ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5617/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 13/2009 din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția civilă mixtă, s-a respins cererea de revizuire formulată și

însușită de revizuienții P.I., P.M. și S.M. în contradictoriu cu intimații L.E.S.,

Comisia locală Bale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate și Comisia

Județeană Bihor pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate.

Revizuienții P.I. și P.M. au fost obligați să

plătească intimatului L.E. suma de 300

RON

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel, a reținut în

esență, următoarele:

Revizuienții P.M. și P.I. și S.M. au solicitat

anularea deciziei civile nr. 97/R din 11 februarie 2008 fiind contrară deciziei

nr. 248/R din 10 mai 2006, ambele fiind pronunțate de Tribunalul Bihor.

In dosarul nr. 1115/2004 al Judecătoriei Marghita, finalizat

sub nr. 6280/2005 al Tribunalului Bihor, reclamanții P.I., P.M. și S.M. au

chemat în judecată pe pârâții L.E., Comisia Locală Bale și Consiliul Județean

Bihor de aplicare a Legii nr. 18/1991, solicitând anularea titlului de proprietate

emis în favoarea lui L.R., tatăl pârâtului L.E., în prezent decedat.

Instanța de fond a respins acțiunea, dar Tribunalul

Bihor ca instanță de recurs, prin decizia civilă nr. 248 din 10 mai 2006 a

admis recursul formulat de P.I., P.M. și S.M. și a dispus desființarea titlului

de proprietate din 2004.

Prin dispozitivul deciziei instanța nu s-a pronunțat,

pentru că nici nu fusese învestită în acest sens, asupra persoanei care este

îndreptățită la eliberarea unui nou titlu pentru cei 9.600 m.p., teren cu

vegetație forestieră.

In considerentele deciziei se reține că L.R. nu are

vocația de a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru terenul respectiv,

deoarece în CAP a intrat cu imobilul socrul lui L.R. numitul S.P., astfel încât

titularul este o persoană străină de moștenirea proprietarului de la care

terenul a fost preluat.

S-a mai reținut în considerente faptul că pentru

terenul respectiv a făcut cerere și S.P. jr., instanța apreciind că s-ar impune

eliberarea titlului pe numele tuturor descendenților care au format cerere de

reconstituire.

După rămânerea irevocabilă a hotărârii la Judecătoria

Marghita s-au format dosarele nr. 1932/255/2006 prin care L.E.S. a solicitat în

contradictoriu cu cele două comisii de fond funciar și cu mătușile sale S.M. (căsătorită

P.) și M.S. (soția lui S.P.) P.I. (soțul lui S.P.M. și moștenitor testamentar

al lui S.P.), eliberarea titlului de proprietate pentru cei 9.600 m.p., teren

forestier în calitate de fiu al defunctei S.F. (căsătorită L.).

La acest dosar a fost conexat dosarul nr. 108/255/2007

al aceleiași instanțe în care reclamanții P.I. și P.M. au solicitat în

contradictoriu cu cele două comisii și cu M.S. eliberarea titlului de

proprietate pentru cei 9.600 m.p., exclusiv în favoarea lor.

Prin sentința civilă nr. 471/2007 Judecătoria

Marghita a admis în parte cererea reclamantului L.E.S., a respins cererea

reclamanților P.I. și P.M. și dispune eliberarea titlului de proprietate pentru

cei 9.600 m.p., în favoarea celor trei copii ai proprietarului titular L.P.

senior - decedat și anume L.P. jr., S.F. (căsătorită L.) și S.M.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P.I. și

P.M. cât și L.E.

Prin decizia civilă nr. 97/R din 11 februarie 2008

Tribunalul Bihor a respins recursul declarat de P.I. și P.M. și a admis recursul

declarat de L.E.S.; a obligat la eliberarea titlului pentru suprafața de 9.600

m.p., în favoarea lui L.E.S. în calitate de moștenitor al defunctei S.F., fiica

lui S.P. senior.

S-a reținut, că în dosarul nr. 6280/2005 al

Tribunalului Bihor, instanța a dispus anularea titlului de proprietate din 2004

fără să se pronunțe în niciun mod asupra persoanei îndreptățite, în timp ce în

dosarul nr. 1932/255/2006 la care s-a conexat și dosarul nr. 108/255/2007, nu

se mai regăsesc aceleași părți.

In al doilea dosar s-a pus pentru prima dată în

discuție problema titlului de proprietate din 2004 ce tinde a paraliza ideea că

tulpina S.F. nu ar fi îndreptățită la acest teren, dovedindu-se că a existat un

partaj al terenurilor cu vegetație forestieră și că titlul din 2004 cuprinde

terenurile ce se cuvin tulpinelor S.P. jr. și S.M. (căsătorită P.) în timp ce

titlul ce urmează a fi eliberat se referă la terenul ce revine tulpinei S.P.

senior și L.F.

Împotriva acestei sentințe revizuienții P.I. și P.M. au

declarat recurs criticând-o ca nelegală întrucât în prezentul litigiu există

două decizii irevocabile contradictorii ce evocă fondul, pronunțate în dosare

diferite, având aceleași părți și același obiect, respectiv decizia civilă nr. 97/R/2008

și decizia civilă nr. 248/R din 10 mai 2006, ambele pronunțate de Tribunalul

Bihor.

Contrarietatea este dată de decizia civilă nr. 97/R/2008,

care a modificat în parte hotărârea instanței de fond și a dispus eliberarea

titlului de proprietate numai pe numele lui L.E. dar prin decizia nr. 248/R din

10 mai 2006 s-a apreciat că titlul de proprietate pentru suprafața de 9.600

m.p., teren cu vegetație forestieră trebuie eliberat în comun, pentru toți

moștenitorii.

Examinând hotărârea recurată în limita criticilor

formulate Înalta Curte constată că recursul declarat în cauza de față, urmează

a fi respins pentru considerentele ce urmează a fi arătate în continuare.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea

unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum

și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se

poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate.

Pentru a exista contrarietate de hotărâri este

necesar ca această contrarietate să existe între dispozitivele celor două

hotărâri, care dobândesc autoritate de lucru judecat, iar nu între

considerentele hotărârilor respective.

Prin una și aceeași pricină se înțelege întrunirea

condițiilor triplei identități, de obiect, de cauză și de părți cu privire la

două cereri de chemate în judecată.

Așa cum rezultă din expunerea rezumată a hotărârilor

pronunțate în cauza de față, există identitate de părți dar nu există

identitate de obiect și de cauză.

In cauza ce a format obiectul deciziei civile nr. 248/R/2006

pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a dispus desființarea titlului de proprietate

nr. 159 din 26 aprilie 2004 emis pe numele lui L.R. indicate fiind dispozițiile

art. III lit. a), pct. l din Legea nr. 169/1997.

In cel de-al doilea dosar în care s-a pronunțat

sentința civilă nr. 471 din 18 mai 2007 a Judecătoriei Marghita și care a

format obiectul deciziei civile nr. 97/R din 11 februarie 2008, excepția

autorității de lucru judecat dată de decizia civilă nr. 248/R din 10 mai 2006 a

Tribunalului Bihor, excepția invocată de P.I. și P.M. a fost respinsă.

Cum instanța a soluționat excepția, respingând-o,

desființarea hotărârii cu încălcarea autorității lucrului judecat nu se mai

poate face pe calea revizuirii.

Așa fiind recursul declarat în cauză va fi respins,

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuienții P.I., P.M.

și S.M. împotriva deciziei civile nr. 13 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie

2010.