ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2196/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamanta SC M.T. SRL București a chemat în judecată pe pârâta SC M. SRL

Brașov, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 66.504,6 euro,

reprezentând contravaloare echipamente și dobândă legală aferentă debitului, conform

O.G. nr. 9/2000 și în continuare până la data plății efective.

Prin Sentința civilă nr.

1023 din 9 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, s-a respins excepția prescripției dreptului la

acțiune, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC M.T. SRL și a fost

obligată pârâta SC M. SRL Brașov să plătească reclamantei suma de 66.504,6

euro, în echivalent RON la data plății, reprezentând debit neachitat și dobânda

legală aferentă debitului până la achitarea integrală a acestuia.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că în urma raporturilor contractuale

dintre reclamantă și pârâtă, i-au fost livrate acesteia materiale conform

facturii proforme întocmite la 26 noiembrie 2004, în valoare totală de

266.504,6 euro, din care s-a achitat suma de 199.925 euro la data de 24

octombrie 2005, rămânând un rest de 66.504,6 euro, creanță ce a fost cesionată

către reclamantă potrivit contractului de cesiune de creanță din 7 mai 2007.

În baza probatoriului

administrat în cauză, prima instanță a reținut că pentru a se putea invoca

excepția de neexecutare a contractului, este necesar ca din partea reclamantei

să existe o neexecutare suficient de importantă, ceea ce nu e cazul în speță,

astfel încât nu poate fi reținută culpa reclamantei și, în consecință, apărarea

pârâtei privind neexecutarea contractului s-a apreciat a fi neîntemeiată.

Referitor la excepția

prescripției dreptului la acțiune, față de plata parțială efectuată la data de

24 octombrie 2005, fiind considerată o cauză de recunoaștere a dreptului ce

constituie o cauză de întrerupere a cursului prescripției, conform art. 16 lit.

a) din Decretul-lege nr. 167/1958, prima instanță a constatat că acțiunea a

fost promovată cu respectarea termenului de prescripție prevăzut de art. 1 și

art. 3 din actul normativ menționat. Astfel, s-a apreciat că nu sunt incidente

dispozițiile privind prestațiile succesive, existând un singur contract derivat

din factura proformă ce conține descrierea produselor, prețul, termenii și

condițiile livrării.

Hotărârea primei

instanțe a fost apelată de către pârâta SC M. SRL, iar prin Decizia nr. 85/Ap

din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a respins ca

nefondat apelul.

În argumentarea soluției

pronunțate, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în factura

proformă din 26 noiembrie 2004 a fost prevăzută scadența plății ca fiind la

împlinirea unui termen de 60 zile de la data CMR-ului, produsele fiind livrate

în 28 de transporturi, în perioada 28 februarie 2005 - 14 martie 2005, iar

prețul total al produselor a fost de 266.756,21 euro, valoare acceptată de

pârâtă, prin constituirea acreditivului de import în valoare identică.

S-a mai reținut că

pentru fiecare din cele 28 de livrări de marfă s-au întocmit: aviz de însoțire,

aviz de expediere, CMR și factură fiscală, astfel încât pentru fiecare CMR

curge un termen propriu de prescripție, ultimul CMR aferent livrării fiind din

data de 14 martie 2005, pentru care scadența se împlinea la 14 iunie 2005.

Pentru valoarea totală a mărfurilor s-a efectuat o unică plată parțială la data

de 24 octombrie 2005, rămânând un rest de 66.504,61 euro, această unică plată

parțială a întrerupt cursul prescripției pentru dreptul material la acțiune

aferent fiecăreia din cele 28 de livrări, făcând să curgă un nou termen de

prescripție, care s-a împlinit la 25 octombrie 2008.

Astfel, s-a reținut că

și în ideea unor livrări succesive pentru care s-au emis CMR-uri diferite,

excepția prescripției dreptului material la acțiune nu se susține întrucât

unica plată parțială efectuată, prin scrisoarea de debitare pentru plata în

străinătate X a întrerupt termenul de prescripție extinctivă pentru fiecare

livrare, având ca efect curgerea unui nou termen de prescripție de 3 ani, calculat

pentru fiecare livrare, din momentul întreruperii, deci din 24 octombrie 2005,

care se împlinește la data de 25 octombrie 2008, ulterior datei introducerii

acțiunii, 17 octombrie 2008.

De asemenea, a mai

reținut instanța că nu se susțin criticile apelantei-pârâte privitoare la

greșita soluționare de către prima instanță a excepției de neexecutare,

întrucât în raportul de expertiză tehnică s-a relevat că materialele livrate

corespund facturii proforme din 26 noiembrie 2004, ceea ce probează că acestea

au fost livrate conform ofertei acceptate, nefiind exhibat proces-verbal de

obiecțiuni încheiat la data recepției produselor.

Astfel, din probatoriul

administrat, cu referire la raportul de expertiză tehnică, s-a reținut că nu

rezultă culpa reclamantei, ca furnizor al materialelor, aceasta îndeplinindu-și

obligația de predare, mărfurile fiind acceptate, conform facturii proforme, de

parametri și calitatea menționată, aceleași cu mărfurile menționate în CMR,

nefiind probată existența unei neexecutări a vânzătoarei ori a unei executări

defectuoase de natură a face operabilă excepția de neexecutare a contractului.

Împotriva deciziei

sus-menționate, a declarat recurs pârâta SC M. SRL Brașov, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul

admiterii apelului și respingerea cererii de chemare în judecată, în principal,

ca fiind prescrisă și în subsidiar, ca neîntemeiată.

În argumentarea

motivului de nelegalitate invocat, recurenta a criticat decizia atacată sub

aspectul greșitei soluționări a excepției prescripției dreptului material la

acțiune al reclamantei și a excepției de neexecutare a contractului. Astfel, a

susținut recurenta că plățile efectuate nu au reprezentat plăți parțiale care

să constituie o cauză de întrerupere a prescripției dreptului la acțiune, ci au

reprezentat plăți distincte, față de care dreptul la acțiune s-a născut în

momente diferite, iar termenele de prescripție s-au împlinit având în vedere că

factura cu data cea mai recentă este emisă în data de 14 martie 2005, iar

acțiunea a fost înregistrată la data de 20 octombrie 2008.

În ceea ce privește

excepția de neexecutare a contractului, recurenta a susținut că ambele instanțe

au analizat incomplet raportul de expertiză efectuat în cauză, cât și restul

probelor administrate, concluzionând în mod eronat asupra situației de fapt

reale, în sensul că sumele neachitate sunt aferente unor facturi emise în urma

unor livrări de produse ce nu se încadrau în parametrii prevăzuți în contract.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce urmează:

Motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. are de regulă în vedere încălcarea legii de drept

substanțial, mai precis, aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt

dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în

speță. Din această perspectivă și în raport de dispozițiile legale ce

reglementează calea de atac extraordinară a recursului, ca fiind o cale de atac

de reformare, nedevolutivă, se vor analiza criticile formulate împotriva

deciziei recurate, ce vizează eventuale aspecte de nelegalitate.

Analizând decizia

recurată în raport de prevederile art. 1 și 3 și art. 16 lit. a) din Decretul

nr. 167/1958, se constată că dezlegarea dată de instanța de apel s-a

fundamentat pe aplicarea corectă a dispozițiilor legale sus-menționate, cu

referire la soluția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune

al reclamantei. În acest sens, este de observat că, în speță, dreptul material

la acțiune nu a fost prescris, având în vedere întreruperea cursului

prescripției, prin recunoașterea dreptului reclamantei, ca urmare a executării

parțiale a obligației, respectiv prin plata parțială efectuată la 24 octombrie

livrarea produselor s-a făcut în 28 de transporturi, prețul total al produselor

a fost de 266.756,21 euro, iar pentru valoarea totală s-a efectuat o singură

plată parțială la data de 24 octombrie 2005, moment de la care a început să

curgă un nou termen de prescripție, ce s-a împlinit la data de 25 octombrie

2008, ulterior datei de 17 octombrie 2008, data introducerii acțiunii.

În ceea ce privește

criticile referitoare la greșita soluționare a excepției de neexecutare a

contractului, argumentate prin modalitatea de apreciere a materialului probator

administrat în cauză, acestea nu pot face obiectul controlului de legalitate,

fiind probleme de fapt ce aparțin competenței exclusive a instanțelor de fond.

Așa fiind, pentru

considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC M. SRL Brașov împotriva Deciziei nr. 85/Ap din 5

octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2011.