ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2387/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 28951/3 din 29 iulie 2008,

reclamanta S.E. a formulat, în contradictoriu cu Primăria municipiului

București, contestație împotriva dispozițiilor nr.

9952 din 25 martie 2008 și nr. 9953

din 25 martie 2008 prin care s-a dispus revocarea dispoziției nr. 6114 din 19

iunie 2006 și modificarea dispoziției nr. 6113 din 19 iunie 2006 emise de

Primarul General al Municipiului București, urmare a notificărilor nr. 106 și

nr. 107 din 21 iunie 2001, transmise de contestatoare.

În cauză, a formulat cerere de

intervenție în interes propriu și în interesul intimatei de către Universitatea

Biblică din România, solicitând respingerea cererii contestatoarei ca

neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 17

decembrie 2008 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în

interes propriu și a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție în

interesul intimatei.

Prin sentința civilă nr. 568 din 15

aprilie 2009 Tribunalul București, secția a IV civilă, a admis cererea

formulată de contestatoarea S.E.G. în contradictoriu cu intimata Primăria

Municipiului București prin Primar General.

A respins ca neîntemeiată cererea de

intervenție accesorie formulată de intervenienta Universitatea Biblică din

România.

A anulat dispozițiile nr. 9952 din 25

martie 2008 și 9953 din 25 martie 2008 emise de Primarul General al

Municipiului București.

A respins ca neîntemeiată cererea

reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, prin dispoziția nr. 6113 din 19 iunie 2006 emisă de Primarul

General al Municipiului București s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent contestatoarei pentru imobilul situat în București, format din

construcție (demolată) și teren în suprafață de 9860 mp.

Prin dispoziția nr. 6114 din 19

iunie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București s-a dispus

restituirea în natură în proprietatea contestatoarei a terenului situat în

București, în suprafață de 6386 mp.

Ulterior, prin dispoziția nr. 9952

din 25 martie 2008 s-a dispus revocarea dispoziției nr. 6114 din 19 iunie 2006

întrucât terenul este proprietatea intervenientei, iar prin dispoziția nr. 9953

din 25 martie 2008 s-a dispus modificarea dispoziției nr. 6113 din 19 iunie 2006,

în sensul că au fost acordate contestatoarei măsuri reparatorii în echivalent

pentru întregul imobil situat în București, format din construcție demolată și

teren în suprafață de 16.246 mp.

Tribunalul a apreciat că dispozițiile/deciziile

emise în baza Legii nr. 10/2001 sunt acte juridice unilaterale de natură

esențialmente civilă. O atare concluzie se desprinde din interpretarea

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, din faptul că legiuitorul a înțeles să instituie

competența, de verificare a legalității acestor acte, în favoarea secției

civile a tribunalului.

În consecință, fiind vorba de acte

juridice civile unilaterale, devine incident principiul irevocabilității

actului juridic civil, ceea ce înseamnă că acestuia nu i se poate pune capăt

prin manifestarea de voință în sens contrar a emitentului.

Atâta timp cât dispozițiile emise în

baza Legii nr. 10/2001 nu se regăsesc între excepțiile de la aplicarea

principiului irevocabilității actului juridic expres prevăzute de lege,

tribunalul a constatat că, după emitere, respectivele dispoziții nu mai pot fi

revocate/modificate în mod unilateral de către emitent, indiferent dacă motivul

ce ar justifică aceste măsuri ar fi sau nu întemeiat.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel Municipiul București prin Primar General, fără a indica vreun motiv de

critică.

Examinând hotărârea apelată în

raport de dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanța a constatat

că apelul este nefondat și l-a respins, conform deciziei nr. 467 din 7

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Pentru a decide astfel, instanța a

reținut că problemei de drept dezbătute în speță, aceea a irevocabilității

actului emis de unitatea deținătoare, i s-a dat o corectă rezolvare.

Astfel, s-a constatat că dispoziția

de restituire în natură, nr. 6114 din 19 iunie 2006, nu mai putea fi revocată

întrucât acest act juridic a intrat în circuitul civil, producând efectele

specifice dreptului civil.

De aceea, dispoziția ulterioară, nr.

9952 din 25 martie 2008 prin care s-a dispus revocarea celei menționate

anterior este nelegală, pârâta nemaiputând dispune de un bun restituit deja în

natură persoanei îndreptățite, o apreciere în sens contrar reprezentând și o

încălcare a stabilității circuitului civil.

În plus, atunci când acționează în

temeiul obligațiilor ce îi revin potrivit Legii nr. 10/2001, primarul nu

întocmește acte de autoritate, ci simple acte de gestiune, de drept civil, ale

persoanei juridice pe care o reprezintă, acte supuse controlului instanței

civile.

Cu referire la dispoziția nr.

6113/2006 s-a reținut totodată, că aceasta a fost contestată în instanță de

către intimată și că prin sentința civilă nr. 538 din 13 aprilie 2007 a

Tribunalului București, secția a V-a civilă, a fost admisă contestația, anulată

dispoziția și obligat intimatul să emită dispoziție de restituire în natură

pentru terenul de 9860 mp din sector 6 (reținându-se în considerente că terenul

este ocupat de construcțiile edificate de Centrul Apostolic al Bisericii

Apostolice, dar că nu s-a făcut dovada caracterului autorizat al acestor

construcții).

Decizia a fost atacată cu recurs de

Municipiul București, care a formulat critici sub următoarele aspecte:

- Hotărârea a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, atunci când a apreciat că dispoziția emisă de primar nu poate

fi revocată.

Or, revocarea dispoziției a fost

impusă de existența pe teren a construcțiilor edificate de Centrul Apostolic al

Bisericii Catolice.

De aceea, chiar în condițiile în

care dispozițiile emise inițial au intrat în circuitul civil, față de situația

de netăgăduit, vizând afectarea terenului de construcțiile existente, se

impunea revocarea actului inițial al entității deținătoare.

În drept, au fost invocate

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând criticile formulate,

Înalta Curte urmează să constate caracterul nefondat al acestora potrivit

următoarelor considerente:

- Problema de drept căreia a trebuit

să-i dea dezlegare instanțele a fost aceea a revocabilității sau irevocabilității

dispoziției emise de primar în procedura Legii nr. 10/2001, ca răspuns la

notificările transmise de persoanele îndreptățite.

Or, sub acest aspect instanțele

fondului au apreciat corect că, în îndeplinirea obligațiilor instituite de

actul normativ special menționat, primarul nu acționează ca purtător al

autorității executive care emite acte de putere, administrative, susceptibile

de revocare, conform regimului juridic specific acestei categorii de acte.

La fel ca în cazul celorlalte

persoane juridice definite ca unități deținătoare în sensul art. 21 din Legea

nr. 10/2001, actele primarului sunt acte civile prin care, în îndeplinirea unei

obligații legale, se dispune de bunuri din patrimoniul unității administrativ-teritoriale

în favoarea persoanei îndreptățite.

A aprecia altfel, ar însemna să se

creeze două regimuri juridice distincte actelor întocmite în procedura Legii

nr. 10/2001, în funcție de emitentul actului (primar, respectiv, conducătorii

celorlalte persoane juridice definite ca unități deținătoare), ceea ce este

nepermis.

Fiind vorba așadar, de un act

juridic civil, el este supus principiilor care guvernează efectele unor

asemenea, printre care și acela al irevocabilității.

Conform menționatului principiu,

unui act juridic – indiferent că este unilateral sau bilateral – nu i se poate

pune capăt intempestiv, prin voința emitentului (respectiv, prin voința unei

singure părți, în cazul actelor bilaterale).

De aceea, instanțele au constatat

corect că primarul nu putea să revoce dispoziția emisă, indiferent de motivul

invocat (în speță, acela că terenul ar fi fost ocupat de construcții aparținând

Centrului Apostolic al Bisericii Catolice.

Eventualele cauze de nulitate care

ar fi afectat valabilitatea actului trebuiau valorificate jurisdicțional, în cadrul

unei acțiuni care să vizeze pretinsa nulitate a actului.

Mai mult, în speță, aspectul pretins

ca temei al revocării nu putea justifica sub nicio formă această măsură a emitentului

(primarul), în condițiile în care împrejurarea invocată (a existenței unor

construcții pe teren) fusese deja supusă verificării jurisdicționale și

considerată de instanță ca nereprezentând impediment la restituire.

Astfel, prin hotărâre irevocabilă,

intrată în puterea lucrului judecat (sent. civ. nr. 538 din 13 aprilie 2007 a

Tribunalului București, secția a V-a civilă) a fost obligat primarul la

restituirea în natură a terenului din str. R., reținându-se în considerente că,

deși terenul este ocupat de construcții edificate de Centrul Apostolic al

Bisericii Apostolice, nu s-a făcut dovada caracterului autorizat al acestora

(pentru ca restituirea să nu fie posibilă).

Nesocotind autoritatea de lucru

judecat a hotărârii, primarul emite o dispoziție în pofida a ceea ce a făcut

deja obiectul controlului judecătoresc, considerând astfel că are temei să

revoce un act pentru împrejurări considerate de instanță ca fiind în afara

dispozițiilor legale care se constituie în impedimente la restituirea în

natură.

Rezultă că pe de o parte, prin

dispozițiile emise, intimatul a nesocotit principiul irevocabilității actului

juridic unilateral și pe de altă parte, a nesocotit efectele obligatorii ale

autorității de lucru judecat.

Pentru toate aceste considerente,

criticile formulate au fost găsite nefondate, recursul urmând să fie respins în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de

Municipiul București prin Primar general împotriva deciziei nr. 467 A din 7

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 aprilie 2010.