ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2692/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 13275 din 4

decembrie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea

precizată formulată de reclamanta L.M.C. în contradictoriu cu pârâtul B.C.I.

A obligat pârâtul la 964.854 lei

diferență preț conform contractului de cesiune din 14 noiembrie 2006 și

55.433,68 lei dobândă legală pentru perioada 30 martie 2007 – 17 ianuarie 2008,

precum și la plata sumei de 13.303 lei reprezentând cheltuieli de judecată

către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut

în temeiul art. 969, art. 970, art. 1073, art. 1361 C. civ., art. 43 C. com.,

că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, din suma stabilită cesionarul

achitând doar o parte.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâtul B.C.I. și prin decizia comercială nr. 113 din 9 martie 2009 Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, a admis excepția de netimbrare a

apelului și a anulat ca netimbrat apelul.

A respins cererea intimatei de acordare a

cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut că apelantul nu s-a conformat dispozițiilor legale privind timbrarea

cererii formulate, sub sancțiunea anulării acesteia.

În ceea ce privește cererea intimatei de

acordare a cheltuielilor de judecată instanța a reținut că nu s-au administrat

dovezi concludente în sensul atestării efectuării cheltuielilor de judecată

pretinse.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta L.M.C. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a

hotărârii în sensul obligării intimatului-pârât la plata cheltuielilor de

judecată – onorariu de avocat.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a

susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., când a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în

condițiile în care s-a făcut dovada achitării onorariului de avocat cu copia

contractului de asistență juridică nr. 87663 din 11 septembrie 2007 cu

Cabinetul de Avocat „A.P.” și în contul bancar indicat în cuprinsul

contractului ce cuprinde și TVA-ul aferent.

Intimatul B.C.I. a depus note scrise

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar prin

prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se

apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care

nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Instanța de apel a aplicat corect

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. la situația de fapt apreciată în limita

probelor administrate în cauză, astfel că hotărârea nu este afectată de

nelegalitate, pentru motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Celelalte aspecte vizate în dezvoltarea

în fapt a motivului de recurs invocat privesc doar reținerea greșită a

situației de fapt, printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor, aspecte ce

țin de netemeinicia hotărârii, încât nu pot face obiect de analiză în recurs.

Pentru considerentele expuse în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta –

reclamantă L.M.C. împotriva deciziei nr. 113 din 9 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 noiembrie 2009.