ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3509/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3509/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S., a chemat în judecată pe pârâta
SC T.T. SRL cu sediul în municipiul Constanța și a solicitat obligarea acesteia
la plata investiției de mediu nerealizate în sumă de 25.000 euro, sub
sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere și la plata
sumei de 7.500 euro penalități.
Tribunalul București, prin
sentința comercială 7814 din 8 iunie 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată
reținând că pârâta a efectuat investițiile de mediu la care s-a obligat prin
contract prin acțiunile cuprinse în „Programul de restructurare” aprobat atât
de A.V.A.S. cât și de Consiliul Concurenței, dovedite cu certificatul din 26
iunie 2004 emis de cenzorii societății, constând în dezafectarea stației de
carburanți, reabilitarea prețului, realizarea Stației de epurare a apelor
reziduale, executarea unui sistem de captare - evacuare și filtrare poluantice.
Curtea de Apel București,
prin decizia comercială nr. 44 din 25 ianuarie 2008, a respins excepțiile
invocate de pârâta - intimată și a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Instanța de apel a reținut
în esență că excepțiile prescripției și lipsei de interes sunt excepții de fond
soluționate de către instanța de fond prin încheierea din 1 iunie 2007 ce nu a
fost atacată iar în privința motivelor de apel, acestea nu sunt întemeiate cât
timp pârâta a efectuat investiția de mediu de 225.000 euro.
Împotriva deciziei astfel
pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
9 C. proc. civ.
Recurenta susține că
instanțele au aplicat greșit prevederile art. 11 și art. 12 din O.G. nr.
25/2002 care prevedeau continuarea de către autoritatea de mediu, a măsurilor
de protecție a mediului, astfel încât în lipsa confirmării măsurilor, nu se
poate considera ca realizate investițiile de mediu. Confirmarea făcută abia la
data de 7 iunie 2006, când termenul scadent era 19 februarie 2004,
îndreptățește la obținerea penalităților în sumă de 7.500 euro.
Prin întâmpinare, pârâta - intimată
a reiterat excepțiile lipsei de interes și a prescripției executării silite.
Recursul va fi respins
pentru considerentele ce se vor expune.
Excepțiile susținute de
pârâta - intimată nu rezistă unei analize critice a situației de fapt: acțiunea
este mijlocul procedural prin care o persoană are dreptul de urmări în justiție
ceea ce i se datorează (jus persequendi judicio quad sibi debetur), iar
interesul în promovarea acțiunii este rezultatul raporturilor juridice născute
între părți. Astfel, dacă raporturile contractuale prevedeau obligații în
sarcina uneia din părți, cealaltă are interesul promovării acțiunii în justiție
în condițiile în care le consideră neexecutate, pentru atragerea răspunderii
debitorului.
Caracterul executoriu al
contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni, însă, nu poate exclude
procedurii judiciare litigiile decurgând din executarea acestuia, în măsura în
care se impunea interpretarea clauzelor stipulate.
În privința efectului
extinctiv al prescripției, intimata-pârâtă a interpretat greșit prevederile art.
390 din Legea nr. 137/2002, respectiv de art. 7 din Decretul 167/1958, potrivit
cărora prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Potrivit clauzei stipulate
în art. 8 societatea se obligă ca pe o perioadă de 1 an de la data primei
ședințe A.G.A. de transfer de proprietate să realizeze o investiție cuprinsă în
programul de conformare. Ședința A.G.A. prin care s-a transferat dreptul de
proprietate a avut loc la 9 februarie 2003, iar dreptul la acțiune s-a născut
la 9 februarie 2004, acțiunea fiind înregistrată la 6 februarie 2007, în
termenul de 3 ani prescris de normele citate.
Instanța de apel în mod
greșit a considerat că excepțiile de fond nu mai pot fi invocate întrucât
soluția primei instanțe nu a fost atacată și s-ar înfrânge prevederile art. 296
teza a II-a C. proc. civ.
Excepțiile astfel cum ele au
fost formulate, reprezintă apărări de fond, supuse analizei ori de câte ori se
invocă întrucât pun în discuție cerințe de ordin formal privitor la acțiune;
este de altfel o aplicație specială a principiului que temporalia sunt ad
agemdum, perpetua sunt ad excipiendum.
Pe de altă parte, recurenta
interpretează speculativ lipsa confirmării autorității de mediu.
Prin contract, pârâta se
obliga să efectueze investiții de 225.000 euro din care 25.000 pentru
realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare prevăzut în anexă,
care la data de 26 februarie 2004 sunt confirmate de comisia de cenzori, iar
ulterior, la data de 7 iunie 2006 și de autoritatea de specialitate.
Instanțele de fond au
interpretat judicios prevederile art. 11 și art. 12 din O.G. nr. 25/2002,
constatând că certificatul emis de comisia de cenzori a stabilit efectuarea
investiției de mediu, pentru ca ulterior autoritatea să confirme investițiile
pentru protecția mediului.
Prevederile contractuale
sancționau pe cumpărător cu o penalitate egală cu 3% din suma neinvestită,
situație care nu se regăsește însă, întrucât întreaga sumă (de 25.000 euro) a
fost investită în perioada de timp stabilită prin voința comună a părților.
Așa fiind, în temeiul
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va
respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 44 din
25 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 44
din 25 ianuarie 2008 a Curții de Apel București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 noiembrie 2008.