ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3536/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1195 din 31 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr. 6032/2005 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA București împotriva pârâtei SC A.G.C. SRL București cu consecința obligării acesteia la refacerea lucrărilor executate la sediul reclamantei cu 1.000 lei (ron) cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că în temeiul contractului de prestări servicii încheiat între părți la data de 23 februarie 2004, pârâta, în calitate de prestator, s-a obligat să efectueze pentru reclamantă în calitate de beneficiar, lucrări de amenajări interioare la imobilul situat administrativ în București, sector 5. Întrucât, prin expertiza efectuată în cauză s-a constatat existența unor deficiențe în realizarea lucrărilor precum și faptul că nu au fost respectate prevederile de ordin tehnic Tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, admițând-o ca atare. Prin decizia comercială nr. 4 din 14 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a admis excepția tardivității și în consecință s-a respins ca fiind tardiv declarat apelul formulat de pârâta SC A.G.C.

SRL București. Instanța de control judiciar a reținut că raportat la data comunicării sentinței, respectiv 22 martie 2007, potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., pârâta avea dreptul de a declara apel, până cel târziu la data de 7 aprilie 2007. Prin urmare, expedierea cererii la data de 2 iulie 2007 și înregistrarea acesteia la Tribunal la data de 4 iulie 2007, se situează în afara termenului legal de 15 zile pentru promovarea acestei căi de atac. În privința notei de inventar depusă de apelantă pentru a dovedi că la data de 1 martie 2007 ar fi expediat Tribunalului o cerere de apel, instanța a reținut că în lipsa plicului care o însoțea și a probelor care să ateste conținutul recomandatei, susținerea apelantei reprezintă un demers ineficient în acest scop pentru că actele de procedură nu pot fi completate cu elemente extrinseci lor, conținutul fiind cel ce rezultă din înscrisurile ce le constată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC A.G.C. SRL București criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., derivate din încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor, recurenta invocă faptul că instanța de apel a admis excepția tardivității fără a verifica îndeplinirea procedurii de comunicare a hotărârii apelate. Astfel, nu s-a observat că sentința nu a fost comunicată la sediul ales, motiv pentru care, în lipsa comunicării, indiferent de data declarării apelului, acesta este introdus în termen.

De asemenea, arată recurenta, în mod greșit nu au fost luate în considerare nota de inventar și recipisa recomandatei cu care a fost expediată cererea de apel din data de 1 martie 2007, în condițiile în care aceleași documente au fost avute în vedere pentru stabilirea datei apelului expediat prin poștă la 2 iulie 2007 și pe baza cărora apelul a fost respins ca fiind tardiv declarat. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. curtea constată că este întemeiat. Astfel, pe parcursul soluționării cauzei în fața instanței de fond, pârâta a indicat adresa sediului său ales ca fiind în București, sector 2, însă comunicarea hotărârii s-a efectuat prin afișare la o altă adresă.

În acest sens, dispozițiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că „hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului”. Din această perspectivă, rezultă că este întemeiată critica recurentei, potrivit căreia anterior admiterii excepției tardivității era obligatorie verificarea modului de efectuare a comunicării hotărârii, la sediul ales, conform art. 93 C. proc. civ. Cu alte cuvinte, nerespectarea dispozițiilor procesuale în această privință are semnificația faptului că termenul pentru exercitarea căii de atac nu a început să curgă, cu consecința că apelul înregistrat la data de 4 iulie 2007 trebuie considerat ca fiind în termen.

În concluzie, aplicând eronat dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, astfel încât recursul fiind întemeiat va fi admis ca atare, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A.G.C. SRL București, împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 4 din 14 ianuarie 2008 pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2008.