ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 854/2010

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 953/C din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Bihor, secția civilă, s-a admis cererea formulată de T.I., în calitate de reprezentant al lui S.G., în prezent decedat, însușită de soția supraviețuitoare a acestuia, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei Tinca și Primăria comunei Tinca; s-a anulat dispoziția nr.589/9 decembrie 2005 emisă de Primarul comunei Tinca și a fost obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să propună restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul înscris în C.F. 1071 Tinca cu nr.top.457/2 și 457/3, reprezentând în natură casă de locuit și teren aferent, situat în Tinca.

Prin decizia civilă nr. 78 din 11 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, s-a admis apelul declarat de pârâții Primăria comunei Tinca și Primarul comunei Tinca împotriva sentinței civile sus-menționate, care a fost desființată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor. În urma rejudecării, prin sentința civilă nr. 173C din 27 mai 2008 a Tribunalului Bihor, secția civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S.G., decedat, continuată de succesoarea acestuia, O.F., prin mandatar T.I. În pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a reținut că acțiunea a fost formulată de T.I., în calitate de reprezentant al numitului S.G., decedat la data introducerii cererii de chemare în judecată, reprezentantul acționând în baza mandatului dat de persoana menționată și care nu încetează prin moartea celui care l-a dat, până la retragerea acestuia de către moștenitori, conform art. 71 C. proc.

civ. Potrivit procurii speciale autentice nr. 2581 din 24 aprilie 2008, O.F., în calitate de unică moștenitoare a defunctului său soț, S.G., l-a împuternicit pe T.I. ca în numele său și pentru ea să efectueze toate formalitățile și demersurile necesare pentru restituirea în natură, în baza Legii nr. 10/2001, a imobilului situat în Tinca, județul Bihor. Ca atare, prima instanță a constatat că excepția lipsei calității procesuale active este neîntemeiată. În ceea ce privește termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru atacarea dispoziției Primarului, instanța a constatat că aceasta a fost emisă la data de 9 decembrie 2005, acțiunea fiind formulată la 3 ianuarie 2006, în consecință, în termenul prevăzut de lege, astfel încât excepția de tardivitate este neîntemeiată.

Pe fond, s-a constatat că, prin dispoziția atacată s-a respins notificarea nr. 1054 din 1 octombrie 2001 înregistrată sub nr.13/19 octombrie 2001, prin care numitul S.G. a solicitat restituirea în natură a imobilului casă de locuit și teren intravilan situat în Tinca, ½ din top 457/2, 457/3, înscris în C.F. 1071 Tinca, motivat de faptul că solicitantul nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată deoarece dovedește calitatea de moștenitor de pe urma lui S.S., imobilul fiind cumpărat, însă, de văduva acestuia, S.T., în anul 1957, ulterior decesului soțului ei, aceasta fiind moștenită de E.E., în calitate de soră. Din cuprinsul C.F. 1071 Tinca, rezultă că sub B8 și-a intabulat, în anul 1957, numita S.T., născută E., dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, cu titlu de cumpărare.

La data de 26 iulie 1997, se intabulează dreptul de proprietate al numitei E.E., sora proprietarei tabulare sus-menționate, asupra cotei de ½ părți din întreg imobilul înscris în acest C.F., imobil care face obiectul prezentei acțiuni. Ca atare, S.G. nu a fost niciodată proprietar tabular asupra acestui bun, el fiind, cum corect s-a reținut prin decizia atacată, cumpărat de văduva acestuia și moștenită de E.E. Împotriva acestei decizii civile a declarat apel reclamanta O.F., prin mandatar T.I., care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 26 din 19 septembrie 2009, pentru argumentele avute în vedere și de către prima instanță. În ceea ce-l privește pe S.G., instanța a reținut că nu există nicio legătură de rudenie cu E.E., el fiind rudă doar cu soțul surorii acesteia, decedat anterior cumpărării imobilului.

În consecință, nu s-a dovedit în persoana sus-amintită îndeplinirea condițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamanta, prin mandatar T.I., criticând-o pentru nelegala naționalizare a imobilului și susținând că Primăria Tinca nu are în patrimoniu bunul respectiv. Pe parcursul procesului (13 martie 2009, 16 martie 2009), recurenta a depus mai multe cereri, în care a reluat susținerile inițiale, fără să prezinte, însă, critici concrete aduse deciziei, care să se încadreze în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Referitor la cererea depusă la 20 iulie 2009, în completare la motivele de recurs inițiale, Înalta Curte urmează să înlăture susținerile prezentate în această cerere, ca fiind tardiv formulate în raport de dispozițiile art.306 alin. (1) cu referire la art. 303 alin. (1) C. proc.

civ. și de data comunicării către recurentă a deciziei atacate, respectiv 10 martie 2009, conform dovezilor de comunicare depuse la filele 58 și 59 dosar recurs. Față de data sus-menționată, termenul de motivare a recursului, calculat în condițiile textelor de lege sus-menționate cu referire la art.101 alin. (1) s-a împlinit la data de 26 martie 2009, astfel încât motivele de recurs înregistrate la 20 iulie 2009, în dosarul de față, au fost depuse cu depășirea termenului arătat. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină calea de atac exercitată și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse separat.

În ceea ce privește susținerile prezentate în primele două cereri, astfel cum deja s-a arătat, acestea nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., astfel încât, neexistând alte motive de ordine publică, care să poată fi verificate din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) cu referire la art. 303 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei Curții de Apel. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta O.F., prin mandatar T.I., împotriva deciziei nr. 26 din 19 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.