ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3347/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3347/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1116/PI
pronunțată la 5 mai 2006 de Tribunalul Timiș, a fost respinsă cererea formulată
de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului
Timișoara, prin care a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța,
să anuleze art. 2 al dispoziției nr. 235 din 27 ianuarie 2006 emisă de pârât.
Pentru a se pronunța astfel,
tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
- prin dispoziția nr. 235 din 27
ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara, privind notificarea
formulată de reclamantă referitoare la imobilul situat în Timișoara, s-a
restituit în natură reclamantei cota de ½ parte din apartamentul nr. 1
dreapta; cota de ½ SAD 1 și cota de ½ SAD 2 din imobilul înscris
în C.F. nr.1022 Timișoara, nr.top 1158/1;
- în motivarea acțiunii reclamanta
se prevalează de dispozițiile sentinței civile nr. 11597 bis din 19 noiembrie
2004 a Tribunalului Timiș (fila 2);
- analizând dispozitivul
sus-menționatei sentințe se constată că prin aceasta pârâtul a fost obligat să
soluționeze notificarea nr. 216/2001 formulată de reclamantă, prin emiterea
unei dispoziții motivate, cuprinzând măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.
10/2001, privind imobilele constând în apartamentele nr. 1 – dreapta; SAD 1și
SAD 2, înscrise în C.F. nr.1022 Timișoara;
- pârâtul a emis dispoziția nr. 235
din 27 ianuarie 2006, fără ca prin aceasta să se încalce conținutul
dispozitivului sentinței civile nr. 11597 bis din 19 noiembrie 2004 a
Tribunalului Timiș;
- extrasele de C.F. depuse la dosar
precum și copiile după C.F. în extensie existente la dosarul administrativ al
pârâtului, dovedesc faptul că imobilele la care face referire reclamanta, au
fost proprietatea soților S.A. și A.S.;
- potrivit testamentului
autentificat la 18 iulie 1980, conform încheierii de autentificare nr. 15317,
A.S. a testat în favoarea soților B.A. și B.E.A.;
- la dosar nu există însă nici un
act în baza căruia S.A. ar fi testat în favoarea reclamantei;
- așa fiind, prin dispoziția nr. 235
din 27 ianuarie 2006 pârâtul a apreciat în mod corect că reclamanta este
îndreptățită doar la cota de ½ din imobile, ca urmare a calității sale
de legatar universal față de A.S.
Apelul declarat de reclamantă a fost
admis de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 438 pronunțată la 9
noiembrie 2006; a fost schimbată în tot sentința apelată și, în consecință: a
admis acțiunea reclamantei; a anulat în parte dispoziția nr. 235 din 27
ianuarie 2006 emisă de pârât, respectiv în ceea ce privește pct. 1 și 2 ale
acestui act; a obligat instituția pârâtă să restituie în natură reclamantei, în
cotă de 1/1 imobilul înscris în C.F. nr.1022 Timișoara, nr.top 1158/1, compus
din apartamentul nr. 1 dreapta cu 9,20% p.c. și 90/979 mp teren, din SAD 1 cu
2,24% p.c. și 22/979 mp teren și SAD 2 cu 8,86% p.c. și 81/979 mp teren.
Pentru a se pronunța astfel, curtea
de apel a apreciat că motivele invocate de apelanta reclamantă, respectiv:
rediscutarea de către tribunal a calității de persoană îndreptățită și, în
opinia sa, ignorarea totală de către prima instanță a argumentelor și probelor
administrate sunt temeinice.
Împotriva acestei ultime hotărâri
judecătorești au formulat recurs, în termen legal, pârâții Primarul și Primăria
municipiului Timișoara, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de
Casație și Justiție la 11 ianuarie 2007, formulându-se dosarul civil nr.
5222/59/2006.
Pârâții au formulat critici cu
privire la netemeinicia și nelegalitatea hotărârii recurate care a fost dată,
în opinia lor, cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale
incidente în speță, critici ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul urmează a se admite pentru
cele ce se vor arăta în continuare.
În opinia pârâților, hotărârile
judecătorești la care face referire considerentele deciziei recurate privesc
calitatea de persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, a
reclamantei, numai pentru cota de ½ din imobil moștenire de la A.S., iar
nicidecum și pentru cota de ½ aparținând fostului proprietar S.A., astfel
încât restituirea imobilului în cotă de 1/1 nu se justifică.
Acest motiv de recurs urmează a fi
primit deoarece, din actele dosarului, nu rezultă că testatoarea A.S. a
acceptat succesiunea de pe urma soțului său, S.A., astfel încât reclamanta să
aibă dreptul și la cota de ½ din imobil deținută de acesta.
De altfel, mandatarul reclamantei,
R.E., prin adresa înregistrată la nr. D 82003-003014 din 20 mai 2003,
menționează că nu mai are probe de depus în susținerea notificării (fila 66
dosar administrativ) precum și faptul că nu are posibilitatea obținerii unui
certificat de calitate de pe urma defunctului S.A.
Și Arhivele Naționale, D.G.F.P.
Timiș, prin adresa înregistrată sub nr. C – 358 din 20 martie 2003, precizează
că s-au cercetat inventarele dosarelor de la Judecătoria mixtă Timișoara și
Judecătoria urbană Timișoara 1951-1952 și nu s-a identificat dosarul succesoral
pentru S.A., decedat la 13 ianuarie 1951 în Timișoara.
Față de cele arătate, având în
vedere că instanța de apel nu și-a exercitat pe deplin rolul de instanță
devolutivă și nu a clarificat aspectele criticate, urmează a se admite
prezentul recurs și, în raport de dispozițiile art. 313 C. proc. civ., se va
casa hotărârea recurată și se va trimite cauza, pentru rejudecarea apelului.
În rejudecare, instanța de apel va
dispune măsuri privind clarificarea aspectului privind acceptarea, de către
A.S., a succesiunii după soțul său S.A., astfel încât să rezulte fără echivoc
că testatoarea și-a moștenit soțul, prin depunerea unui certificat de calitate
de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții
primarul municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara împotriva
deciziei nr. 438 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția
civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleeași instanțe pentru
rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 25 aprilie 2007.