ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4533/2010

Asupra cererii de față, constată: Prin decizia civilă nr. 1624 din 31 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta Casa județeană de pensii Dolj, în contradictoriu cu reclamantul B.C., împotriva sentinței civile nr. 5291 din 8 octombrie 2008 a Tribunalului Dolj, pe care a modificat-o în sensul că a respins acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, că potrivit adeverinței nr. 2674 din 04 iunie 2008 emisă de SC A. SA, contestatorul a beneficiat pentru perioada lucrată în această unitate, în afara drepturilor salariale menționate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferență de manoperă), adaosuri cu caracter permanent și care s-au acordat funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare.

În ce privește adaosurile anterioare datei de 1 februarie 2005, data intrării în vigoare a Legii nr. 57/1974, precum și cele din perioada ulterioară anului 1992, adeverința nu cuprinde mențiuni. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 9 iunie 2009, revizuientul B.C. a solicitat instanței revizuirea acestei decizii, susținând că instanța de recurs nu a avut o jurisprudență constantă în soluționarea dosarelor având ca obiect contestațiile formulate împotriva deciziilor de pensionare emise salariaților care au lucrat în cadrul SC A. SA Craiova, pronunțând decizii contradictorii, chiar și persoanelor care au lucrat în același colectiv de elaborator al proiectelor, în aceleași condiții de legislație a muncii.

Prin soluția pronunțată în recurs, revizuientul se consideră discriminat deoarece i s-a cauzat un prejudiciu material și moral, atât față de colegii pensionari din cadrul SC A. SA, cât și față de alți colegi pensionari care au lucrat în alte institute de proiectări din țară, fiind încălcate dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 14 din aceeași convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 12. La data de 21 septembrie 2009, revizuientul și-a completat cererea, în sensul că a solicitat revizuirea deciziei și pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susținând că după pronunțarea deciziei instanței de recurs a descoperit înscrisuri noi, de natură a modifica soluția, respectiv adresa nr. 8638 din 04 septembrie 2009 eliberată de SC I.C.S.T.I.T.P.M.L.

SA Craiova, din care rezultă că diferențele care rezultă din adeverința avută în vedere de instanța de recurs, au făcut parte din venitul brut realizat, precum și adresa nr. P 160 din 07 septembrie 2009 emisă de I.N.S.S.E., prin care se confirmă că sporurile acordate sub formă de procent din salariul de bază erau incluse în veniturile salariale brute. Prin decizia nr.1624 din 31 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cererii în ce privește bazate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în înțelesul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisul doveditor pe baza căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri trebuie să fi fost „descoperit” după darea hotărârii, în sensul că el a existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar până în acel moment a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Or, în cauză, cele două înscrisuri invocate de revizuient sunt ulterioare pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere, astfel că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 este nefondată. În ce privește motivul întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., față de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanța competentă este cea superioară instanței care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii și având în vedere că hotărârile pretins potrivnice au fost pronunțate de Curtea de Apel Craiova, competentă să soluționeze cererea de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție. Urmare acestei soluții, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. La termenul din 17 septembrie 2010, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceiași calitate. Rațiunea reglementării prevăzută de dispoziția legală menționată o constituie necesitatea de a se înlătura o a doua hotărâre judecătorească pronunțată cu încălcarea principiului lucrului judecat. În cauza dedusă judecății, se constată că hotărâri judecătorești care se afirmă că ar fi potrivnice au fost pronunțate de Curtea de Apel Craiova în pricini similare, dar în care nu au fost aceleași părți.

Fiind vorba de pricini diferite, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii. Textul de lege menționat nu permite revizuirea pe considerentul că în pricini similare din punct de vedere al obiectului, dar care privesc persoane diferite, instanțele ar fi pronunțat soluții diferite.

Or, în speță revizuientul invocă tocmai o astfel de contrarietate a deciziilor pronunțate de Curtea de Apel Craiova, respectiv faptul că „instanța de recurs nu a avut o jurisprudență constantă în soluționarea dosarelor având ca obiect contestațiile formulate împotriva deciziilor de pensionare emise salariaților care au lucrat în cadrul SC A. SA Craiova, pronunțând decizii contradictorii, chiar și persoanelor care au lucrat în același colectiv de elaborator al proiectelor, în aceleași condiții de legislație a muncii”. În atare situație, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. De altfel, cererea de revizuire este formulată și tardiv, față de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., potrivit cărora, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, având în vedere că hotărârea supusă revizuirii a fost pronunțată la 31 martie 2009, iar cererea de revizuire a fost formulată la 9 iunie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei nr. 1624 din 31 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuientul B.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 septembrie 2010.