ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3509/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S., a chemat în judecată pe pârâta SC T.T. SRL cu sediul în municipiul Constanța și a solicitat obligarea acesteia la plata investiției de mediu nerealizate în sumă de 25.000 euro, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere și la plata sumei de 7.500 euro penalități. Tribunalul București, prin sentința comercială 7814 din 8 iunie 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând că pârâta a efectuat investițiile de mediu la care s-a obligat prin contract prin acțiunile cuprinse în „Programul de restructurare” aprobat atât de A.V.A.S. cât și de Consiliul Concurenței, dovedite cu certificatul din 26 iunie 2004 emis de cenzorii societății, constând în dezafectarea stației de carburanți, reabilitarea prețului, realizarea Stației de epurare a apelor reziduale, executarea unui sistem de captare - evacuare și filtrare poluantice.

Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 44 din 25 ianuarie 2008, a respins excepțiile invocate de pârâta - intimată și a respins ca nefondat apelul reclamantei. Instanța de apel a reținut în esență că excepțiile prescripției și lipsei de interes sunt excepții de fond soluționate de către instanța de fond prin încheierea din 1 iunie 2007 ce nu a fost atacată iar în privința motivelor de apel, acestea nu sunt întemeiate cât timp pârâta a efectuat investiția de mediu de 225.000 euro. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanțele au aplicat greșit prevederile art. 11 și art. 12 din O.G.

nr. 25/2002 care prevedeau continuarea de către autoritatea de mediu, a măsurilor de protecție a mediului, astfel încât în lipsa confirmării măsurilor, nu se poate considera ca realizate investițiile de mediu. Confirmarea făcută abia la data de 7 iunie 2006, când termenul scadent era 19 februarie 2004, îndreptățește la obținerea penalităților în sumă de 7.500 euro. Prin întâmpinare, pârâta - intimată a reiterat excepțiile lipsei de interes și a prescripției executării silite. Recursul va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Excepțiile susținute de pârâta - intimată nu rezistă unei analize critice a situației de fapt: acțiunea este mijlocul procedural prin care o persoană are dreptul de urmări în justiție ceea ce i se datorează (jus persequendi judicio quad sibi debetur), iar interesul în promovarea acțiunii este rezultatul raporturilor juridice născute între părți.

Astfel, dacă raporturile contractuale prevedeau obligații în sarcina uneia din părți, cealaltă are interesul promovării acțiunii în justiție în condițiile în care le consideră neexecutate, pentru atragerea răspunderii debitorului. Caracterul executoriu al contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni, însă, nu poate exclude procedurii judiciare litigiile decurgând din executarea acestuia, în măsura în care se impunea interpretarea clauzelor stipulate. În privința efectului extinctiv al prescripției, intimata-pârâtă a interpretat greșit prevederile art. 390 din Legea nr. 137/2002, respectiv de art. 7 din Decretul 167/1958, potrivit cărora prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.

Potrivit clauzei stipulate în art. 8 societatea se obligă ca pe o perioadă de 1 an de la data primei ședințe A.G.A. de transfer de proprietate să realizeze o investiție cuprinsă în programul de conformare. Ședința A.G.A. prin care s-a transferat dreptul de proprietate a avut loc la 9 februarie 2003, iar dreptul la acțiune s-a născut la 9 februarie 2004, acțiunea fiind înregistrată la 6 februarie 2007, în termenul de 3 ani prescris de normele citate. Instanța de apel în mod greșit a considerat că excepțiile de fond nu mai pot fi invocate întrucât soluția primei instanțe nu a fost atacată și s-ar înfrânge prevederile art. 296 teza a II-a C. proc. civ. Excepțiile astfel cum ele au fost formulate, reprezintă apărări de fond, supuse analizei ori de câte ori se invocă întrucât pun în discuție cerințe de ordin formal privitor la acțiune; este de altfel o aplicație specială a principiului que temporalia sunt ad agemdum, perpetua sunt ad excipiendum.

Pe de altă parte, recurenta interpretează speculativ lipsa confirmării autorității de mediu. Prin contract, pârâta se obliga să efectueze investiții de 225.000 euro din care 25.000 pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare prevăzut în anexă, care la data de 26 februarie 2004 sunt confirmate de comisia de cenzori, iar ulterior, la data de 7 iunie 2006 și de autoritatea de specialitate. Instanțele de fond au interpretat judicios prevederile art. 11 și art. 12 din O.G. nr. 25/2002, constatând că certificatul emis de comisia de cenzori a stabilit efectuarea investiției de mediu, pentru ca ulterior autoritatea să confirme investițiile pentru protecția mediului. Prevederile contractuale sancționau pe cumpărător cu o penalitate egală cu 3% din suma neinvestită, situație care nu se regăsește însă, întrucât întreaga sumă (de 25.000 euro) a fost investită în perioada de timp stabilită prin voința comună a părților.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 44 din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 44 din 25 ianuarie 2008 a Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2008.