ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6642/2007

Asupra recursului civil de față: Deliberând în cauză, constată următoarele Prin sentința civilă nr. 1184 din 17 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă cererea reclamantului O.Ș. în contradictoriu cu Primarul comunei Țibana. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul în baza Legii nr. 10/2001, prin notificarea nr. 2434 din 12 februarie 2002 a solicitat restituirea unui teren agricol, o moară și o garnitură de tren. Prin dispoziția nr. 1241 din 17 octombrie 2002, emisă de Primarul comunei Țibana a fost respinsă cererea reclamantului O.Ș. și a înaintat notificarea spre competentă soluționare Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

Reclamantul a urmat procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, solicitând restituirea unor terenuri agricole, a unor animale, unelte și utilaje agricole, așa cum au fost enumerate în adeverința nr. 4593 din 3 noiembrie 2005, emisă de Primăria comunei Țibana, aflată la fila 16 din dosar. Potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu fac obiectul măsurilor reparatorii prevăzute de această lege, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar.

Legea nr. 10/2001, prin art. 6 alin. (l) definește categoria de imobile ce formează obiectul restituirii către persoanele fizice și juridice îndreptățite ca fiind „terenurile cu sau fără construcții, cu oricare destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile imobile devenite imobile prin incorporate în aceste construcții, inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora". Potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, referitoare la art. 6 alin. (1), incidența legii intervine pentru imobilele cu destinație de locuință, imobilele (construcții și/sau terenuri) cu destinație comercială și pentru terenurile din intravilan, neocupate de construcții sau care nu au făcut obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în baza legilor speciale anterioare.

În ceea ce privește terenurile s-a reținut că restituirea în baza Legii nr. 10/2001 vizează numai terenurile care nu formează obiectul Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare. În speță, s-a reținut ca dovedită împrejurarea că, terenurile revendicate au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 pentru o parte fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2007 a respins apelul declarat de reclamantul O.Ș. împotriva sentinței civile nr. 1184 din 17 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Iași. Instanța de apel a reținut în esență următoarele: Reclamantul O.Ș. a contestat dispoziția nr. 1241 din 17 octombrie 2002, emisă de Primarul comunei Țibana, județul Iași, prin care i s-a respins cererea de retrocedare în natură sau prin echivalent a imobilelor și a bunurilor pretinse a fi preluate abuziv de stat.

Prin acțiune a precizat că solicită „să se stabilească dreptul de a i se restitui în natură sau echivalent bunurile specificate în adeverința nr. 4593 din 3 noiembrie 2005, emisă de Primăria comunei Țibana, bunuri ce au fost preluate de stat de la tatăl său O.C. decedat la 26 ianuarie 1965". Invocând dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanța a reținut că acest text definește categoria de imobile ce fac obiectul restituirii către persoanele fizice și juridice îndreptățite, respectiv „terenurile cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile mobile devenite imobile prin incorporare în aceste construcții". Or, în speță, față de probele administrate s-a reținut că, în ceea ce privește terenurile solicitate, apelantul-reclamant a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, pentru o parte dintre acestea dreptul de proprietate fiindu-i reconstituit.

Astfel, față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, instanța de fond a reținut corect că, în ceea ce privește terenurile, restituirea în baza Legii nr. 10/2001 vizează numai pe cele care nu fac obiectul Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce privește capătul de cerere prin care a solicitat restituirea contravalorii animalelor, uneltelor și a utilajelor agricole, așa cum sunt enumerate în adeverința nr. 4593 din 3 noiembrie 2005 emisă de Primăria comunei Țibana, s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada existenței lor în patrimoniul autorului său la data când se susține că au fost preluate, obligația dovezii revenindu-i conform art. 1169 C. civ.

Î mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul O.Ș. care, invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. susține că a făcut dovada preluării abuzive a terenului, morii și garniturii de tren. Mai arată că, o parte din terenul care a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 a fost revendicat, iar o parte din teren și bunurile mobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 nu i s-au restituit. Susține de asemenea că, a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 și a solicitat restituirea unor terenuri agricole, animale, unelte și utilaje agricole, așa cum sunt enumerate în adeverința nr. 4593 din 3 noiembrie 2005, emisă de Primăria comunei Țibanu, județul Iași. Recursul este nefondat.

Legea nr. 10/2001 este actul normativ-cadru în materia reparării daunelor cauzate cetățenilor prin preluarea proprietăților lor de către puterea totalitară instalată la 6 martie 1945. Art. 1 alin. (1) al legii, stabilește domeniul său de aplicare, respectiv imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite.

Reclamantul prin notificarea formulată a solicitat restituirea în natură sau în echivalent a 27 ha teren agricol și a bunurilor mobile și a animalelor, așa cum au fost evidențiate în adeverința nr. 3493 din 16 septembrie 2002, emisă de Primăria comunei Țibana, jud. Iași, respectiv 24 oi - preluate în anul 1951, 17 ovine - preluate în anul 1952, 4 taurine și porcinele - preluate în 1951, 3 porcine - preluate în 1952, mașinile și uneltele (plug cu tracțiune animală, grapă cu tracțiune, locomotivă, trier, zdrobitoare, teasc de mână pentru struguri, 15 butoaie și un car). Prin dispoziția nr. 1241 din 17 octombrie 2002, emisă de Primăria comunei Țibana s-a respins notificarea formulată de O.Ș. și a fost înaintată Comisiei Județene de pe lângă Prefectura Județului Iași spre competentă soluționare.

Așa cum s-a dovedit cu înscrisul nr. 17082 din 29 octombrie 2004, emis de Prefectura Județului Iași, reclamantul a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, pentru o parte din teren fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate și fiind pus în posesie, iar pentru o altă parte nu a făcut dovezi din care să rezulte că terenul a aparținut autorului său și că a fost preluat abuziv.

În această situație, față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, corect a reținut instanța de apel că „nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și al Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare". Legea nr. 10/2001, în art. 6 alin. (1) definește categoria de imobile ce formează obiectul restituirii către persoanelor fizice și juridice îndreptățite ca „terenurile cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin incorporare în aceste construcții". Conform Nomelor metodologice de aplicare unitară a acestei legi, aprobate prin H.G.

nr. 498/2003 cu referire la art. 6 alin. (1), așa cum de altfel s-a reținut și prin hotărârea recurată, incidența legii intervine pentru imobilele cu destinație de locuință, imobilele (construcții și/sau terenuri) cu destinație comercială și pentru terenurile din intravilan, neocupate de construcții sau care nu au făcut obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar. În ceea ce privește terenul, se reține că acesta nu face obiectul măsurilor reparatorii sau restituirii în natură conform art. 8 din Legea nr. 10/2001, deoarece reclamantul a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 18/1991.

Referitor la celelalte bunuri (animale, unelte și utilaje agricole, așa cum au fost enumerate în adeverințele nr. 4593 din 3 noiembrie 2005 și nr. 3493 din 16 septembrie 2002, emise de Primăria comunei Țibana, jud. Iași, aflate la filele 16 și 17 dosar 23874/2005 al Judecătoriei Iași), corect s-a reținut că, recurentul-reclamant nu a făcut dovada existenței lor în patrimoniului său la data când susține că au fost preluate abuziv de către stat. Niciuna dintre criticile analizate mai sus nu conduce la concluzia că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale precizate, care să facă posibilă încadrarea în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.Ș. împotriva deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2007 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2007.