ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 854/2010

Deliberând asupra recursului civil

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 953/C din 21

decembrie 2006 a Tribunalului Bihor, secția civilă, s-a admis cererea formulată

de T.I., în calitate de reprezentant al lui S.G., în prezent decedat, însușită

de soția supraviețuitoare a acestuia, în contradictoriu cu pârâții Primarul

comunei Tinca și Primăria comunei Tinca; s-a anulat dispoziția nr.589/9

decembrie 2005 emisă de Primarul comunei Tinca și a fost obligat pârâtul să

emită o nouă dispoziție prin care să propună restituirea în natură a cotei de

½ din imobilul înscris în C.F. 1071 Tinca cu nr.top.457/2 și 457/3,

reprezentând în natură casă de locuit și teren aferent, situat în Tinca.

Prin decizia civilă nr. 78 din 11

aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, s-a admis apelul

declarat de pârâții Primăria comunei Tinca și Primarul comunei Tinca împotriva

sentinței civile sus-menționate, care a fost desființată și s-a trimis cauza

spre rejudecare la Tribunalul Bihor.

În urma rejudecării, prin sentința

civilă nr. 173C din 27 mai 2008 a Tribunalului Bihor, secția civilă, s-a

respins acțiunea formulată de reclamantul S.G., decedat, continuată de

succesoarea acestuia, O.F., prin mandatar T.I.

În pronunțarea acestei sentințe,

prima instanță a reținut că acțiunea a fost formulată de T.I., în calitate de

reprezentant al numitului S.G., decedat la data introducerii cererii de chemare

în judecată, reprezentantul acționând în baza mandatului dat de persoana

menționată și care nu încetează prin moartea celui care l-a dat, până la

retragerea acestuia de către moștenitori, conform art. 71 C. proc. civ.

Potrivit procurii speciale autentice

nr. 2581 din 24 aprilie 2008, O.F., în calitate de unică moștenitoare a

defunctului său soț, S.G., l-a împuternicit pe T.I. ca în numele său și pentru

ea să efectueze toate formalitățile și demersurile necesare pentru restituirea

în natură, în baza Legii nr. 10/2001, a imobilului situat în Tinca, județul Bihor.

Ca atare, prima instanță a constatat

că excepția lipsei calității procesuale active este neîntemeiată.

În ceea ce privește termenul de 30

de zile prevăzut de lege pentru atacarea dispoziției Primarului, instanța a

constatat că aceasta a fost emisă la data de 9 decembrie 2005, acțiunea fiind

formulată la 3 ianuarie 2006, în consecință, în termenul prevăzut de lege,

astfel încât excepția de tardivitate este neîntemeiată.

Pe fond, s-a constatat că, prin

dispoziția atacată s-a respins notificarea nr. 1054 din 1 octombrie 2001

înregistrată sub nr.13/19 octombrie 2001, prin care numitul S.G. a solicitat

restituirea în natură a imobilului casă de locuit și teren intravilan situat în

Tinca, ½ din top 457/2, 457/3, înscris în C.F. 1071 Tinca, motivat de

faptul că solicitantul nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art.

3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată deoarece dovedește calitatea de

moștenitor de pe urma lui S.S., imobilul fiind cumpărat, însă, de văduva

acestuia, S.T., în anul 1957, ulterior decesului soțului ei, aceasta fiind

moștenită de E.E., în calitate de soră.

Din cuprinsul C.F. 1071 Tinca,

rezultă că sub B8 și-a intabulat, în anul 1957, numita S.T., născută E.,

dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, cu titlu de cumpărare.

La data de 26 iulie 1997, se

intabulează dreptul de proprietate al numitei E.E., sora proprietarei tabulare

sus-menționate, asupra cotei de ½ părți din întreg imobilul înscris în

acest C.F., imobil care face obiectul prezentei acțiuni.

Ca atare, S.G. nu a fost niciodată

proprietar tabular asupra acestui bun, el fiind, cum corect s-a reținut prin

decizia atacată, cumpărat de văduva acestuia și moștenită de E.E.

Împotriva acestei decizii civile a

declarat apel reclamanta O.F., prin mandatar T.I., care a fost respins, ca

nefondat, prin decizia civilă nr. 26 din 19 septembrie 2009, pentru argumentele

avute în vedere și de către prima instanță.

În ceea ce-l privește pe S.G.,

instanța a reținut că nu există nicio legătură de rudenie cu E.E., el fiind

rudă doar cu soțul surorii acesteia, decedat anterior cumpărării imobilului.

În consecință, nu s-a dovedit în

persoana sus-amintită îndeplinirea condițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii civile a

declarat recurs reclamanta, prin mandatar T.I., criticând-o pentru nelegala

naționalizare a imobilului și susținând că Primăria Tinca nu are în patrimoniu

bunul respectiv.

Pe parcursul procesului (13 martie 2009,

16 martie 2009), recurenta a depus mai multe cereri, în care a reluat

susținerile inițiale, fără să prezinte, însă, critici concrete aduse deciziei,

care să se încadreze în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.

Referitor la cererea depusă la 20

iulie 2009, în completare la motivele de recurs inițiale, Înalta Curte urmează

să înlăture susținerile prezentate în această cerere, ca fiind tardiv formulate

în raport de dispozițiile art.306 alin. (1) cu referire la art. 303 alin. (1) C.

proc. civ. și de data comunicării către recurentă a deciziei atacate, respectiv

10 martie 2009, conform dovezilor de comunicare depuse la filele 58 și 59 dosar

recurs.

Față de data sus-menționată,

termenul de motivare a recursului, calculat în condițiile textelor de lege

sus-menționate cu referire la art.101 alin. (1) s-a împlinit la data de 26

martie 2009, astfel încât motivele de recurs înregistrate la 20 iulie 2009, în

dosarul de față, au fost depuse cu depășirea termenului arătat.

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre

altele, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină

calea de atac exercitată și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că acestea

vor fi depuse separat.

În ceea ce privește susținerile

prezentate în primele două cereri, astfel cum deja s-a arătat, acestea nu pot

fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

astfel încât, neexistând alte motive de ordine publică, care să poată fi

verificate din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) cu referire la art. 303 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de

reclamantă împotriva deciziei Curții de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta O.F.,

prin mandatar T.I., împotriva deciziei nr. 26 din 19 februarie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 februarie 2010.