate și
neîncheierea actelor succesive de plată și substituirea în drepturile
reclamantei pentru creanța în sumă de 15.000.000 dolari SUA.
În
speță s-a reținut că reclamanta nu poate solicita
rezoluțiunea contractului, întrucât nu și-a îndeplinit propriile
obligații de executare a contractului.
Cu privire la
încheierea actelor adiționale la acordul de cesiune de creanță
instanța a reținut că ambele părți trebuiau să
facă demersuri în vederea încheierii actelor adiționale, ambele fiind
părți în acordul de cesiune de creanță în acest sens clauza
1.3 din acord prevăzând „Condițiile efective ale operațiunilor
.. vor fi convenite prin acte adiționale la prezentul acord”.
În acest
context, constatând că pârâta a efectuat demersuri pentru executarea
acordului de cesiune de creanță prin emiterea unei oferte de produse
și punerea acestora la dispoziția reclamantei și că aceasta
nu este în situația de a solicita rezoluțiunea întrucât nu a efectuat
demersuri pentru a încheia acte adiționale la acordul de cesiune de
creanță (obligația de încheiere a actelor adiționale
aparținând ambelor părți), și de la data de 13 martie 2009
a notificat pârâtei încetarea relațiilor contractuale, instanța a
apreciat cererea ca fiind nefondată.
Împotriva
acestei sentințe, reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar C. S.P.R.L.
a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin
încheierea din 19 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a
VI-a civilă a suspendat judecata apelului formulat de apelanta-reclamanta
SC A. SA prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. împotriva Sentinței civile
nr. 6621 din 18 noiembrie 2013 pronunțate de Tribunalul București,
secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011, în contradictoriu cu
intimata SC B. SRL - prin administrator judiciar Pop și Asociații
I.P.U.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a
dispune astfel, instanța de apel a constatat că prin Sentința
civilă nr. 9709/2015 a Tribunalului București, secția a VII-a
civilă s-a deschis procedura insolvenței asupra pârâtei SC B. SRL,
sens în care a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din
Legea nr. 85/2006, motiv pentru care a suspendat judecata cauzei.
Împotriva
acestei încheieri, reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. a
declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
solicitând admiterea recursului, modificarea încheieri recurate în sensul
respingerii cauzei de suspendare prevăzută de art. 36 din Legea nr.
85/2006.
În
argumentarea memoriului de recurs, recurenta arată că prin
Sentința civilă nr. 9707 din 03 decembrie 2015 pronunțată
de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în Dosar nr.
y/3/2015, intimata-pârâtă SC Titan Total SA a intrat în procedura
generală a insolvenței, fiind numit administrator judiciar Pop și
Asociații IPURL și că la data de 10 martie 2016 debitoarea
intră în procedura falimentului, fiind dizolvată, iar lichidator
judiciar a fost confirmat fostul administrator Pop și Asociații
IPURL.
În acest
context, recurenta arată că a formulat cerere de înscriere la masa
credală a debitoarei pentru suma de 15.000.000 dolari S.U.A., (66.883.500
RON), reprezentând creanța chirografară sub condiție,
echivalentul contravalorii Acordului de cesiune de creanță nr. 3916
din 1 aprilie 2008, iar Administratorul judiciar a dispus înscrierea
creanței din tabelul preliminar și în tabelul preliminar nr. 1
rectificat al creditorilor.
Împotriva
acestei soluții a promovat contestație administratorul special al
societății debitoare, iar prin Sentința civilă nr. 2134 din
24 martie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a
VII-a civilă în Dosar nr. y/3/2014/a2, instanța a admis
contestația și a dispus înlăturarea din Tabel a creanței SC
A. SA
Această
soluție a fost apelată de SC A. SA - prin lichidator judiciar C.
S.P.R.L., iar prin Decizia civilă nr. 1814 din 8 noiembrie 2016
pronunțată în Dosarul nr. y/3/2014/a2, Curtea de Apel București,
secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat.
Față
de această situație, recurenta apreciază că la acest
moment, dreptul său se află în imposibilitate de a fi soluționat,
având în vedere considerentele Sentinței civile nr. 2134 din 24 martie
2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a
civilă, prin care instanța de judecată admite contestația
și dispune înlăturarea din tabel a creanței SC A. SA
În acest
sens, recurenta consideră că s-a reținut în mod greșit
faptul că acțiunea se circumscrie dispozițiilor art. 36 din
Legea nr. 85/2006, întrucât prezenta acțiune nu are ca obiect direct un
drept de creanță, ci vizează rezoluțiunea Acordului de
cesiune de creanță nr. 3916 din 1 aprilie 2008, fiind astfel
incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât prin
încheierea pronunțată s-a aplicat greșit legea.
Astfel,
acceptând această soluție juridică la acest moment, în contextul
existenței hotărârilor evocate, recurenta apreciază că
instanța limitează accesul la justiție, în condițiile în
care motivul înlăturării de la înscrierea în tabelul de creanțe
este tocmai lipsa unei hotărâri judecătorești care să
tranșeze litigiul vizând rezoluțiunea Acordului de cesiune de
creanță nr. 3916 din 1 aprilie 2008.
Prin
întâmpinarea depusă la 18 ianuarie 2017, intimata-pârâtă SC B. SRL -
prin lichidator judiciar Pop și Asociații I.P.U.R.L. a solicitat
respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate
fiind legală și temeinică.
Analizând
încheierea recurată în raport de criticile formulate, în limitele
controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte
constată că recursul reclamantei SC A. SA - prin lichidator judiciar
C. S.P.R.L. este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului
legal al hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea
greșită a legii.
În
argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta susține că prin
încheierea recurată instanța de apel a constatat, în mod greșit,
că a intervenit cauza de suspendare prevăzută de art. 36 din
Legea nr. 85/2006.
Potrivit
dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 „de la data deschiderii
procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau
extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau
bunurilor sale”.
Acest text
conține o normă imperativă, ce are drept scop concentrarea
tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența
exclusivă a judecătorului sindic. El vizează toate
acțiunile judiciare sau extrajudiciare fără a face
distincție de data înregistrării acțiunii. Această
măsură a suspendării are drept scop evitarea acțiunilor
individuale ale creditorilor pentru asigurarea caracterului colectiv și
egalitar al procedurii insolvenței.
Suspendarea
de drept a acțiunii judiciare prevăzută de art. 36 din Legea nr.
85/2006 privește acțiunile pentru realizarea creanțelor atât
asupra debitorului, cât și a bunurilor sale.
Creditorii
ale căror acțiuni sunt astfel suspendate, trebuie să-și
declare creanțele în cadrul procedurii insolvenței, iar reclamanta a
arătat în fața instanței de apel că a fost înscrisă la
masa credală a SC B. SRL cu suma de 15.000.000 dolari S.U.A.,
măsură ce a fost contestată de către administratorul
special al debitoarei, iar în cadrul contestației împotriva tabelului
preliminar de creanțe, judecătorul sindic a constatat faptul că
suma solicitată de SC A. SA nu reprezintă o creanță
certă care să fie în măsură să confere acestei
societăți calitatea de creditor îndreptățit să
participe la procedura de insolvență, soluția fiind
menținută și în calea de atac de către Curtea de Apel
București, prin Decizia civilă nr. 1814 din 8 noiembrie 2016.
Din analiza
actelor dosarului, Înalta Curte constată că între reclamantă, în
calitate de cedent și pârâtă, în calitate de cesionar, s-a încheiat
Acordul privind cesiunea de creanță nr. 3916/01 aprilie 2008, iar
potrivit clauzei 1.1 din acord „creditorul cedent cesionează 15 milioane
dolari S.U.A. din creanța (..) împotriva debitorului cedat IS D. (..)
conform Sentinței arbitrale nr. 73 din 23 martie 2004 pronunțată
de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de
Comerț și Industrie a României și a Municipiului București
în dosarul nr. 102/2003 ..”.
Din aceste
prevederi contractuale rezultă că Acordul de cesiune de
creanță nr. 3916 din 1 aprilie 2008 reprezintă un contract cadru
prin care se stabilesc coordonatele încheierii contractelor de cesiune
ulterioare până la concurența sumei de 15.000.000 dolari SUA,
această interpretare fiind reținută cu putere de lucru judecat
între părți, prin Sentința comercială nr. 13490/24
noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a
VI-a civilă, în dosarul nr. 13406/3/2009.
În acest
sens, s-a reținut că în baza Acordului de cesiune SC B. SRL a demarat
încă din anul 2008 proceduri judiciare pentru recuperarea creanței
cesionate, achitând în integralitate prețul cesiunii și chiar mai
mult, livrând reclamantei produse în valoare totală de 19.121.923,57
dolari SUA plus TVA și că reclamanta, prin demersurile efectuate a
dorit să păstreze în patrimoniul său creanța de 15.000.000
dolari SUA.
În acest
context, prin cererea, astfel cum a fost modificată, reclamanta a solicitat
constatarea rezilierii acordului de cesiune de creanță pentru
neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin
acord, respectiv: neefectuarea plății pentru valoarea creanței
cedate și neîncheierea actelor succesive de plată și
substituirea în drepturile reclamantei pentru creanța în sumă de
15.000.000 dolari SUA.
Având în
vedere că acțiunea în rezoluțiunea Acordului de cesiune nr. 3916
din 1 aprilie 2008 este o acțiune personală evaluabilă în bani
care poartă asupra unui drept de creanță aflat în proprietatea
debitoarei, recurenta urmărește în fapt, scoaterea din patrimoniul SC
B. SRL a dreptului de creanță ce poartă asupra sumei de 15
milioane dolari S.U.A., or, în raport cu dispozițiile speciale în materie,
o astfel de soluție nu este admisibilă în cazul în care a fost
deschisă procedura de insolvență împotriva unei persoane
juridice.
În
speță, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite
cerințele prevăzute de aceste dispoziții legale, astfel că,
soluția instanței în sensul suspendării judecării apelului
este una legală, având în vedere că prin Sentința civilă
nr. 9709/2015 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă
s-a deschis procedura insolvenței asupra pârâtei intimate SC B. SRL.
Din
această perspectivă, Înalta Curte constată că în mod corect,
instanța de apel a statuat că sunt incidente dispozițiile art.
36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în condițiile
în care, textul de lege enunțat prevede suspendarea de drept motivată
de împrejurarea că orice demers judiciar care își propune realizarea
unei creanțe față de persoana aflată în
insolvență, trebuie să se facă în cadrul unitar al
procedurii insolvenței.
În acest
context, nu se poate constata că s-au încălcat dispozițiile
legii pentru a fi reținut motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. și pe cale de consecință, întrucât critica adusă
încheierii pronunțate de Curtea de Apel București este
nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar C. S.P.R.L.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar C.
SPRL împotriva încheierii din 19 februarie 2016 pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a VI-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 8 martie 2017.
Procesat de