ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6642/2007

Asupra recursului civil de față:

Deliberând în cauză, constată următoarele

Prin sentința civilă nr.

1184 din 17 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Iași a

fost respinsă

cererea reclamantului O.Ș. în contradictoriu cu Primarul comunei Țibana.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut că reclamantul în

baza Legii nr.

10/2001, prin notificarea nr. 2434 din 12 februarie 2002 a solicitat

restituirea

unui teren agricol, o moară și o garnitură de tren.

Prin dispoziția nr. 1241 din 17 octombrie 2002, emisă de

Primarul comunei Țibana a fost respinsă cererea reclamantului O.Ș. și a

înaintat notificarea spre

competentă

soluționare Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

Reclamantul

a urmat procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, solicitând

restituirea unor terenuri agricole, a unor animale, unelte și utilaje agricole,

așa cum au fost enumerate în adeverința nr. 4593 din 3 noiembrie 2005, emisă de

Primăria comunei Țibana, aflată la fila 16 din dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu fac

obiectul măsurilor reparatorii prevăzute de această lege, terenurile al căror

regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar.

Legea nr. 10/2001, prin art. 6 alin. (l) definește

categoria de imobile ce formează obiectul restituirii către persoanele fizice

și juridice îndreptățite ca fiind „terenurile cu sau fără construcții, cu

oricare destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile

imobile devenite imobile prin incorporate în aceste construcții, inclusiv

terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public

aprobate, dacă nu a început construcția acestora".

Potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii

nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, referitoare la art. 6 alin. (1),

incidența legii intervine pentru imobilele cu destinație de locuință, imobilele

(construcții și/sau terenuri) cu destinație comercială și pentru terenurile din

intravilan, neocupate de construcții sau care nu au făcut obiectul

reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în baza legilor

speciale anterioare.

În ceea ce privește terenurile s-a reținut că restituirea

în baza Legii nr. 10/2001 vizează numai terenurile care nu formează obiectul

Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare.

În speță, s-a reținut ca dovedită împrejurarea că,

terenurile revendicate au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 pentru o parte

fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate.

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 1 din

10 ianuarie 2007 a respins apelul declarat de reclamantul O.Ș. împotriva

sentinței civile nr. 1184 din 17 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Iași.

Instanța de apel a reținut în esență următoarele:

Reclamantul O.Ș. a contestat dispoziția nr. 1241 din 17

octombrie 2002, emisă de Primarul comunei Țibana, județul Iași, prin care i s-a

respins cererea de retrocedare în natură sau prin echivalent a imobilelor și a

bunurilor pretinse a fi preluate abuziv de stat.

Prin acțiune a precizat că solicită „să se stabilească

dreptul de a i se restitui în natură sau echivalent bunurile specificate în

adeverința nr. 4593 din 3 noiembrie 2005, emisă de Primăria comunei Țibana,

bunuri ce au fost preluate de stat de la tatăl său O.C. decedat la 26 ianuarie

1965".

Invocând dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, instanța a reținut că acest text definește categoria de imobile ce fac

obiectul restituirii către persoanele fizice și juridice îndreptățite,

respectiv „terenurile cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile

avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile mobile devenite

imobile prin incorporare în aceste construcții".

Or, în speță, față de

probele administrate s-a reținut că, în ceea ce privește

terenurile

solicitate, apelantul-reclamant a urmat procedura prevăzută de Legea

nr. 18/1991, pentru o parte dintre acestea dreptul

de proprietate fiindu-i reconstituit.

Astfel,

față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, instanța de fond a

reținut corect că, în ceea ce privește

terenurile, restituirea în baza Legii nr. 10/2001 vizează numai pe cele care nu

fac obiectul Legii fondului funciar nr. 18/1991,

republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește capătul de cerere prin care a solicitat

restituirea contravalorii animalelor, uneltelor și a utilajelor agricole, așa

cum sunt enumerate

în adeverința nr. 4593

din 3 noiembrie 2005 emisă de Primăria comunei Țibana, s-a reținut că

reclamantul nu a făcut dovada existenței lor în patrimoniul autorului său la

data când se susține că au fost preluate, obligația dovezii revenindu-i conform

art. 1169

C. civ.

Î

mpotriva acestei

hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul O.Ș.

care, invocând

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. susține că a făcut dovada preluării abuzive

a terenului, morii și garniturii de tren.

Mai arată că, o parte din terenul care a făcut obiectul

Legii nr. 18/1991 a fost revendicat, iar o parte din teren și bunurile mobile

ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 nu i s-au restituit.

Susține de asemenea că, a urmat procedura prevăzută de

Legea nr. 10/2001 și a solicitat restituirea unor terenuri agricole, animale,

unelte și utilaje agricole, așa cum sunt enumerate în adeverința nr. 4593 din 3

noiembrie 2005, emisă de Primăria comunei Țibanu, județul Iași.

Recursul este nefondat.

Legea nr.

10/2001 este actul normativ-cadru în materia reparării daunelor cauzate

cetățenilor prin preluarea proprietăților lor de către puterea totalitară

instalată la 6 martie 1945.

Art. 1 alin. (1) al legii, stabilește domeniul său de

aplicare, respectiv imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile

cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989, precum și cele

preluate de

stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite.

Reclamantul prin notificarea

formulată a solicitat restituirea în natură sau în

echivalent

a 27 ha teren agricol și a bunurilor mobile și a animalelor, așa cum au fost

evidențiate în adeverința nr. 3493 din 16 septembrie 2002, emisă de Primăria

comunei

Țibana, jud. Iași, respectiv 24 oi -

preluate în anul 1951, 17 ovine - preluate în anul

1952, 4 taurine și

porcinele - preluate în 1951, 3 porcine - preluate în 1952, mașinile și

uneltele (plug cu tracțiune animală, grapă cu tracțiune, locomotivă,

trier, zdrobitoare, teasc de mână pentru

struguri, 15 butoaie și un car).

Prin

dispoziția nr. 1241 din 17 octombrie 2002, emisă de Primăria comunei Țibana s-a

respins notificarea formulată de O.Ș. și a fost înaintată Comisiei Județene de

pe lângă Prefectura Județului Iași spre competentă soluționare.

Așa cum s-a dovedit cu înscrisul nr. 17082 din 29 octombrie

2004, emis de Prefectura Județului Iași, reclamantul a urmat procedura

prevăzută de Legea nr. 18/1991, pentru o parte din teren fiindu-i reconstituit

dreptul de proprietate și fiind pus în posesie, iar pentru o altă parte nu a

făcut dovezi din care să rezulte că terenul a aparținut autorului său și că a

fost preluat abuziv.

În această situație, față de dispozițiile art. 8 din Legea

nr. 10/2001, corect a reținut instanța de apel că „nu intră sub incidența

acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării

abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este

reglementat de Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările

ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și al Legii nr.

169/1997, cu modificările și completările ulterioare".

Legea nr. 10/2001, în art. 6 alin. (1) definește categoria

de imobile ce formează obiectul restituirii către persoanelor fizice și

juridice îndreptățite ca „terenurile cu sau fără construcții, cu oricare dintre

destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile

devenite imobile prin incorporare în aceste construcții".

Conform Nomelor metodologice de aplicare unitară a acestei

legi, aprobate prin H.G. nr. 498/2003 cu referire la art. 6 alin. (1), așa cum

de altfel s-a reținut și prin hotărârea recurată, incidența legii intervine

pentru imobilele cu destinație de locuință, imobilele (construcții și/sau

terenuri) cu destinație comercială și pentru terenurile din intravilan,

neocupate de construcții sau care nu au făcut obiectul reconstituirii sau

constituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar.

În ceea ce privește terenul, se reține că acesta nu face

obiectul măsurilor reparatorii sau restituirii în natură conform art. 8 din

Legea nr. 10/2001, deoarece reclamantul a beneficiat de dispozițiile Legii nr.

18/1991.

Referitor la celelalte bunuri (animale, unelte și utilaje

agricole, așa cum au fost enumerate în adeverințele nr. 4593 din 3 noiembrie

2005 și nr. 3493 din 16 septembrie 2002, emise de Primăria comunei Țibana, jud.

Iași, aflate la filele 16 și 17 dosar 23874/2005 al Judecătoriei Iași), corect

s-a reținut că, recurentul-reclamant nu a făcut dovada existenței lor în

patrimoniului său la data când susține că au fost preluate abuziv de către

stat.

Niciuna dintre criticile analizate mai sus nu conduce la

concluzia că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale

precizate, care să facă posibilă încadrarea în motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, recursul urmează să fie

respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul O.Ș. împotriva

deciziei

nr. 1 din 10 ianuarie 2007 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2007.