ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3113/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

- Obiectul cauzei și hotărârea pronunțată de

tribunal ca primă instanță.

Reclamanta SC A.D.D.M.P. SRL a solicitat, prin

acțiunea introductivă de instanță înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția comercială, la data de 15

octombrie 2008, formulată în contradictoriu cu pârâtele D.M., V.C. și

O.R.C. de pe lângă Tribunalul București, ca prin hotărârea

instanței să se constate că în baza hotărârii A.G.A. din 18

noiembrie 2005 a SC M.D.F.I. SRL a dobândit prin cesiune 20 de părți

sociale cu o valoare nominală de 10 lei fiecare, reprezentând 100% din

capitalul societății SC M.D.F.I. SRL devenind astfel unic asociat;

să fie obligată pârâta O.R.C. de pe lângă Tribunalul

București să înregistreze în Registrul Comerțului hotărârea

A.G.A. din 18 ianuarie 2005 respectiv mențiunile corespunzătoare acestei

hotărâri referitoare la modificarea sediului, asociați, persoane

împuternicite și fond de comerț.

În motivare, reclamanta a arătat că prin hotărârea

A.G.A. din 18 ianuarie 2005 cei doi asociați ai SC M.D.F.I. SRL au decis

în unanimitate retragerea din societate prin cesionarea părților

sociale ce le dețineau, declarând că au primit contravaloarea

acestora.

Susține reclamanta că deși

hotărârea A.G.A. a fost adoptată cu unanimitate de voturi, O.R.C. a

refuzat înscrierea mențiunilor referitoare la cesiune și la celelalte

modificări aduse actului constitutiv, pronunțând o încheiere de

respingere la data de 20 decembrie 2005.

Prin sentința comercială nr. 8864 din data

de 5 iunie 2009 Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de societatea

reclamantă.

Pentru a hotărî astfel prima instanță

a reținut, sub un prim aspect, că cesiunea părților sociale

între asociați, precum și cesiunea către persoane din afară

societății impune încheierea unui contract care să îmbrace forma

autentică întrucât are drept rezultat o modificare a actului constitutiv,

condiție neîndeplinită în cauză.

Sub un al doilea aspect, tribunalul apreciază

că, în raport de dispozițiile art. 111 C. proc. civ. pe care

reclamanta se întemeiază, acțiunea formulată având ca obiect

constatarea intervenirii contractului de cesiune este inadmisibilă,

reclamanta având posibilitatea realizării dreptului invocat adresându-se O.R.C.

potrivit art. 22 din Legea nr. 26/1990.

II - Apelul. Decizia nr. 101 din 16 februarie 2010 a

Curții de Apel București.

Împotriva hotărârii date în primă

instanță reclamanta a formulat apel invocând încălcarea dispozițiilor

Legii nr. 31/1990 republicat referitoare la transmiterea părților

sociale care nu impun cerința formei autentice.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

investită cu soluționarea apelului, prin decizia comercială nr. 101

pronunțată la data de 16 februarie 2010 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă.

Instanța de control judiciar a confirmat ca

legală și temeinică dezlegarea dată de prima

instanță sub aspectul inadmisibilității acțiunii în

constatare promovată de reclamanta în raport de dispozițiile art. 22

din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, care conferă

oricărei persoane interesate, dreptul de a cere direct înregistrarea în

Registrul Comerțului a unui contract de cesiune de părți sociale

în măsura în care acesta îndeplinește condițiile legale.

III - Recursul.

Împotriva acestei decizii societatea reclamantă

a declarat recurs la data de 20 aprilie 2010, în termen legal, solicitând

casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecarea apelului la aceiași

instanță.

Recurenta și-a întemeiat criticile formulate pe

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., în argumentarea cărora a susținut, în esență,

următoarele:

- Instanța a interpretat greșit actul dedus

judecății (motivul reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.),

respectiv hotărârea A.G.A. din 18 noiembrie 2005 a SC M.D.F.I. SRL din cuprinsul

căreia rezultă și contractul de cesiune consimțit de cei

doi asociați, respectiv toate mențiunile referitoare la drepturile

și obligațiile cedenților și cesionarilor subscrise de

aceștia.

- Hotărârea pronunțată de

instanța de apel a fost dată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9

C. proc. civ.) în condițiile în care în practicaua deciziei nu sunt

consemnate concluziile părților pe fondul cauzei, mențiunile existente

cu privire la susținerile părților neavând nicio

legătură cu cauza de față, deoarece ele se referă

numai la soluționarea unei cereri de reeșalonare, cerere care nu a

făcut obiectul apelului.

Intimata pârâtă D.M. a formulat întâmpinare la

cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În opinia intimatei, soluția adoptată în

cauză este legală, în raport de inexistența unui contract de

cesiune și a unui act adițional la actul constitutiv.

Cu privire la mențiunile din practicaua deciziei,

intimata susține că sunt rezultatul unei erori umane, care însă

nu este de natură să conducă la casarea hotărârii.

Asupra recursului.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de

legalitate decizia atacată, în contextul criticilor formulate,

constată că recursul este fondat pentru considerentele ce

urmează:

Critica recurentei privind lipsa din practicaua deciziei

a mențiunilor referitoare la susținerile și cererile

părților cu ocazia judecării apelului se încadrează în

ipoteza reglementată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

5 C. proc. civ. și va fi examinată prin prisma acestei

calificări pe care dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. o

permit atunci când este indicat greșit temeiul de drept al motivelor de

recurs invocate.

Motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ. vizează încălcarea formelor de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ. care constituie dreptul comun în materia nulității actelor

de procedură.

În cauză, neregularitatea procedurală care atrage

sancțiunea nulității hotărârii se circumscrie lipsei

mențiunilor din practicaua deciziei pronunțată la data de 16

februarie 2010 cu privire la susținerile părților asupra

apelului.

Se impune a aminti, în acest punct al analizei,

dispozițiile art. 261 C. proc. civ. care reglementează prin norme

imperative conținutul hotărârii judecătorești, dispoziții

care prevăd la pct. 1 - 4 mențiunile obligatorii din cuprinsul

practicalei, obiectul cererii și susținerile părților fiind

prevăzute la pct. 3.

Obligativitatea mențiunilor cu privire la susținerile

părților reprezintă o garanție a respectării

principiilor fundamentale care ordonează desfășurarea și finalizarea

procesului civil, respectiv principiul dreptului la apărare, principiul

disponibilității al contradictorialității și principiul

oralității dezbaterilor și în același timp permite

instanței ierarhic superioare care exercita controlul judiciar să

verifice dacă regulile de procedură și drepturile procesuale ale

părților au fost respectate.

În același sens, Curtea amintește că

dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenție, include,

printre altele și dreptul părților de a prezenta

observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Or, mențiunile din practicaua deciziei nr. 101

cu privire la susținerile părților referitoare la o cerere de

reeșalonare a plății taxei de timbru sunt în mod evident

străine de cauză ceea ce semnifică absența totală a

consemnării susținerilor lor.

Cum nesocotirea dispozițiilor legale susmenționate

atrage sancțiunea nulității hotărârii, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va admite prezentul recurs

și va casa decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A.D.D.M.P.

SRL București împotriva deciziei nr. 101 din 16 februarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2010.