ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1882/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1882/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1882/2016
Asupra
recursului de față constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de
21 iulie 2006, contestatorul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 65 din
19 mai 2006 a B. SA, obligarea pârâtei, în temeiul Legii nr. 10/2001, să
îi restituie în natură imobilul situat în com. Tinca, jud. Bihor, reprezentând
casă și curte în intravilan, cu o întindere de 543 mp echivalent a
151 stj., în calitate de legatar universal al soției proprietarului de
carte funciară C. (sub B.1) de la care s-a naționalizat imobilul în
anul 1961 (sub B.7).
Prin
Sentința civilă nr. 1.547 din 4 decembrie 2007, Tribunalul
București, secția a V-a civilă, a admis în parte
contestația, a anulat Hotărârea nr. 65 din 39 mai 2006 emisă de
B. SA, a dispus ca pârâta să restituie contestatorului în natură
imobilul situat în comuna Tinca, județul Bihor, în suprafață de
191 mp teren din care 133 mp reprezentând construcția în care
funcționează B. SA din comuna Tinca, județul Bihor, imobil ce a
fost identificat prin raportul de expertiză topografică efectuat de
expert D., depus la Dosarul nr. x/111/2006 al Tribunalului Bihor, prin comisie
rogatorie, și prin raportul de expertiză construcții efectuat de
expert E., depus la același dosar.
Pentru a
hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că, potrivit
Certificatului de moștenitor din 3 aprilie 2006, contestatorul este
moștenitorul defunctei F., care a moștenit pe soțul său,
defunctul C., astfel cum rezultă din Certificatul de moștenitor din 4
aprilie 1980.
Prin
Hotărârea nr. 65 din 19 mai 2006, B. SA a soluționat Notificarea din
8 februarie 2002 transmisă prin executor judecătoresc de către
A., respingând cerea de retrocedare în natură a imobilului situat în
comuna Tinca, județul Bihor, întrucât nu s-a făcut dovada
calității de persoană îndreptățită la restituire
și a identității între imobilul revendicat și cel unde
funcționează Oficiul Poștal Tinca.
Potrivit foii
de avere, în Cartea Funciară au fost intabulate drepturile de proprietate
asupra mai multor parcele de teren: nr. topografic 283/10 - curte în intravilan
- 46 stânjeni, 284 - casa nr. 625-626 curte în intravilan - 407 stânjeni
și 284/2 - curte în intravilan - 36 stânjeni.
La data de 15
septembrie 1947, C. a obținut, prin contract de vânzare-cumpărare,
dreptul de proprietate asupra parcelelor 283/10-44 stânjeni, 284/1-373
stânjeni. În urma acestui contract de vânzare-cumpărare despre care se
menționează în CF nr. 1939, s-a înființat în favoarea lui C.
C.F. nr. 2669 în care s-au transcris parcelele cu numerele topografice nr.
283/10 și 284/1, parcelele 284/1 și 284/2 s-au obținut de fostul
proprietar prin dezmembrarea parcelelor, parcela 284/2 fiind înscrisă în
C.F. nr. 1939 în favoarea vechiului proprietar.
În C.F. se
menționează în foaia de avere proprietățile lui C. la
numerele topografice: 283/10 curte în intravilan - 44 stânjeni, 284/1 casa
și curte - 373 stânjeni, 284/1 casă și curte în intravilan - 273
stânjeni, 284/4 casă și curte în intravilan - 151 stânjeni.
În anul 1948
s-au format parcelele cu nr. topo 284/1-273 stânjeni și 283/10-144
stânjeni, ultima parcela fiind transcrisă în C.F. în favoarea Băncii
și Societății Comerciale din Tinca, aspect ce rezultă
și din copia extrasului de carte funciară depusă la dosar, fiind
constituit un drept de ipotecă pentru suma de 156.658 RON. Din acest
înscris rezultă că parcela cu nr. topo 283/10 era formată din
casă și curte în intravilan în suprafață de 144 stânjeni -
518 mp. Ulterior, parcela nr. 283/10 a fost dezmembrată în două
parcele 283/11 - în suprafață de 137 mp și 283/12 în
suprafață de 381 mp, parcela 283/12 înscriindu-se în C.F. în favoarea
G. SA. Înaintea Contractului de vânzare-cumpărare din 5 iulie 1948, s-a
dezmembrat parcela 284/1 în două parcele: 284/3-122 stânjeni și
284/4-151 stânjeni. Parcela cu nr. topografic 284/4 s-a notat în C.F., iar
parcela 284/3 s-a transcris în cartea funciară nr. 2671 în favoarea unor
persoane fizice, în urma vânzării către aceștia.
La data de 27
octombrie 1961, în baza Adresei nr. x/1961, s-a intabulat dreptul de
proprietate asupra statului. La această dată, C. avea înscrise în
C.F. următoarele parcele cu numere topografice: nr. 284/4 casă
și curte în intravilan, 151 stânjeni și nr. 284/1 casă și
curte - 273 stânjeni.
Potrivit
adresei emise de Primăria comunei Tinca, județul Bihor, pe terenul
înscris în C.F. Tinca identificat cu nr. top. 283/10, 284/1, 284/1 (B2) și
284/4 (B2), sunt amplasate construcțiile: clădire B. Tinca,
clădire G. și un bloc de locuințe cu 4 apartamente în regim de
P+L. Aceste clădiri sunt situate la nr. administrativ 9 și 11 pe str.
..., stradă care în perioada 1950 - 1990 a purtat denumirea de strada ...,
iar înainte de 1950 a purtat numele de strada ...
La dosar
există încă o copie a C.F., iar la imobilul din str. ... nr. 11
figurează înscrisă parcela cu numărul topografic 284/4 în care
se menționează existența unei grădini în intravilan și
a unui bloc de locuințe, în suprafață de 543 mp. La dosar, în
partea a doua a C.F., se menționează că parcela nr. 284/4 a fost
transcrisă în favoarea statului în anul 1961, iar pe această
parcelă s-a notat existența unui bloc construit în anul 1992, cu 4
apartamente ce au fost vândute.
Tribunalul a
constatat că PTTR Tinca deține Titlul de Proprietate din 20 februarie
1995, din care rezultă că acesta are în proprietate 518 mp în comuna
Tinca, județul Bihor, situați în parcela nr. 284.
Expertiza
topografică efectuată de expertul H. a concluzionat că imobilul
cu nr. top. 284/4 avea o suprafață de 543 mp, fiind înscris în C.F.
Tinca. Din suprafața de 543 mp, intimata ocupă faptic 191 mp, din
care 133 mp reprezintă construcția în care funcționează B.,
G. ocupă faptic 299 mp, iar 53 mp sunt ocupați de curtea
proprietății private situate la nr. 7. Această expertiză a
concluzionat că imobilul deținut de intimată este situat în
comuna Tinca, str. ... nr. 9, iar intimata ocupă suprafața de 191 mp
din imobilul cu nr. topo. 284/4, fosta proprietate a defunctului C.
Tribunalul a
reținut că imobilul de la nr. topo. 284/4 este același cu
imobilul de la nr. 9 al străzii ..., aspect tranșat de expertizele
efectuate prin comisie rogatorie.
Potrivit art.
3 din Legea nr. 10/2001, contestatorul a făcut dovada calității
de persoană îndreptățită la restituire.
Prin Decizia
nr. 186A din 11 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a
civilă, a admis apelurile declarate de reclamantul I. și de pârâta B.
SA împotriva Sentinței civile nr. 1.547 din 4 decembrie 2007
pronunțată de Tribunalul București.
A schimbat
sentința în parte.
A
înlăturat măsura restituirii în natură.
A stabilit
calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la
despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în suprafață
de 543 mp înscris în C.F. Tinca nr. top. 284/4.
A
păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a
decide astfel, instanța de apel a reținut că parcela
revendicată de reclamant are nr. topo. 284/4 și este înscris în C.F.
Tinca, carte funciară care provine din C.F. Tinca.
Astfel, la
data de 14 iulie 1948, în baza Contractului de vânzare-cumpărare din 15
septembrie 1947, s-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor
transcrise în C.F. Tinca din C.F. Tinca, în favoarea lui C., cu titlu de drept
cumpărare.
Potrivit
Adresei din 4 aprilie 2006, emisă de Primăria comunei Tinca, imobilul
înscris în C.F. 2669 Tinca, este compus din mai multe parcele, având nr. top.
283/10; 284/1 (82); 284/4 (B5) și 284/4 (B2), pe care sunt amplasate
construcțiile: clădire B. Tinca, clădirea G. și un bloc de
locuințe cu 4 apartamente în regim de P+1. Toate acestea sunt situate,
potrivit evidențelor, la numărul administrativ 9 și 11 pe str.
..., stradă care în perioada 1950 - 1990 a purtat denumirea de strada ...,
iar înainte de 1950 a purtat numele de strada ...
Astfel,
instanța de apel a constatat că nu există identitate între
parcela cu nr. top. 283/10 și cea cu nr. top. 284/4. Imobilul cu nr.
topografic 283/10 este în suprafață de 518 mp și, cum a
arătat și apelanta-pârâtă, este înscrisă într-o carte
funciară distinctă.
În baza
Adresei Ministerului Finanțelor, secția financiară
regională Bihor, serviciul Insp. de venituri din 30 noiembrie 1951 și
a Deciziei nr. 2.670/1951 a Ministerului de Finanțe, asupra imobilului
menționat s-a intabulat dreptul de proprietate în baza legii în favoarea
Băncii Republicii Populare Române. Ulterior, cu privire la acest imobil a
fost emis Titlul de proprietate din februarie 1995, în favoarea PTTR Tinca.
În ceea ce
privește parcela cu numărul topografic 284/4, care formează
obiectul prezentei cauze, aceasta a trecut în proprietatea statului în anul
1961, cu titlul de naționalizare, astfel cum rezultă din
mențiunea în acest sens efectuată în C.F. Tinca. Acest aspect este
recunoscut și de apelanta-pârâtă, care, în susținerile de la
dosarul tribunalului, a arătat că autorul reclamantului, C., a avut
în proprietate numai parcela nr. 284/4 înscrisă în C.F., cu o
suprafață de 543 mp, iar în anul 1961 are loc naționalizarea
acestei parcele. Aceleași susțineri au fost reluate și în
motivele de apel.
În
această situație, Curtea de Apel a constatat că dreptul de
proprietate al defunctului C. asupra parcelei cu numărul topografic 284/4
înscrisă în C.F. Tinca rezultă din înscrisurile arătate mai sus
și este recunoscut și prin susținerile formulate de
apelanta-pârâtă.
Calitatea
apelantului reclamant de moștenitor al proprietarului înscris în cartea
funciară rezultă din certificatele de moștenitor din 4 aprilie
1980 emis de Notariatul de Stat al județului Hunedoara și din 3
aprilie 2006 emis de notarul public J., aspecte corect reținute de
tribunal.
În contextul
expus, calitatea apelantului-reclamant de moștenitor al persoanei fizice
îndreptățite, în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cât
și dreptul acestuia de proprietate asupra imobilului în
suprafață de 543 mp înscris în C.F. Tinca nr. top. 284/4.
Instanța
de apel a constatat că măsurile reparatorii dispuse prin
sentința apelată nu au fost acordate pentru întregul teren, sens în
care urmează a stabili calitatea reclamantului de persoană
îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr.
10/2001 pentru imobilul în suprafață de 543 mp înscris în C.F. Tinca
nr. top. 284/4.
În ceea ce
privește măsura reparatorie ce urmează a fi acordată, Curtea
de Apel a constatat că, prin expertiza efectuată în cauză, s-a
stabilit posibilitatea restituirii a unei părți de 191 mp din terenul
revendicat în suprafață de 543 mp, parte pe care, însă, se
află situată construcția Companiei B.
În
această situație, o eventuală restituire în natură a unei
părți reduse ca suprafață din terenul revendicat este atât
o soluție neeconomicoasă pentru părți, respectiv atât
pentru reclamantul care ar fi lipsit de utilitatea economică a terenului,
dată fiind suprafața mică a acestuia, cât și pentru
pârâtă, a cărei activitate ar fi afectată.
De asemenea,
o astfel de măsură în prezenta cauză ar fi contrară legii,
art. 10 din Legea nr. 10/2001 dispunând că restituirea în natură se
dispune pentru terenul liber sau pentru partea de teren rămasă
liberă, iar în cazul în care această situație nu se
regăsește în speță, măsurile reparatorii se stabilesc
în echivalent.
Astfel,
imposibilitatea restituirii în natură rezultă din expertiza
efectuată în cauză de expertul H., prin care s-a constatat că
intimata B. SA ocupă suprafața de 191 mp din imobilul cu nr. top.
284/4 proprietatea reclamantului, pe care este situată construcția
Companiei B., cu terenul aferent situat în comuna Tinca, str. ... nr. 9;
Compania G. ocupă suprafața de 190 mp din imobilul cu nr. top 284/4
proprietatea reclamantului, pe care este situată construcția
Companiei G., antena pentru telecomunicații, stația de transformare
și terenul aferent; suprafața de 53 mp din imobilul cu nr. top. 284/3
proprietatea reclamantului este ocupată de curtea proprietății
private la nr. adm. 7.
În
situația expusă, Curtea de Apel a considerat că, în mod
greșit, a apreciat tribunalul că este posibilă restituirea în
natură a unei porțiuni din terenul revendicat astfel încât va
înlătura măsura restituirii în natură a imobilului situat în
comuna Tinca, str. ... nr. 9, județul Bihor, înscris în C.F. Tinca cu nr.
top. 284/4 în suprafață de 191 mp.
Față
de prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se vor
stabili prin echivalent, în condițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013,
aplicabilă cauzei conform art. 4 din această lege.
Întrucât
măsura restituirii în natură urmează a fi înlăturată,
instanța a considerat că nu se mai impune analiza motivelor din
apelul pârâtei care priveau expertizele efectuate în cauză în scopul de a
determina modul concret în care se poate restitui în natură imobilul
solicitat.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs pârâta B. SA, invocând în drept
dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând
modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului,
respingerii în totalitate a contestației intimatului A. și
menținerii Hotărârii din 19 mai 2006 a B. SA, ca temeinică
și legală.
În motivarea
recursului, pârâta a arătat că instanța de apel a reținut
în mod eronat situația de fapt și a aplicat în mod greșit legea.
Astfel cum
reiese din C.F. (din înscrierea de sub B5, B6 și B7), C. - antecesorul
intimatului-reclamant avea în proprietate la nivelul anului 1961, doar parcela
284/4, respectiv 543 mp în anul 1961 are loc naționalizarea acestei
parcele, construindu-se un bloc cu 4 apartamente, care ulterior au fost vândute
unor terți.
Aceasta este
unica proprietate a intimatului-contestator, A.
Imobilul în
care funcționează B. Tinca se află în patrimoniul B. SA,
așa cum reiese din Adresa din 25 iunie 2002 a Direcției Regionale de
Poștă Cluj-Napoca. Imobilul reprezintă parcela cu nr. 283/10,
respectiv 518 mp, cu carte funciară distinctă, imobil distinct de cel
al contestatorului. La nivelul anului 1948, se intabulează dreptul de
proprietate asupra acestei parcele în favoarea Băncii Republicii Populare
Române (a se vedea C.F., nr. topo 283/10, format din casa (144 mp) și
curte (518 mp) înscrierile de sub B1, B2 și C1, urmare a vânzării
prin licitație imobiliară provocată de neachitarea unei ipoteci
pentru suma de 156.658 RON.
Dreptul de
proprietate al lui C. asupra parcelei 283/10 se pierde prin neachitarea acestei
ipoteci în suma de 156.658 RON, iar în 1951 se intabulează dreptul de
proprietate asupra acestui imobil în favoarea Băncii Populare Române,
pârâta-intimată primind o parte din acest imobil în administrare, în anul
1992, restul fiind preluat de G. Din înscrisuri nu reiese că această
ipotecă ar fi fost radiată (nu se menționează vreo radiere).
În concluzie,
nu există un drept de proprietate al lui C. asupra imobilului deținut
de recurentă, acesta fiind pierdut prin neachitarea ipotecii.
Hotărârea
Consiliului de Administrație din 19 mai 2006 a fost emisă cu
respectarea dispozițiilor legale, constatându-se că
intimatul-reclamant nu are calitatea de persoană
îndreptățită la restituire, în conformitate cu art. 4 alin. (2),
art. 23 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 22 din H.G. nr. 498/2003
și că nu există identitate între imobilul revendicat și cel
în care funcționează B. Tinea.
Instanța
a reținut, în mod greșit, că B SA ocupă faptic 191 mp (din
care 133 mp construcție) din suprafața de 543 mp teren, imobil
înscris în C.F. cu nr. topo. 284/4, bazându-se pe cele două rapoarte de
expertiză. Concluziile experților nu sunt conforme cu realitatea.
În ceea ce
privește raportul de expertiză întocmit de expertul E., acesta
dispune în mod nelegal anularea înscrierilor din C.F.,
depășindu-și atribuțiile, singura în măsură
să dispună rectificarea cărții funciare fiind instanța
de judecată.
Instanța
de apel s-a pronunțat ținând seama de acest raport și
fără să dea curs solicitării pârâtei de a dispune
efectuarea unei noi expertize, ori completarea celor efectuate.
De altfel,
față de acest raport de expertiză, B. SA a formulat
obiecțiuni, care au fost respinse în mod neîntemeiat, pe considerentul
că au fost depuse la Tribunalul București, și nu la Tribunalul
Bihor, instanța rogatorie pentru administrarea probei cu expertiză.
În ceea ce
privește raportul de expertiză topo întocmit de către expertul
D., B. SA nu a formulat obiecțiuni, întrucât acest raport nu a fost
comunicat, deși s-a formulat către Tribunalul București cererea
din 8 octombrie 2007, care viza comunicarea acestui raport. Instanța de
apel a valorificat acest raport de expertiză care nu reflectă
realitatea.
Ca urmare,
instanța nu a respectat principiul aflării adevărului, care
presupune ca probele administrate într-o cauză să fie apreciate de
judecător potrivit convingerilor sale intime, fiind încălcate
dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Pârâta a
solicitat ca, în stadiul procesual al apelului, să se dispună
efectuarea unei noi expertize, cerere respinsă. Au fost luate în
considerare concluziile raportului de expertiză topo, iar instanța de
apel a reținut în mod netemeinic, în contradicție cu realitatea,
că B. ocupă faptic 191 mp din suprafața de 543 mp teren, imobil
înscris în C.F., cu nr. topo 284/4.
Prin
întâmpinare, intimatul A. a invocat excepția nulității
recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate
prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Excepția
de nulitate a recursului este nefondată pentru considerentele ce succed:
Este
adevărat că prin cererea de recurs pârâta a formulat și critici
prin care contestă modul de stabilire de către instanța de apei
a situației de fapt, prin raportare la probatoriul administrat în
cauză, solicitându-se reanalizarea acestuia, ceea ce nu este permis în
calea de atac a recursului, fața de dispozițiile art. 304 alin. (1)
C. proc. civ.
Însă,
există critici formulate prin cererea de recurs care vizează
legalitatea deciziei atacate și anume, se invocă o greșită
interpretare și aplicare de către instanța de apel a
dispozițiilor Legii nr. 10/2001, precum și încălcarea
prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Aceste
critici se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi
analizate din perspectiva acestui motiv de recurs.
Recursul este
nefondat pentru considerentele ce succed:
În prealabil,
este de reținut că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8
C. proc. civ. a fost invocat în mod formal, întrucât pârâta nu a dezvoltat
critici care să poată fi încadrate în ipoteza prevăzută de
această dispoziție legală.
De altfel,
motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu a mai fost
susținut nici oral, cu ocazia dezbaterii recursului, de către
reprezentanta pârâtei.
Criticile ce
vizează modul în care instanța de apel a stabilit situația de
fapt în baza probatoriului administrat nu pot face obiect de analiză în calea
de atac a recursului, ridicând o problemă legată de temeinicie, iar
nu de legalitatea hotărârii atacate.
Față
de actuala configurație a art. 304 C. proc. civ., instanța de recurs
nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită
prin decizia atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa
cum urmărește recurenta-pârâtă, ei doar de a verifica
legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care
aceasta o constată, în lipsa oricărui înscris probator administrat în
recurs care să conducă la o altă situație de fapt.
În
speță, instanța de apel a stabilit situația de fapt prin
coroborarea întregului material probator administrat - înscrisuri și
expertiza topografică judiciară, constatând că:
- imobilul
înscris în C.F. Tinca este compus din mai multe parcele, având nr. top. 283/10,
284/1, 284/4, pe care sunt amplasate construcții, respectiv clădirea
B. Tinca, clădirea G. și un bloc de locuințe cu 4 apartamente în
regim de P+1, toate aflate, potrivit evidențelor, pe str. ... nr. 9
și 11;
- antecesorul
intimatului-reclamant - C. a deținut dreptul de proprietate asupra
parcelei cu nr. top. 284/4, în suprafață de 543 mp, înscrisă în
C.F. Tinca, ce a fost naționalizată în anul 1961;
- calitatea
reclamantului I. de moștenitor al proprietarului înscris în cartea
funciară rezultă din certificatele de moștenitor din 4 aprilie
1980 emis de Notariatul de Stat al județului Hunedoara și din 3
aprilie 2006 emis de notarul public J.;
- nu
există identitate între parcela cu nr. top. 284/4 și cea cu nr. top.
283/10, în suprafață de 518 mp, înscrisă în C.F. distinctă;
asupra imobilului cu nr. top. 283/10 din C.F. s-a intabulat dreptul de
proprietate, în baza legii, în favoarea Băncii Republicii Populare Române;
ulterior, cu privire la acest imobil a fost emis Titlul de proprietate din
februarie 1995, în favoarea PTTR Tinca;
- intimata B.
ocupă suprafața de 191 mp din imobilul cu nr. top. 284/4 proprietatea
reclamantului, pe care este situată construcția B., cu terenul
aferent situat în comuna Tinca, str. ... nr. 9.
Aceste
aspecte rezultă nu numai din concluziile rapoartelor de expertiză
judiciare, așa cum eronat susține recurenta-pârâtă, ci și
din înscrisuri: Contractul de vânzare-cumpărare din 15 septembrie 1947, în
baza căruia s-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor
transcrise în C.F. Tinca din C.F. Tinca, în favoarea lui C., cu titlu de drept
cumpărare; adresa nr. 2971/4 aprilie 2006 emisă de Primăria
comunei Tinca; Adresa Ministerului Finanțelor - Secția Financiară
Regională Bihor, serviciul Insp. de venituri din 30 noiembrie 1951 și
Decizia nr. 2.670/1951 a Ministerului de Finanțe; Titlul de proprietate
din februarie 1995 al PTTR Tinca; înscrierile din C.F. și C.F.
Așa
fiind, nu sunt fondate susținerile recurentei potrivit cărora
instanța de apel a reținut greșit situația de fapt în
cauză, bazându-se pe concluziile rapoartelor de expertiză, care nu
sunt conforme cu realitatea.
Ca urmare a
stabilirii situației de fapt în baza probatoriului de la dosar, Curtea de
Apel București a constatat că Hotărârea nr. 65 din 19 mai 2006
emisă de Consiliul de Administrație al B. SA este nelegală,
întrucât reclamantul are calitatea de moștenitor al persoanei fizice
îndreptățite, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001 și s-a făcut dovada dreptului acestuia de
proprietate asupra imobilului în suprafață de 543 mp înscris în C.F.
Tinca nr. top. 284/4.
Având în
vedere că terenul revendicat este ocupat de mai multe construcții
și anume, intimata B. SA ocupă suprafața de 191 mp, Compania G.
ocupă suprafața de 190 mp, iar suprafața de 53 mp din imobilul
cu nr. top. 284/3 proprietatea reclamantului este ocupată de curtea
proprietății private la nr, administrativ 7, instanța de apel a
reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit
acestui text legal, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber
sau pentru partea de teren rămasă liberă, iar în cazul în care
această situație nu se regăsește în speță,
măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent,
Cum în cauză
nu este posibilă restituirea în natură a imobilului, curtea de apel a
stabilit calitatea reclamantului de persoană îndreptățită
la despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în suprafața
de 543 mp înscris în C.F. Tinca nr. top. 284/4, măsurile reparatorii
urmând a fi acordate prin echivalent, În condițiile art. 21 din Legea nr.
165/2013, aplicabilă cauzei.
Recurenta-pârâtă
a invocat și faptul că instanța de apel nu a dat curs
solicitării de efectuare a unui nou raport de expertiză
construcții, deși s-a cerut instanței de fond anularea
expertizei E.
Această
critică este nefondată. Deși prin declarația de apel s-a
invocat această chestiune și s-a solicitat efectuarea unei noi
expertize în construcții, pe parcursul judecății apelului,
apelanta-pârâtă nu a insistat în admiterea și administrarea acestei
probe, iar la termenul din 4 martie 2016, înainte de a se intra în dezbaterea
fondului, reprezentantul părții a declarat că nu mai are alte
cereri de formulat. Deci nu poate fi imputată instanței de apel
neîncuviințarea probei cu expertiza în construcții, câtă vreme
partea nu a insistat în administrarea ei.
Totodată,
recurenta-pârâtă a arătat că raportul de expertiză
topografică D. nu i-a fost comunicat, motiv pentru care s-a aflat în
imposibilitate de a formula obiecțiuni.
Această
critică nu poate ti primită, fiind formulată omisso medio,
direct în calea de atac a recursului, ceea ce nu este permis, opunându-se
respectarea principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac potrivit
căruia partea care a declarat apel, dar nu a formulat o anumită
critică prin intermediul acestei căi de atac, nu o poate formula
pentru prima oară în recurs.
Din
lecturarea cererii de apel rezultă că pârâta a formulat critici numai
cu privire la expertiza tehnică construcții E., fără a se
referi la aspectul necomunicării expertizei topografice.
Acest aspect
necontestat în apel a intrat în puterea lucrului judecat, iar pârâta nu mai are
posibilitatea să îl critice în calea de atac a recursului.
Fața de
argumentele reținute, nu se verifică critica recurentei-pârâte
privind încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art.
129 alin. (5) C. proc. civ., care consacră principiul rolului activ al
instanței în soluționarea cauzei "în scopul
pronunțării unei hotărâri temeinice și legale".
Rolul activ
al instanței prevăzut de art. 129 C. proc. civ. nu poate însemna
substituirea instanței în poziția procesuală a uneia din
părți și în apărarea intereselor acesteia.
Având în
vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea
atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele
contestate, recursul pârâtei urmând a fi respins, în temeiul dispozițiilor
art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge
excepția nulității recursului.
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâta B. SA, împotriva Deciziei nr. 186A din 11
martie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2016.
Procesat de