ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7916/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7916/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1124 din 9 mai 2007,

Judecătoria Pașcani a admis

excepția

necompetenței materiale de soluționare a cauzei privind pe reclamantul

N.M. și a declinat competența în favoarea

Tribunalului Iași.

Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 2035 din

31 octombrie 2007 a respins acțiunea reclamantului M.N. în contradictoriu cu

pârâta Agenția

Domeniilor Statului.

Pentru

a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în esență că,

reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Agenția

Domeniilor Statului să îi restituie

în

deplină proprietate și posesie următoarele suprafețe de teren situate în satul

Crivești,

comuna Strunga, județul Iași:

-

289 ha + 29 ha teren arabil, 5,7 ha fânețe, 30 ha izlaz și fânețe, 5 ha

grădini care au aparținut autorului său M.D.; 275

ha teren arabil, 6 ha fânețe, 51 ha izlaz fânețe și 10 ha grădini care

au

aparținut autorului său M.E.

Acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 480-481 C. civ.

Instanța a învederat că pentru reconstituirea dreptului de proprietate

pentru

terenurile cu destinație

agricolă sunt incidente dispozițiile legilor speciale de la

care nu se poate deroga, respectiv Legea nr.

18/1991, cu modificările completările

ulterioare,

Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, Legea

nr.

247/2005.

S-a reținut că ansamblul acestor acte normative

reglementează modalitatea și

condițiile

prin care se pot restitui suprafețele de teren preluate în mod abuziv de

către

stat.

Art. 480 C. civ. stabilește regula generală de

dobândire a proprietății, iar

legile fondului funciar sunt acte

normative speciale care reglementează

redobândirea

sau dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, instituind

o anumită procedură administrativă și fiind emise cu scopul reparării

nedreptăților

înfăptuite până în anul 1989.

Acțiunea reclamantului a fost privită ca

nefondată, deoarece a beneficiat de

prevederile legilor speciale privind

fondul funciar, fiind emise titlurile de

proprietate

nr. 139459 din 6 martie 2001 pentru 5 ha teren agricol și titlul de

proprietate nr. 139458 din 6 martie 2001 pentru

suprafața de 90 ha teren agricol.

Prin apelul declarat de

reclamant s-a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și

netemeinicie, învederându-se că a fost pronunțată „în disprețul absolut al

prevederilor legale aplicabile (dispoziții constituționale și ale CEDO), care

garantează și ocrotesc dreptul de proprietate, dreptul la un

proces echitabil și accesul liber la justiție,

precum și cu ignorarea probelor

administrate în cauză" și a

pronunțărilor cu privire la dezlegarea excepțiilor invocate în cursul

procesului.

Curtea

de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 155 din 10 octombrie 2008 a

admis apelul reclamantului împotriva sentinței

civile nr. 2035 din 31 octombrie 2007 a

Tribunalului Iași, pe care a

schimbat-o în tot și a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale

active a reclamantului.

Instanța de apel pronunțându-se cu prioritate

asupra excepțiilor invocate

conform art. 137 C. proc. civ. a reținut că

reclamantul-apelant nu și-a legitimat calitatea procesuală activă în cauză.

S-a

avut în vedere că prin cererea cu care a investit instanța de fond,

reclamantul, în calitate de moștenitor al defuncților M.D. și M.E. a revendicat

în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului suprafețele de teren enumerate

mai sus.

Reclamantul

a susținut că în anul 1945, terenurile autorilor săi au fost

preluate abuziv și fără titlu valabil de către

statul comunist, printr-un act arbitrar,

în disprețul absolut al

reglementărilor legale în vigoare și că legile speciale privind retrocedarea

terenurilor agricole limitează dreptul de proprietate în ceea ce privește

suprafețele de teren retrocedate.

Raportat la cererea de chemare în judecată, s-a

reținut că instanța de fond a

fost

investită cu o acțiune în revendicare pe calea dreptului comun.

Acțiunea în revendicare este o acțiune reală, deoarece poate fi

promovată împotriva oricărei persoane care încalcă dreptul de proprietate și

are un caracter

petitoriu, deoarece

pune în discuție chiar existența dreptului de proprietate.

Aceasta înseamnă că cel care

revendică un bun trebuie să facă dovada

dreptului

său de proprietate. S-a apreciat că, indiferent dacă dreptul de proprietate

provine dintr-un act juridic (vânzare, donație,

etc.) sau dintr-un fapt juridic

(uzucapiunea, ocupațiunea, etc.) și

conform art. 1169 C. civ. sarcina probei revine reclamantului.

In

speță, reclamantul a dovedit că este moștenitorul testamentar al defunctului

M.D. conform certificatului de moștenitor nr.850/1974, eliberat de fostul

Notariat de Stat local al sectorului 3 București și moștenitor legal al defuncților

M.M. și M.O., conform certificatului de moștenitor nr. 104/1997.

Declarația

extrajudiciară a martorilor C.V. și T.I. a atestat faptul că M.M. a fost una și

aceeași persoană cu

M.E., împrejurarea

necontestată de pârâta-intimată.

Certificatul nr. 2196 din 24

aprilie 1993 eliberat de Ministerul de Interne,

Direcția Generală a Arhivelor Statului, a atestat că în dosarul nr. 3/1945

„Tabelul

cu suprafața moșiilor proprietăți mari din comuna Strunga"

la nr. crt. 2 figurează

dr. D.M. cu

suprafața de 289 ha + 79 ha teren arabil; 5,7 ha fânaț;

30 ha izlaz fânaț;

6 ha grădini; 48 ha pădure, total 457,70 ha, iar la nr. crt.3

figurează numitul M.E. din sat Crivești, cu

suprafețele de 275 ha +

50 ha arabil,

6 ha fânaț, 51 ha izlaz fânaț, 4-10 grădini și 96 ha păduri.

Extrasele legalizate din „Tabelul

cuprinzând proprietarii din județul Roman

care au avut la data

exproprierii peste 50 ha" au certificat împrejurarea că

D.M. a avut înainte de reforma agrară suprafața

totală de 409 ha,

din care s-au

expropriat 359 ha și au rămas în proprietate 50 ha, iar M.E. a avut 356 ha din

care i s-a expropriat suprafața de 305 ha, iar 50 ha i-au

rămas în

proprietate.

Din conținutul adresei 2821 din 19 octombrie 2007

emisă reclamantului de Primăria

comunei Strunga, județul Iași rezultă

că, în evidențele acesteia nu există

documente

care să ateste amplasamentul suprafețelor ce au aparținut defuncților

D.M.

și E.M., dar acest aspect s-a clarificat cu

martori,

care au menționat amplasamentul în zona după linia CFR, care se află pe

raza comunei Costești. În raport de aceste

aspecte, instanța de apel a reținut că

reclamantul

nu a dovedit dreptul de proprietate al autorilor săi asupra terenurilor

printr-un

mod originar de dobândire sau printr-un titlu.

S-a mai reținut că, proba deplină și absolută a

dreptului de proprietate o

constituie modurile originare de dobândire a

proprietății, în timp ce titlurile constituie numai mijloacele relative de

probă.

Susținerea

apelantului referitoare la faptul că modalitatea de probă a

dreptului de proprietate asupra imobilelor

preluate de regimul anterior este

reglementată prin legislația în

vigoare (art. 6 din Legea nr. 1/2000, art. 11 din Legea nr. 18/1991 și art. 24

din Legea nr. 10/2001) nu a fost luată în vedere,

deoarece prevederile legale menționate se aplică numai în cadrul

procedurilor

speciale de retrocedare a imobilelor preluate abuziv de

Statul Român, nu și în cadrul procedurilor angajate pe calea dreptului comun.

Împrejurarea

că instanța de fond și cea de apel au constatat că demersul

judiciar întreprins de reclamant este scutit de

taxa de timbru și de timbru judiciar

conform

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, nu a dus la concluzia că acesta și-a

dovedit

dreptul de proprietate asupra imobilului pretins a fi preluat abuziv de

către Statul Român, în condițiile în care potrivit

art.20 din aceeași lege taxele

judiciare

de timbru se plătesc anticipat, iar temeiul de drept al scutirii de plată a

fost

stabilit în raport de motivele de fapt invocate.

Instanța

a mai reținut că în cadrul procedurii speciale instituite de Legea

nr. 18/1991 s-a reconstituit reclamantului

dreptul de proprietate pentru 95 ha teren

pe teritoriul comunei Strunga, județul Iași, dar aceasta nu înseamnă că

pârâtei-

intimate din cauză i s-a recunoscut dreptul de proprietate și

pentru terenul

revendicat pe calea dreptului

comun, câtă vreme terenul ce formează obiectul

revendicării nu a putut

fi individualizat și nu s-a stabilit modalitatea de dobândire.

Nu a putut fi primită nici susținerea

apelantului-reclamant referitoare la încălcarea art. 6 din Convenția europeană

a drepturilor omului care garantează

dreptul la un proces echitabil,

deoarece legiuitorul național are competența

exclusivă

de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor

judecătorești,

conform art.125 alin.3 din Constituția României, astfel că

exercitarea unui drept de către titularul său nu

poate avea loc decât într-un anumit

cadru prestabilit de legislația

națională, cu respectarea anumitor exigențe, între care și obligația

reclamantului de a-și proba pretențiile conform disp. art. 129 C. proc. civ.

Potrivit jurisprudenței CEDO, pentru ca dreptul

reclamantului să fie protejat

de

art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție este necesar ca bunul să fie actual,

iar

calitatea de titular al dreptului

să fie recunoscută printr-o hotărâre judecătorească

sau pe calea unor

măsuri legislative de restituire, concretizând în patrimoniul

părții existența unei speranțe legitime de

redobândire a bunului în materialitatea

sa.

Împotriva

deciziei nr. 155 din 10 octombrie 2000 a Curții de Apel Iași,

secția civilă, a declarat recurs reclamantul M.N.,

pe care a criticat-o

pentru nelegalitate,

hotărâre pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,

prin

interpretarea greșită a actului dedus judecății și care cuprinde motive

contradictorii, invocând ca temei de drept disp.

art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.

Inițial, recurentul, prin cererea de recurs, analizează criticile

invocate prin

prisma motivelor invocate în drept. Ulterior, invocă în

conformitate cu disp. art. 306 C. proc. civ. un motiv de ordine publică,

constând în faptul că instanța de apel a încălcat dispozițiile imperative ale

art. 296 Teza a II-a C. proc. civ.

Potrivit acestui text „instanța de apel poate

păstra ori schimba, în tot sau în

parte hotărârea atacată. Apelantului

nu i se poate însă crea în propria cale de

atac

o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.

Trebuie observat că în speță, prima instanță a analizat pe fond cererea

reclamantului și s-a pronunțat prin

respingerea acțiunii ca nefondată. Î

n apelul declarat de reclamant,

soluția a fost modificată, în sensul că

admițându-se

calea de atac exercitată a fost schimbată în tot hotărârea instanței de

fond

și acțiunea reclamantului a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale

active.

Conform art. 296 C. proc. civ., ca urmare

exercitării căii de atac, instanța de apel poate să păstreze ori să schimbe în

tot sau în parte hotărârea instanței de fond.

în raport de aceste aspecte,

totuși, apelantului nu i se poate crea în propria

cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.

Aceste norme

sunt imperative, de la care nu se poate deroga.

Cu toate că reclamantul M.N. a fost cel care a

declarat apelul,

calea de atac a

fost admisă, iar hotărârea instanței de fond s-a schimbat în tot, în

sensul că acțiunea în revendicare respinsă inițial

ca nefondată, a fost respinsă de

această dată pentru lipsa calității

procesuale active.

Procedând

astfel, instanța de apel a îngreunat situația reclamantului în propria sa cale

de atac, în condițiile în care intimata-pârâtă nu a declarat apel,

astfel încât, instanța a îndeplinit un act de

procedură cu nerespectarea normelor

legale, fiind incidente disp. art. 105

alin. (2) C. proc. civ.

Conform

acestui text „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale

(...) se vor declara nule numai dacă prin aceasta

s-a pricinuit părții o vătămare

ce nu se poate înlătura decât prin

anularea lor".

Sintagma „neobservarea formelor legale'' semnifică

nu numai condițiile referitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci

toate condițiile necesare

pentru

desfășurarea procesului civil. Printre acestea, un loc important îl deține

principiul consacrat prin lege privind

neagravarea situației în propria cale de atac.

O altă interpretare este de natură să contravină flagrant legii și duce

în mod

direct la o încălcare a

drepturilor procesuale. Aceasta cauzează o vătămare care,

așa cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

nu se poate înlătura decât prin anularea

hotărârii recurate.

La

momentul în care instanța de fond a hotărât respingerea acțiunii în revendicare

ca nefondată, a analizat anterior aspectele legate de calitățile

procesuale activă și pasivă ale părților,

reținând că reclamantul a dovedit calitatea

procesuală activă în cadrul

procesului de față.

Instanța de recurs constată că în cauză se poate

reține incidența art. 304 pct. 5

C. proc. civ., text ce impune admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea

apelului.

In

această situație, analizarea celorlalte motive invocate de reclamant în cauză

devine inutilă, acestea urmând a fi avute în vedere de către instanță cu ocazia

rejudecării.

Cu ocazia rejudecării, instanța va avea în vedere

în primul rând soluționarea eventualelor excepții incidente în cauză și va

administra noi probe prin care să fie

tranșată

problema titlului de proprietate în raport de imobilul revendicat.

Pentru considerentele expuse, urmează ca recursul declarat de reclamant

să fie admis, să se caseze decizia recurată și cauza să fie trimisă spre

rejudecare

instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

reclamantul M.N. împotriva

deciziei nr. 155

din 10 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția

civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe de

apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2009.