ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4023/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4023/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

A

supra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1090

din 19 iunie 2008 a Tribunalului București

s-a respins contestația formulată de contestatorii S.E.A. și ca tardiv

formulată contestația formulată de contestatorii-

intervenienți S.G., S.P.M.D.

și I.B.A. și cererea de intervenție

în

interes propriu formulată de

intervenienții S.G.,

S.P.M.D., I.B.A.

De asemenea s-a

respins cererea de intervenție în interes propriu

formulată de intervenientul D.E.,

având ca obiect

contestație

împotriva Dispozițiilor nr.8184/2007 și 8185/2007.

Pentru a pronunța această hotărâre, au fost

reținute următoarele

considerente:

Prin dispoziția nr. 8184 din 28 mai 2007 emisă de

Primarul General al

Municipiului

București s-a reținut imposibilitatea restituirii in natură

deoarece cele 8 apartamente au fost vândute în

temeiul Legii nr.

112/1995 astfel încât s-a

dispus restituirea în natură a imobilului situat în București, sector 6,

compus din construcție, cu excepția apartamentelor

vândute în baza

Legii nr. 112/1995, respectiv, apartamentul de la parter

vândut conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1091/1997,

apartamentul de la parter, corp B, vândut conform

contractului de

vânzare-cumpărare nr.

675/1996, apartamentul de la etajul 1 vândut

conform contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1114/1997,

apartamentul

de la etajul 1 vândut conform contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1076/1997,

apartamentul p+1 vândut conform

contractului

de vânzare-cumpărare nr. 1201/1997, apartamentul de la

parter vândut

conform contractului de vânzare-cumpărare

nr.

1382/1999, apartamentul de la etajul 1 vândut conform contractului

de

vânzare-cumpărare nr. 1380/1999 și apartamentul de la parter

vândut conform contractului de vânzare-cumpărare

nr. 1450/2000,

împreună cu cote

aferente de teren în suprafață totală de 502,05 mp; a

fost de asemenea restituit în natură terenul în

suprafață de 317,95 mp

(art. 1).

Prin dispoziția nr. 8185 din 28 mai 2007 emisă de

Primarul General al

Municipiului

București s-a reținut imposibilitatea restituirii în natură a

celor 8 apartamente au fost vândute în temeiul Legii

nr. 112/1995, astfel încât s-a dispus respingerea notificării privind

restituirea în

natură a celor 8 apartamente

vândute în baza Legii nr. 112/1995 (art. 1),

propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

acestea

(art. 2).

Î

mpotriva acestor dispoziții s-a

formulat prezenta contestație,

contestatorii solicitând să se constate în principal că

au dreptul la

restituirea

în natură a apartamentelor ce au fost vândute în baza Legii

nr. 112/1995.

Analizând legalitatea și temeinicia dispozițiilor contestate în cauză,

prin prisma actelor care au fost avute în vedere la emiterea

acesteia, precum și a celor administrate în fața

instanței, tribunalul a

constatat că,

potrivit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 republicată, prin

excepție de la regula restituirii în natură,

consacrată prin art. 1 alin. (2) din

lege și art. 1 lit. a) din Cap. 1

al H.G. nr. 250/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci

când

imobilul notificat a fost înstrăinat

cu respectarea dispozițiilor legale.

Legiuitorul a intenționat prin această reglementare

să asigure

respectarea

principiului stabilității raporturilor de proprietate [art. 1 lit.

c) din Cap. 1 al H.G. nr. 250/2007 - „Principii de

soluționare a

notificărilor"] și

conservarea situației juridice a imobilelor înstrăinate

legal.

Prin contestația de față contestatorii nu au susținut și nu au dovedit

că ar fi exercitat, potrivit art. 45 alin. (2) și (4) din Legea

nr. 10/2001, acțiune în justiție având ca obiect

anularea/constatarea

nulității

absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1091/1997,

nr. 675/1996,

nr. 1114/1997, nr. 1076/1997, nr. 1201/1997,

nr.

1382/1999, nr. 1380/1999 și nr. 1450/2000 încheiate în temeiul Legii

nr.

112/1995.

Or, atâta timp cât aceste acte de

vânzare-cumpărare nu au făcut

obiectul unei contestații judiciare, în termenul reglementat de

legiuitor

pentru contestarea lor, se

prezumă că ele au fost încheiate cu

respectarea

dispozițiilor legale, deoarece în sistemul nostru de drept nu

există

nulități de drept, care operează direct în temeiul legii, ci

încălcarea dispozițiilor legale edictate pentru

încheierea valabilă a unui

act

juridic trebuie să fie constatată prin hotărâre judecătorească, fiind

deci necesară intervenția instanței de judecată

care să constate existența

cauzei de nulitate.

In consecință, instanța a constatat că in mod

corect entitatea

investită

cu soluționarea notificărilor a reținut la art. 1 al Dispozițiilor

contestate imposibilitatea

restituirii în natură, față de incidența art .l8

lit. c) din lege.

Fiind în ipoteza - expres reglementată de lege -

de excepție de la

regula

restituirii în natură, ca urmare a faptului că, atâta timp cât

contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul

Legii nr. 112/1995 nu a fost anulată/constatată nulitatea prin hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, ele

sunt presupuse că au fost

încheiate

cu respectarea dispozițiilor legale, în temeiul art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 republicată instanța va respinge

contestația

formulată împotriva Dispozițiilor nr. 8184 din 28 mai

2007 și nr. 8185 din 28 mai 2007 privind restituirea în natură a apartamentelor

vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, ca

nefondată.

Asupra cererii de intervenție în interes propriu

formulate de

intervenienții

S.G., S.P.M.D, I.B.A.

și D.E., instanța

constată

că prin intervenția formulată se solicită anularea Dispozițiilor

nr. 8184 din 28 mai 2007 și nr. 8185 din 28 mai 2007

emise de intimat, cu consecința restituirii în natură a apartamentelor vândute

în temeiul Legii nr. 112/1995.

Având ca obiect contestația împotriva

Dispozițiilor emise de

Primăria Municipiului București, sunt aplicabile dispozițiile art. 26

alin. (3)

din Lega

nr. 10/2001, potrivit cărora „Decizia sau, după caz, dispoziția

motivată de respingerea

notificării sau a cererii de restituire în natură

poate fi atacată de persoana

care se pretinde îndreptățită la secția civilă

a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul unității deținătoare

sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în

termen

de 30 de zile de la

comunicare".

La solicitarea instanței, Primăria Municipiului

București, Direcția

Juridic, Contencios,

Legislație a comunicat la dosar dovezile de comunicare a Dispozițiilor nr. 8184/2007

și nr. 8185/2007 către

intervenienții S.G., S.P.M.D.

și I.B.A., din care rezultă că aceștia au primit

la data de 29 noiembrie 2007, sub semnătură, Dispozițiile menționate

mai

sus.

Î

ntrucât de la data primirii

celor două Dispoziții contestate prin

intermediul cererii de intervenție în interes propriu -

29 noiembrie 2007 și data sesizării instanței - 27 martie 2008 au trecut mai

mult de 30 de zile, instanța

va admite excepția pusă în discuția părților la termenul din data de

19 iunie 2008 și va respinge

contestația formulată de intervenienții S.G., S.P.M.D. și I.B.A. împotriva

Dispozițiilor nr. 8184/2007 și nr.

8185/2007, ca tardiv formulată și, în consecință, va

respinge cererea de

intervenție în

interes propriu.

Având în vedere faptul că la dosar nu a fost

depusă dovada de

comunicare

a Dispozițiilor contestate către intervenientul D.E.

, instanța va respinge excepția

de tardivitate a contestației

formulată

de intervenient, ca nefondată.

Contestatorii și intervenienții au investit

instanța cu o contestație

împotriva dispozițiilor emise în aplicarea Legii nr. 10/2001, de

Primarul

Municipiului București.

Prin dispozițiile nr. 8145 și nr. 8185/2007,

intimatul municipiul

București,

prin Primarul General a răspuns notificărilor formulate în baza Legii nr.

10/2001 de către contestatorii S.E.A. și

B.T.S.

Organul

administrativ a dispus restituirea în natură a părții din

imobilul situat în București, sectorul 6, care nu

a

fost înstrăinată, iar pentru cele

opt apartamente din imobil s-a respins

cererea

de restituire în natură, acordându-se măsuri reparatorii în

echivalent.

Tribunalul a făcut o corectă aplicațiune a

dispozițiilor art. 18 lit. c)

din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora măsurile reparatorii se

stabilesc numai în echivalent dacă imobilul a fost înstrăinat cu respectarea

dispozițiilor legale.

In speță, cele opt apartamente de care fac vorbire

contestatorii,

au

fost înstrăinate în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995, contractele

aflându-se la filele 39-94 din

dosarul instanței de apel.

Deși atât în cuprinsul cererii introductive de instanță, cât și în

apel a fost contestată legalitatea încheierii

contractelor de vânzare-cumpărare către chiriașii din imobil, nu s-a indicat

nici un motiv de

nevalabilitate al acestora și nici nu s-a făcut dovada

intentării unor acțiuni în justiție în baza dispozițiilor art. 45 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001.

Legea nr. 10/2001 privește regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22. decembrie 1989 și

reglementează persoanele îndreptățite să primească

măsuri reparatorii,

imobilele

preluate abuziv, procedura de restituire, modalitatea în care

se stabilesc măsurile reparatorii în natură sau

în echivalent și termenele

în care pot fi atacate actele juridice de

înstrăinare.

Atâta timp cât litigiul dedus judecății intră sub

incidența Legii

nr.

10/2001, regimul juridic al actelor atacate în fața instanței se supun

acestei reglementări.

Astfel, chiar din cuprinsul cererii de apel rezultă

că apelanții nu

au formulat acțiune în

constatarea nulității în termenul de un an

prevăzut

de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, așa încât, nu mai pot

contesta,

în mod direct, valabilitatea contractelor încheiate în baza

Legii nr. 112/1995, pe calea contestației

împotriva dispozițiilor emise

de Primăria Municipiului București.

Trebuie menționat faptul că, în esență, motivele de apel se

axează pe negalitatea încheierii contractelor de

vânzare-cumpărare

pentru cele opt apartamente ce nu au fost restituite

în natură contestatorilor S.E.A. și B.T.S.,

apartamente

pentru care, însă, s-a constatat dreptul la acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent, în conformitate cu dispozițiile art. 18

lit. c) din Legea nr. 10/2001.

In cadrul procesual stabilit de către contestatori în contextul Legii

10/2001, instanța poate aprecia numai asupra legalității

dispozițiilor contestate, care sunt în

conformitate cu legislația aplicabilă

în materia restituirii imobilelor

preluate abuziv.

In cauză, nu există temei pentru înlăturarea

dispozițiilor legii

speciale

de restituire, în ceea ce privește cele opt apartamente vândute

chiriașilor, atâta timp cât nu

s-a invocat niciun motiv de nevalabilitate a

contractelor de vânzare-cumpărare și nici nu s-a făcut dovada

contestării acestora în instanță, în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Î

mpotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții S.E.A.

, B.T.S. și intervenienții D.E.

, I.B.A., S.G. și

S.P.M.D., solicitând modificarea

ei în

sensul admiterii apelului astfel

cum a fost formulat.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel

vizează nelegalitatea ei

sub următoarele

aspecte:

Instanțele au făcut o greșită interpretare și

aplicare a legii, când

au apreciat că

cele 8 contracte de vânzare-cumpărare încheiate de chiriași au fost încheiate

cu respectarea legii.

Or, susțin recurenții, măsura respingerii

notificării și refuzul

restituirii în natură a apartamentelor este nulă în totalitate, iar

atacarea

dispozițiilor

în instanță a fost determinată de faptul că nu s-a făcut

dovada că aceste apartamente au

fost vândute cu respectarea legii.

Nulitatea absolută a acestor contracte, susțin

recurenții, este

dovedită

pe deplin și în condițiile în care cererea formulată în temeiul

Legii nr. 112/1995 (nr.

1374/1996) pentru retrocedarea imobilului, nu a

fost soluționată.

Recurenții mai critică hotărârea instanței de apel

și prin prisma

nemotivării

și a consemnării unor situații contrare actelor de la dosar,

fiind astfel incidente

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Un al treilea aspect criticat de recurenți vizează

greșita

interpretare a faptului că nu ar fi

promovat acțiuni pentru anularea

contractelor

de vânzare-cumpărare încheiate de chiriași.

Neatacarea în justiție a actelor de înstrăinare se

datorează faptului

că

nu au cunoscut existența lor, motiv pentru care prescripția dreptului

la acțiune nu le poate fi opusă.

Din această perspectivă, recurenții susțin că

dreptul lor la acțiune

privind

contestarea acestor contracte s-a născut la data emiterii Dispoziției nr. 8184/2007,

dată când ele au fost considerate de Primărie ca fiind valabile.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor

de recurs, a

dispozițiilor

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține

că recursul este nefondat.

Cererea de intervenție în interes propriu formulată de

intervenienții S.G., S.P.M.D., I.B.A. și D.E.,

având ca

obiect anularea Dispozițiilor nr. 8184 din 28 mai 2007 și

nr. 8185 din 28 mai 2007, raportat la data

comunicării acestor dispoziții,

28 noiembrie 2007 și dispozițiile art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este

într-adevăr

tardivă, cum de altfel au reținut atât instanța de fond cât și

cea de

apel.

Dispozițiile sus evocate puteau fi atacate în

termen de 30 de zile

de la data

comunicării lor, or intervenienții le-au atacat doar la

27 martie 2008, fiind astfel incidență excepția dirimantă și absolută a

tardivității

ei.

Din perspectiva incidenței acestei excepții

peremtorii recursul intervenienților sus menționați urmează a fi respins.

In ce privește recursul reclamanților S.E.A.,

B.T.S., sunt de reținut

următoarele:

Obiectul acțiunii introductive îl vizează anularea Dispozițiilor

nr. 8184 și 8185 emise la 28 mai 2007 și obligarea

primitorului Municipiul

București

prin Primarul General la restituirea în deplină proprietate și

posesie a

apartamentelor vândute ilegal chiriașilor.

Or, prin prisma principiului disponibilității, a

limitelor învestirii

instanței,

în mod legal s-a reținut că în condițiile în care nu s-a făcut

dovada că ar fi solicitat în condițiile și în

termenul prevăzut de dispozițiile art. 45 alin. (2) și (4) din Legea nr.

10/2001, o acțiune în

anularea contractelor

de vânzare-cumpărare (nr. 1091/1997, 675/1996,

1114/1997, nr. 1076/1997 nr. 1201/1997, nr. 1382/1999, nr. 1080/1999 și

nr. 1450/2000) sunt operante dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea

nr. 10/2001.

Nefăcându-se dovada anulării contractelor de vânzare-

cumpărare, instanța de apel și cea de fond au

făcut o corectă și legală

interpretare a stării de fapt și de drept prin

prisma dispozițiilor art. 1 alin. (2) și art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001

și art. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001 și art. 1 lit. c) din H.G. nr. 250/2007,

de aprobare a

Normelor Metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Susținerea recurenților că hotărârea instanței de

apel este nemotivată și că ar cuprinde elemente contradictorii sau străine de

cauză, sunt nefondate.

Motivarea unei hotărâri este o problemă de

conținut și nu de

volum.

Motivarea hotărârii înseamnă de fapt încadrarea unei

situații

particulare,

de speță, în cadrul prevederilor generale și abstracte ale

unei legi.

Or, din perspectiva acestor aspecte, a

dispozițiilor art. 261 C. proc. civ.

și a considerentelor hotărârilor rezultă că instanțele

s-

au conformat dispozițiilor legale sus

evocate, întrucât hotărârea

recurată indică

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele

pentru care s-au înlăturat susținerile părților.

Așa fiind, în cauză nu sunt fondate motivele de

recurs invocate și

nefiind

incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.,

recursul reclamanților urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanții S.E.A. și B.T.S.

și de intervenienții D.E.

, I.B.A., S.G.

și

S.P.M.D. împotriva deciziei nr. 471 din

07 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția

a

IV-

a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 iunie 2010.