ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4473/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 5347/85/2007, reclamanta SC F.E.S. SA – S.I.S.E.T.S. – A.I.S.E. Sibiu a chemat în judecată pe pârâtul O.I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat la restituirea sumei de 1088 lei reprezentând suma nedatorată care i-a fost acordată din eroare cu titlu de indemnizație de concediu de odihnă și prima de vacanță pentru 15 zile de concediu de odihnă efectuate în luna august a anului 2006, suma urmând a fi reținută în rate lunare din salariul cuvenit pârâtului în condițiile art. 273 C. muncii.

Reținând că sediul societății reclamante este în Brașov, iar dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii sunt imperative în sensul că cererile referitoare la cazurile prevăzute în alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința, ori după caz, sediul, prin sentința civilă nr. 116 din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Sibiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Sentința de declinare a fost confirmată prin decizia nr. 584 din 19 mai 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, care a respins recursul declarat de reclamantă. Tribunalul Brașov a pronunțat sentința civilă nr. 1705/M din 6 noiembrie 2008 prin care, la rândul său, a declinat competența în favoarea Tribunalului București, apreciind că reclamantă este SC F.E.S.

SA, cu sediul în București, societate cu personalitate juridică, în timp ce S.I.S.E.E.T.S. Brașov reprezintă doar un sediu secundar, fără personalitate juridică. Potrivit deciziei nr. 11/M din 9 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov a fost menținută sentința de declinare, prin respingerea recursului declarat împotriva acesteia. Astfel învestit, Tribunalul București a apreciat că nu este competent în soluționarea cauzei, în condițiile în care, reclamanta în speță este o sucursală cu sediul în Brașov care, deși nu are personalitate juridică, poate sta în proces în această calitate întrucât i-au fost delegate competențe în acest sens de către Consiliul de Administrație al societății (SC F.I.S.E.E.S.

SA, înființată în baza H.G. nr. 74/2005), al cărei dezmembrământ este. Ca atare, prin declinarea de competență în favoarea Tribunalului Brașov (conform sentinței civile nr. 3457 din 27 aprilie 2009) s-a constatat ivit conflictul negativ și cauza înaintată instanței supreme pentru regulator de competență. Reținând întrunirea cerințelor art. 20 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și văzând dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să stabilească, în soluționarea conflictului negativ, că aparține competența judecării cauzei Tribunalului Brașov. Astfel: Potrivit art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

În speță, reclamantă este SC F.E.S. SA – S.I.S.E.T.S. SA, cu sediul în Brașov. Deși este vorba de o sucursală care, în principiu, este lipsită de personalitate juridică, se constată că reclamantei i-au fost delegate prin hotărâre a Consiliului de Administrație al societății mamă, atribuțiuni vizând promovarea acțiunilor în justiție și reprezentarea în instanță în litigiile în care sunt implicate sucursalele, precum și în privința încheierii contractelor individuale de muncă pentru personalul din subordine, toate pe temeiul Statutului SC E.S. SA, aprobat prin H.G. nr. 74/2005. Or, existând o astfel de capacitate recunoscută sucursalei (aptitudinea de a promova acțiuni și de a sta în proces), determinarea competenței se realizează în funcție de sediul acesteia.

Altminteri, ar însemna ca delegarea de atribuțiuni – deși permisă de statutul societății și realizată în ideea degrevării activității acesteia – să rămână lipsită de conținut și eficiență, dacă pentru litigii ce au legătură cu raporturile juridice în care sucursala este parte, competența ar trebui să se aprecieze tot prin raportare la sediul societății mamă. În consecință, făcând aplicarea prevederilor art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 la situația din speță, urmează ca în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. să se constate că Tribunalul Brașov este competent în soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2010.