ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1882/2016

Decizia nr. 1882/2016 Asupra recursului de față constată următoarele: Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 21 iulie 2006, contestatorul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 65 din 19 mai 2006 a B. SA, obligarea pârâtei, în temeiul Legii nr. 10/2001, să îi restituie în natură imobilul situat în com. Tinca, jud. Bihor, reprezentând casă și curte în intravilan, cu o întindere de 543 mp echivalent a 151 stj., în calitate de legatar universal al soției proprietarului de carte funciară C. (sub B.1) de la care s-a naționalizat imobilul în anul 1961 (sub B.7).

Prin Sentința civilă nr. 1.547 din 4 decembrie 2007, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte contestația, a anulat Hotărârea nr. 65 din 39 mai 2006 emisă de B. SA, a dispus ca pârâta să restituie contestatorului în natură imobilul situat în comuna Tinca, județul Bihor, în suprafață de 191 mp teren din care 133 mp reprezentând construcția în care funcționează B. SA din comuna Tinca, județul Bihor, imobil ce a fost identificat prin raportul de expertiză topografică efectuat de expert D., depus la Dosarul nr. x/111/2006 al Tribunalului Bihor, prin comisie rogatorie, și prin raportul de expertiză construcții efectuat de expert E., depus la același dosar.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că, potrivit Certificatului de moștenitor din 3 aprilie 2006, contestatorul este moștenitorul defunctei F., care a moștenit pe soțul său, defunctul C., astfel cum rezultă din Certificatul de moștenitor din 4 aprilie 1980. Prin Hotărârea nr. 65 din 19 mai 2006, B. SA a soluționat Notificarea din 8 februarie 2002 transmisă prin executor judecătoresc de către A., respingând cerea de retrocedare în natură a imobilului situat în comuna Tinca, județul Bihor, întrucât nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire și a identității între imobilul revendicat și cel unde funcționează Oficiul Poștal Tinca. Potrivit foii de avere, în Cartea Funciară au fost intabulate drepturile de proprietate asupra mai multor parcele de teren: nr. topografic 283/10 - curte în intravilan - 46 stânjeni, 284 - casa nr. 625-626 curte în intravilan - 407 stânjeni și 284/2 - curte în intravilan - 36 stânjeni.

La data de 15 septembrie 1947, C. a obținut, prin contract de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate asupra parcelelor 283/10-44 stânjeni, 284/1-373 stânjeni. În urma acestui contract de vânzare-cumpărare despre care se menționează în CF nr. 1939, s-a înființat în favoarea lui C. C.F. nr. 2669 în care s-au transcris parcelele cu numerele topografice nr. 283/10 și 284/1, parcelele 284/1 și 284/2 s-au obținut de fostul proprietar prin dezmembrarea parcelelor, parcela 284/2 fiind înscrisă în C.F. nr. 1939 în favoarea vechiului proprietar. În C.F. se menționează în foaia de avere proprietățile lui C. la numerele topografice: 283/10 curte în intravilan - 44 stânjeni, 284/1 casa și curte - 373 stânjeni, 284/1 casă și curte în intravilan - 273 stânjeni, 284/4 casă și curte în intravilan - 151 stânjeni.

În anul 1948 s-au format parcelele cu nr. topo 284/1-273 stânjeni și 283/10-144 stânjeni, ultima parcela fiind transcrisă în C.F. în favoarea Băncii și Societății Comerciale din Tinca, aspect ce rezultă și din copia extrasului de carte funciară depusă la dosar, fiind constituit un drept de ipotecă pentru suma de 156.658 RON. Din acest înscris rezultă că parcela cu nr. topo 283/10 era formată din casă și curte în intravilan în suprafață de 144 stânjeni - 518 mp. Ulterior, parcela nr. 283/10 a fost dezmembrată în două parcele 283/11 - în suprafață de 137 mp și 283/12 în suprafață de 381 mp, parcela 283/12 înscriindu-se în C.F. în favoarea G. SA. Înaintea Contractului de vânzare-cumpărare din 5 iulie 1948, s-a dezmembrat parcela 284/1 în două parcele: 284/3-122 stânjeni și 284/4-151 stânjeni.

Parcela cu nr. topografic 284/4 s-a notat în C.F., iar parcela 284/3 s-a transcris în cartea funciară nr. 2671 în favoarea unor persoane fizice, în urma vânzării către aceștia. La data de 27 octombrie 1961, în baza Adresei nr. x/1961, s-a intabulat dreptul de proprietate asupra statului. La această dată, C. avea înscrise în C.F. următoarele parcele cu numere topografice: nr. 284/4 casă și curte în intravilan, 151 stânjeni și nr. 284/1 casă și curte - 273 stânjeni. Potrivit adresei emise de Primăria comunei Tinca, județul Bihor, pe terenul înscris în C.F. Tinca identificat cu nr. top. 283/10, 284/1, 284/1 (B2) și 284/4 (B2), sunt amplasate construcțiile: clădire B. Tinca, clădire G. și un bloc de locuințe cu 4 apartamente în regim de P+L.

Aceste clădiri sunt situate la nr. administrativ 9 și 11 pe str… , stradă care în perioada 1950 - 1990 a purtat denumirea de strada ..., iar înainte de 1950 a purtat numele de strada ... La dosar există încă o copie a C.F., iar la imobilul din str… nr. 11 figurează înscrisă parcela cu numărul topografic 284/4 în care se menționează existența unei grădini în intravilan și a unui bloc de locuințe, în suprafață de 543 mp. La dosar, în partea a doua a C.F., se menționează că parcela nr. 284/4 a fost transcrisă în favoarea statului în anul 1961, iar pe această parcelă s-a notat existența unui bloc construit în anul 1992, cu 4 apartamente ce au fost vândute. Tribunalul a constatat că PTTR Tinca deține Titlul de Proprietate din 20 februarie 1995, din care rezultă că acesta are în proprietate 518 mp în comuna Tinca, județul Bihor, situați în parcela nr. 284. Expertiza topografică efectuată de expertul H. a concluzionat că imobilul cu nr. top.

284/4 avea o suprafață de 543 mp, fiind înscris în C.F. Tinca. Din suprafața de 543 mp, intimata ocupă faptic 191 mp, din care 133 mp reprezintă construcția în care funcționează B., G. ocupă faptic 299 mp, iar 53 mp sunt ocupați de curtea proprietății private situate la nr. 7. Această expertiză a concluzionat că imobilul deținut de intimată este situat în comuna Tinca, str… nr. 9, iar intimata ocupă suprafața de 191 mp din imobilul cu nr. topo. 284/4, fosta proprietate a defunctului C. Tribunalul a reținut că imobilul de la nr. topo. 284/4 este același cu imobilul de la nr. 9 al străzii ..., aspect tranșat de expertizele efectuate prin comisie rogatorie. Potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001, contestatorul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire.

Prin Decizia nr. 186A din 11 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelurile declarate de reclamantul I. și de pârâta B. SA împotriva Sentinței civile nr. 1.547 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București. A schimbat sentința în parte. A înlăturat măsura restituirii în natură. A stabilit calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în suprafață de 543 mp înscris în C.F. Tinca nr. top. 284/4. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că parcela revendicată de reclamant are nr. topo. 284/4 și este înscris în C.F. Tinca, carte funciară care provine din C.F.

Tinca. Astfel, la data de 14 iulie 1948, în baza Contractului de vânzare-cumpărare din 15 septembrie 1947, s-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor transcrise în C.F. Tinca din C.F. Tinca, în favoarea lui C., cu titlu de drept cumpărare. Potrivit Adresei din 4 aprilie 2006, emisă de Primăria comunei Tinca, imobilul înscris în C.F. 2669 Tinca, este compus din mai multe parcele, având nr. top. 283/10; 284/1 (82); 284/4 (B5) și 284/4 (B2), pe care sunt amplasate construcțiile: clădire B. Tinca, clădirea G. și un bloc de locuințe cu 4 apartamente în regim de P+1. Toate acestea sunt situate, potrivit evidențelor, la numărul administrativ 9 și 11 pe str… , stradă care în perioada 1950 - 1990 a purtat denumirea de strada ..., iar înainte de 1950 a purtat numele de strada ... Astfel, instanța de apel a constatat că nu există identitate între parcela cu nr. top.

283/10 și cea cu nr. top. 284/4. Imobilul cu nr. topografic 283/10 este în suprafață de 518 mp și, cum a arătat și apelanta-pârâtă, este înscrisă într-o carte funciară distinctă. În baza Adresei Ministerului Finanțelor, secția financiară regională Bihor, serviciul Insp. de venituri din 30 noiembrie 1951 și a Deciziei nr. 2.670/1951 a Ministerului de Finanțe, asupra imobilului menționat s-a intabulat dreptul de proprietate în baza legii în favoarea Băncii Republicii Populare Române. Ulterior, cu privire la acest imobil a fost emis Titlul de proprietate din februarie 1995, în favoarea PTTR Tinca. În ceea ce privește parcela cu numărul topografic 284/4, care formează obiectul prezentei cauze, aceasta a trecut în proprietatea statului în anul 1961, cu titlul de naționalizare, astfel cum rezultă din mențiunea în acest sens efectuată în C.F.

Tinca. Acest aspect este recunoscut și de apelanta-pârâtă, care, în susținerile de la dosarul tribunalului, a arătat că autorul reclamantului, C., a avut în proprietate numai parcela nr. 284/4 înscrisă în C.F., cu o suprafață de 543 mp, iar în anul 1961 are loc naționalizarea acestei parcele. Aceleași susțineri au fost reluate și în motivele de apel. În această situație, Curtea de Apel a constatat că dreptul de proprietate al defunctului C. asupra parcelei cu numărul topografic 284/4 înscrisă în C.F. Tinca rezultă din înscrisurile arătate mai sus și este recunoscut și prin susținerile formulate de apelanta-pârâtă. Calitatea apelantului reclamant de moștenitor al proprietarului înscris în cartea funciară rezultă din certificatele de moștenitor din 4 aprilie 1980 emis de Notariatul de Stat al județului Hunedoara și din 3 aprilie 2006 emis de notarul public J., aspecte corect reținute de tribunal.

În contextul expus, calitatea apelantului-reclamant de moștenitor al persoanei fizice îndreptățite, în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cât și dreptul acestuia de proprietate asupra imobilului în suprafață de 543 mp înscris în C.F. Tinca nr. top. 284/4. Instanța de apel a constatat că măsurile reparatorii dispuse prin sentința apelată nu au fost acordate pentru întregul teren, sens în care urmează a stabili calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în suprafață de 543 mp înscris în C.F. Tinca nr. top. 284/4.

În ceea ce privește măsura reparatorie ce urmează a fi acordată, Curtea de Apel a constatat că, prin expertiza efectuată în cauză, s-a stabilit posibilitatea restituirii a unei părți de 191 mp din terenul revendicat în suprafață de 543 mp, parte pe care, însă, se află situată construcția Companiei B. În această situație, o eventuală restituire în natură a unei părți reduse ca suprafață din terenul revendicat este atât o soluție neeconomicoasă pentru părți, respectiv atât pentru reclamantul care ar fi lipsit de utilitatea economică a terenului, dată fiind suprafața mică a acestuia, cât și pentru pârâtă, a cărei activitate ar fi afectată. De asemenea, o astfel de măsură în prezenta cauză ar fi contrară legii, art. 10 din Legea nr. 10/2001 dispunând că restituirea în natură se dispune pentru terenul liber sau pentru partea de teren rămasă liberă, iar în cazul în care această situație nu se regăsește în speță, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Astfel, imposibilitatea restituirii în natură rezultă din expertiza efectuată în cauză de expertul H., prin care s-a constatat că intimata B. SA ocupă suprafața de 191 mp din imobilul cu nr. top. 284/4 proprietatea reclamantului, pe care este situată construcția Companiei B., cu terenul aferent situat în comuna Tinca, str… nr. 9; Compania G. ocupă suprafața de 190 mp din imobilul cu nr. top 284/4 proprietatea reclamantului, pe care este situată construcția Companiei G., antena pentru telecomunicații, stația de transformare și terenul aferent; suprafața de 53 mp din imobilul cu nr. top. 284/3 proprietatea reclamantului este ocupată de curtea proprietății private la nr. adm.

7. În situația expusă, Curtea de Apel a considerat că, în mod greșit, a apreciat tribunalul că este posibilă restituirea în natură a unei porțiuni din terenul revendicat astfel încât va înlătura măsura restituirii în natură a imobilului situat în comuna Tinca, str… nr. 9, județul Bihor, înscris în C.F. Tinca cu nr. top. 284/4 în suprafață de 191 mp. Față de prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se vor stabili prin echivalent, în condițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013, aplicabilă cauzei conform art. 4 din această lege. Întrucât măsura restituirii în natură urmează a fi înlăturată, instanța a considerat că nu se mai impune analiza motivelor din apelul pârâtei care priveau expertizele efectuate în cauză în scopul de a determina modul concret în care se poate restitui în natură imobilul solicitat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. SA, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, respingerii în totalitate a contestației intimatului A. și menținerii Hotărârii din 19 mai 2006 a B. SA, ca temeinică și legală. În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanța de apel a reținut în mod eronat situația de fapt și a aplicat în mod greșit legea. Astfel cum reiese din C.F. (din înscrierea de sub B5, B6 și B7), C. - antecesorul intimatului-reclamant avea în proprietate la nivelul anului 1961, doar parcela 284/4, respectiv 543 mp în anul 1961 are loc naționalizarea acestei parcele, construindu-se un bloc cu 4 apartamente, care ulterior au fost vândute unor terți.

Aceasta este unica proprietate a intimatului-contestator, A. Imobilul în care funcționează B. Tinca se află în patrimoniul B. SA, așa cum reiese din Adresa din 25 iunie 2002 a Direcției Regionale de Poștă Cluj-Napoca. Imobilul reprezintă parcela cu nr. 283/10, respectiv 518 mp, cu carte funciară distinctă, imobil distinct de cel al contestatorului. La nivelul anului 1948, se intabulează dreptul de proprietate asupra acestei parcele în favoarea Băncii Republicii Populare Române (a se vedea C.F., nr. topo 283/10, format din casa (144 mp) și curte (518 mp) înscrierile de sub B1, B2 și C1, urmare a vânzării prin licitație imobiliară provocată de neachitarea unei ipoteci pentru suma de 156.658 RON.

Dreptul de proprietate al lui C. asupra parcelei 283/10 se pierde prin neachitarea acestei ipoteci în suma de 156.658 RON, iar în 1951 se intabulează dreptul de proprietate asupra acestui imobil în favoarea Băncii Populare Române, pârâta-intimată primind o parte din acest imobil în administrare, în anul 1992, restul fiind preluat de G. Din înscrisuri nu reiese că această ipotecă ar fi fost radiată (nu se menționează vreo radiere). În concluzie, nu există un drept de proprietate al lui C. asupra imobilului deținut de recurentă, acesta fiind pierdut prin neachitarea ipotecii. Hotărârea Consiliului de Administrație din 19 mai 2006 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, constatându-se că intimatul-reclamant nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, în conformitate cu art. 4 alin. (2), art. 23 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 22 din H.G.

nr. 498/2003 și că nu există identitate între imobilul revendicat și cel în care funcționează B. Tinea. Instanța a reținut, în mod greșit, că B SA ocupă faptic 191 mp (din care 133 mp construcție) din suprafața de 543 mp teren, imobil înscris în C.F. cu nr. topo. 284/4, bazându-se pe cele două rapoarte de expertiză. Concluziile experților nu sunt conforme cu realitatea. În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de expertul E., acesta dispune în mod nelegal anularea înscrierilor din C.F., depășindu-și atribuțiile, singura în măsură să dispună rectificarea cărții funciare fiind instanța de judecată. Instanța de apel s-a pronunțat ținând seama de acest raport și fără să dea curs solicitării pârâtei de a dispune efectuarea unei noi expertize, ori completarea celor efectuate.

De altfel, față de acest raport de expertiză, B. SA a formulat obiecțiuni, care au fost respinse în mod neîntemeiat, pe considerentul că au fost depuse la Tribunalul București, și nu la Tribunalul Bihor, instanța rogatorie pentru administrarea probei cu expertiză. În ceea ce privește raportul de expertiză topo întocmit de către expertul D., B. SA nu a formulat obiecțiuni, întrucât acest raport nu a fost comunicat, deși s-a formulat către Tribunalul București cererea din 8 octombrie 2007, care viza comunicarea acestui raport. Instanța de apel a valorificat acest raport de expertiză care nu reflectă realitatea. Ca urmare, instanța nu a respectat principiul aflării adevărului, care presupune ca probele administrate într-o cauză să fie apreciate de judecător potrivit convingerilor sale intime, fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. Pârâta a solicitat ca, în stadiul procesual al apelului, să se dispună efectuarea unei noi expertize, cerere respinsă. Au fost luate în considerare concluziile raportului de expertiză topo, iar instanța de apel a reținut în mod netemeinic, în contradicție cu realitatea, că B. ocupă faptic 191 mp din suprafața de 543 mp teren, imobil înscris în C.F., cu nr. topo 284/4. Prin întâmpinare, intimatul A. a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Excepția de nulitate a recursului este nefondată pentru considerentele ce succed: Este adevărat că prin cererea de recurs pârâta a formulat și critici prin care contestă modul de stabilire de către instanța de apei a situației de fapt, prin raportare la probatoriul administrat în cauză, solicitându-se reanalizarea acestuia, ceea ce nu este permis în calea de atac a recursului, fața de dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc.

civ. Însă, există critici formulate prin cererea de recurs care vizează legalitatea deciziei atacate și anume, se invocă o greșită interpretare și aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, precum și încălcarea prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Aceste critici se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi analizate din perspectiva acestui motiv de recurs. Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: În prealabil, este de reținut că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat în mod formal, întrucât pârâta nu a dezvoltat critici care să poată fi încadrate în ipoteza prevăzută de această dispoziție legală.

De altfel, motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu a mai fost susținut nici oral, cu ocazia dezbaterii recursului, de către reprezentanta pârâtei. Criticile ce vizează modul în care instanța de apel a stabilit situația de fapt în baza probatoriului administrat nu pot face obiect de analiză în calea de atac a recursului, ridicând o problemă legată de temeinicie, iar nu de legalitatea hotărârii atacate. Față de actuala configurație a art. 304 C. proc. civ., instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin decizia atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum urmărește recurenta-pârâtă, ei doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată, în lipsa oricărui înscris probator administrat în recurs care să conducă la o altă situație de fapt.

În speță, instanța de apel a stabilit situația de fapt prin coroborarea întregului material probator administrat - înscrisuri și expertiza topografică judiciară, constatând că: - imobilul înscris în C.F. Tinca este compus din mai multe parcele, având nr. top. 283/10, 284/1, 284/4, pe care sunt amplasate construcții, respectiv clădirea B. Tinca, clădirea G. și un bloc de locuințe cu 4 apartamente în regim de P+1, toate aflate, potrivit evidențelor, pe str… nr. 9 și 11; - antecesorul intimatului-reclamant - C. a deținut dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. top. 284/4, în suprafață de 543 mp, înscrisă în C.F. Tinca, ce a fost naționalizată în anul 1961; - calitatea reclamantului I. de moștenitor al proprietarului înscris în cartea funciară rezultă din certificatele de moștenitor din 4 aprilie 1980 emis de Notariatul de Stat al județului Hunedoara și din 3 aprilie 2006 emis de notarul public J.; - nu există identitate între parcela cu nr. top.

284/4 și cea cu nr. top. 283/10, în suprafață de 518 mp, înscrisă în C.F. distinctă; asupra imobilului cu nr. top. 283/10 din C.F. s-a intabulat dreptul de proprietate, în baza legii, în favoarea Băncii Republicii Populare Române; ulterior, cu privire la acest imobil a fost emis Titlul de proprietate din februarie 1995, în favoarea PTTR Tinca; - intimata B. ocupă suprafața de 191 mp din imobilul cu nr. top. 284/4 proprietatea reclamantului, pe care este situată construcția B., cu terenul aferent situat în comuna Tinca, str… nr. 9. Aceste aspecte rezultă nu numai din concluziile rapoartelor de expertiză judiciare, așa cum eronat susține recurenta-pârâtă, ci și din înscrisuri: Contractul de vânzare-cumpărare din 15 septembrie 1947, în baza căruia s-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor transcrise în C.F.

Tinca din C.F. Tinca, în favoarea lui C., cu titlu de drept cumpărare; adresa nr. 2971/4 aprilie 2006 emisă de Primăria comunei Tinca; Adresa Ministerului Finanțelor - Secția Financiară Regională Bihor, serviciul Insp. de venituri din 30 noiembrie 1951 și Decizia nr. 2.670/1951 a Ministerului de Finanțe; Titlul de proprietate din februarie 1995 al PTTR Tinca; înscrierile din C.F. și C.F. Așa fiind, nu sunt fondate susținerile recurentei potrivit cărora instanța de apel a reținut greșit situația de fapt în cauză, bazându-se pe concluziile rapoartelor de expertiză, care nu sunt conforme cu realitatea.

Ca urmare a stabilirii situației de fapt în baza probatoriului de la dosar, Curtea de Apel București a constatat că Hotărârea nr. 65 din 19 mai 2006 emisă de Consiliul de Administrație al B. SA este nelegală, întrucât reclamantul are calitatea de moștenitor al persoanei fizice îndreptățite, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și s-a făcut dovada dreptului acestuia de proprietate asupra imobilului în suprafață de 543 mp înscris în C.F. Tinca nr. top. 284/4. Având în vedere că terenul revendicat este ocupat de mai multe construcții și anume, intimata B. SA ocupă suprafața de 191 mp, Compania G. ocupă suprafața de 190 mp, iar suprafața de 53 mp din imobilul cu nr. top.

284/3 proprietatea reclamantului este ocupată de curtea proprietății private la nr, administrativ 7, instanța de apel a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001. Potrivit acestui text legal, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber sau pentru partea de teren rămasă liberă, iar în cazul în care această situație nu se regăsește în speță, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, Cum în cauză nu este posibilă restituirea în natură a imobilului, curtea de apel a stabilit calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în suprafața de 543 mp înscris în C.F. Tinca nr. top. 284/4, măsurile reparatorii urmând a fi acordate prin echivalent, În condițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013, aplicabilă cauzei.

Recurenta-pârâtă a invocat și faptul că instanța de apel nu a dat curs solicitării de efectuare a unui nou raport de expertiză construcții, deși s-a cerut instanței de fond anularea expertizei E. Această critică este nefondată. Deși prin declarația de apel s-a invocat această chestiune și s-a solicitat efectuarea unei noi expertize în construcții, pe parcursul judecății apelului, apelanta-pârâtă nu a insistat în admiterea și administrarea acestei probe, iar la termenul din 4 martie 2016, înainte de a se intra în dezbaterea fondului, reprezentantul părții a declarat că nu mai are alte cereri de formulat. Deci nu poate fi imputată instanței de apel neîncuviințarea probei cu expertiza în construcții, câtă vreme partea nu a insistat în administrarea ei.

Totodată, recurenta-pârâtă a arătat că raportul de expertiză topografică D. nu i-a fost comunicat, motiv pentru care s-a aflat în imposibilitate de a formula obiecțiuni. Această critică nu poate ti primită, fiind formulată omisso medio, direct în calea de atac a recursului, ceea ce nu este permis, opunându-se respectarea principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac potrivit căruia partea care a declarat apel, dar nu a formulat o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac, nu o poate formula pentru prima oară în recurs. Din lecturarea cererii de apel rezultă că pârâta a formulat critici numai cu privire la expertiza tehnică construcții E., fără a se referi la aspectul necomunicării expertizei topografice.

Acest aspect necontestat în apel a intrat în puterea lucrului judecat, iar pârâta nu mai are posibilitatea să îl critice în calea de atac a recursului. Fața de argumentele reținute, nu se verifică critica recurentei-pârâte privind încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., care consacră principiul rolului activ al instanței în soluționarea cauzei "în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale". Rolul activ al instanței prevăzut de art. 129 C. proc. civ. nu poate însemna substituirea instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate, recursul pârâtei urmând a fi respins, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. SA, împotriva Deciziei nr. 186A din 11 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2016. Procesat de GGC - N