ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5375/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 219/ CA din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași a fost respinsă acțiunea reclamantei L.F. în contradictoriu cu Statul Român – C.C.S.D., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă anularea Deciziei nr. 2692/ FF din 9 mai 2008 emisă de pârâtă și trimiterea cauzei la aceeași comisie în vederea recalculării valorii reale a terenului ce face obiectul acțiunii, arătând că acesta se află amplasat în intravilanul orașului și are o valoare mult mai mare decât cea de 8307 RON stabilită prin decizia contestată.

Instanța a constatat că prin Hotărârea nr. 1382 din 5 decembrie 2006 Comisia Județeană Vaslui de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având în vedere lipsa unor terenuri agricole disponibile a decis ca unui număr de 382 persoane să li se acorde despăgubiri, printre care se numără și reclamanta. A fost stabilită de evaluator suma pentru despăgubirea reclamantei iar ca urmare a cererii acesteia de reevaluare a terenului, autoritatea pârâtă a solicitat evaluatorului să reexamineze raportul de evaluare, ținând seama de amplasamentul real al terenului a cărui evaluare s-a solicitat. Cu privire la această cerere de reexaminare a raportului de evaluare, Primăria Vaslui a precizat că terenul agricol a fost corect evaluat întrucât din registrul agricol pe anii 1959 – 1963 rezultă că acesta a fost înregistrat pe raza altor localități, respectiv comuna Cursești, nefiind deci amplasat în intravilanul municipiului Vaslui.

Instanța de fond, a reținut că susținerea reclamantei privind încadrarea suprafeței de teren în litigiu în intravilanul Municipiului Vaslui nu are suport real întrucât din înscrierile oficiale existente la dosar nu rezultă că terenul de 1,64 ha s-ar fi aflat în intravilanul municipiului Vaslui, astfel că în mod corect s-a stabilit suma ce urmează a fi plătită ca despăgubire către reclamantă. De asemenea, s-a reținut că nu există temei legal pentru a schimba în prezent regimul juridic al terenului din extravilan în intravilanul municipiului Vaslui. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs L.F.

Prin motivele de recurs se susține, în esență, că sentința recurată este nelegală și netemeinică deoarece aspectele reținute cu privire la amplasamentul terenului pentru care s-au solicitat despăgubiri în procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005 sunt contrazise de adresele din 23 aprilie 2008 și din 22 mai 2008, emise de Primăria Municipiului Vaslui, din care rezultă că măcar 300 mp se aflau în intravilanul Municipiului Vaslui. În opinia recurentei terenul de 1,64 ha trebuie apreciat ca fiind amplasat în intravilanul orașului Vaslui chiar dacă în registrul agricol din perioada 1959 – 1963 se specifica că înscrierea s-a făcut având în vedere domiciliul proprietarului, însă terenul se găsea pe raza comunei Cursești.

Recurenta conchide în sensul că, indiferent că terenul s-ar afla în intravilanul sau extravilanul municipiului Vaslui, acesta a fost subevaluat, iar suma stabilită prin decizia contestată este mult prea mică față de valoarea de piață a terenului, motiv pentru care solicită admiterea recursului și pe fondul cauzei obligarea pârâtei să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubiri pentru diferența ce i s-ar cuveni în urma unei noi evaluări, în raport de cele susținute și de dispozițiile art. 19 alin. (3) Titlu VII din Legea nr. 247/2005. Intimata-pârâtă C.C.S.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând că trenul de 1,64 ha se află în extravilan, iar valoarea acestuia a fost corect stabilită prin Decizia nr. 2692/FF din 09 mai 2008, aceasta fiind valoarea reală de piață a imobilului.

De asemenea, se precizează că prin Hotărârea nr. 1382 din 05 decembrie 2006 a Comisiei Județene de fond funciar Vaslui, s-a statuat că terenul supus evaluării se află în extravilan. Recurenta-reclamantă a formulat precizări scrise și concluzii scrise prin care, în esență, reiterează susținerile din cererea de recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Critica referitoare la greșita apreciere a instanței de fond cu privire la amplasamentul terenului de 1,64 ha este nefondată.

Hotărârea nr. 1382 din 5 decembrie 2006 - Anexa 23 a Comisie Județene Vaslui de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenului, care a stat la baza declanșării procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu a fost contestată de reclamantă, știut fiind faptul că prin aceasta s-a respins cererea de restituire în natură și s-a validat propunerea de acordare de despăgubiri pentru terenul de 1,64 ha situat în extravilan. Recurenta-reclamantă cunoștea la momentul emiterii hotărârii menționate că acest teren pentru care s-a propus acordarea despăgubirilor era situat în extravilan, fapt ce rezultă chiar din cererea acesteia din 26 februarie 2008 (fila 36 dosar fond). Prin urmare, în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu se poate schimba amplasamentul terenului pentru care s-au acordat despăgubiri, respectiv din extravilan în intravilanul orașului Vaslui.

Critica referitoare la greșita evaluare a terenului de 1,64 ha în raport de valoare de piață este nefondată. Valoarea acestui teren, menționată în cuprinsul Deciziei nr. 2692/2008 emisă de intimata-pârâtă a fost stabilită de un evaluator, conform art. 3 lit. d) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit cu Standardele Internaționale de Evaluare și reflectă nivelul realist al pieței. Simplele afirmații ale recurentei-reclamante că valoarea terenului nu este cea de piață nu pot fi reținute în lipsa unor dovezi pertinente și concludente în acest sens, astfel că nu pot fi reținute ca incidente în cauză dispozițiile art. 19 alin. (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 312 alin. (1), teza II C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.F. împotriva sentinței civile nr. 219/ CA din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.