ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3536/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3536/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1195 din 31 ianuarie

2007 pronunțată în dosarul nr. 6032/2005 al Tribunalului București, secția a

VI-a comercială, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA

București împotriva pârâtei SC A.G.C. SRL București cu consecința obligării

acesteia la refacerea lucrărilor executate la sediul reclamantei cu 1.000 lei (ron)

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție prima instanță a reținut în esență că în temeiul contractului de

prestări servicii încheiat între părți la data de 23 februarie 2004, pârâta, în

calitate de prestator, s-a obligat să efectueze pentru reclamantă în calitate

de beneficiar, lucrări de amenajări interioare la imobilul situat administrativ

în București, sector 5.

Întrucât, prin expertiza efectuată

în cauză s-a constatat existența unor deficiențe în realizarea lucrărilor

precum și faptul că nu au fost respectate prevederile de ordin tehnic Tribunalul

a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, admițând-o ca atare.

Prin decizia comercială nr. 4

din 14 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a

admis excepția tardivității și în consecință s-a respins ca fiind tardiv

declarat apelul formulat de pârâta SC A.G.C. SRL București.

Instanța de control judiciar

a reținut că raportat la data comunicării sentinței, respectiv 22 martie 2007,

potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., pârâta avea dreptul de a declara

apel, până cel târziu la data de 7 aprilie 2007.

Prin urmare, expedierea

cererii la data de 2 iulie 2007 și înregistrarea acesteia la Tribunal la data

de 4 iulie 2007, se situează în afara termenului legal de 15 zile pentru

promovarea acestei căi de atac.

În privința notei de

inventar depusă de apelantă pentru a dovedi că la data de 1 martie 2007 ar fi

expediat Tribunalului o cerere de apel, instanța a reținut că în lipsa plicului

care o însoțea și a probelor care să ateste conținutul recomandatei, susținerea

apelantei reprezintă un demers ineficient în acest scop pentru că actele de

procedură nu pot fi completate cu elemente extrinseci lor, conținutul fiind cel

ce rezultă din înscrisurile ce le constată.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs pârâta SC A.G.C. SRL București criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., derivate din

încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor,

recurenta invocă faptul că instanța de apel a admis excepția tardivității fără

a verifica îndeplinirea procedurii de comunicare a hotărârii apelate.

Astfel, nu s-a observat că

sentința nu a fost comunicată la sediul ales, motiv pentru care, în lipsa

comunicării, indiferent de data declarării apelului, acesta este introdus în

termen.

De asemenea, arată

recurenta, în mod greșit nu au fost luate în considerare nota de inventar și

recipisa recomandatei cu care a fost expediată cererea de apel din data de 1

martie 2007, în condițiile în care aceleași documente au fost avute în vedere

pentru stabilirea datei apelului expediat prin poștă la 2 iulie 2007 și pe baza

cărora apelul a fost respins ca fiind tardiv declarat.

Analizând recursul prin

prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

curtea constată că este întemeiat.

Astfel, pe parcursul

soluționării cauzei în fața instanței de fond, pârâta a indicat adresa sediului

său ales ca fiind în București, sector 2, însă comunicarea hotărârii s-a

efectuat prin afișare la o altă adresă.

În acest sens, dispozițiile art.

266 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că „hotărârea se va comunica părților, în

copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de

exercitare a apelului sau recursului”.

Din această perspectivă,

rezultă că este întemeiată critica recurentei, potrivit căreia anterior

admiterii excepției tardivității era obligatorie verificarea modului de

efectuare a comunicării hotărârii, la sediul ales, conform art. 93 C. proc.

civ.

Cu alte cuvinte,

nerespectarea dispozițiilor procesuale în această privință are semnificația

faptului că termenul pentru exercitarea căii de atac nu a început să curgă, cu

consecința că apelul înregistrat la data de 4 iulie 2007 trebuie considerat ca

fiind în termen.

În concluzie, aplicând

eronat dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel a

pronunțat o hotărâre nelegală, astfel încât recursul fiind întemeiat va fi

admis ca atare, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC A.G.C. SRL București, împotriva deciziei Curții de Apel București nr.

4 din 14 ianuarie 2008 pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea

apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 noiembrie 2008.