ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7169/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 954 din 16 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș s-a admis în parte contestația formulată de reclamantul T.E.I. în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Sighișoara și, în consecință, s-a anulat în parte art. 1 al dispoziției nr. 874 din 12 iulie 2005, emisă de pârâtă, cu privire la prevederea de respingere a notificării reclamantului de restituire în natură a atelierului mecanic, cu teren aferent și a turnătoriei de fontă, de asemenea cu teren aferent, menținând recomandarea adresată reclamantului de a se adresa SC F. SA Brașov, ca unitate deținătoare, precum și dispoziția de înaintare a actelor către această societate.

Au fost respinse celelalte petite ale acțiunii. În considerentele sentinței s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, în sensul că, după identificarea unității deținătoare a imobilului solicitat de reclamant, aceasta urmează să răspundă notificării formulate. Cum însă prin art. 1 al dispoziției contestate, pârâta a respins notificarea cu motivarea că nu are calitate de unitate deținătoare, în conformitate cu textul legal amintit s-a anulat acest articol, recomandându-se reclamantului să se adreseze unității deținătoare.

În privința cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 1 ha, instanța a avut în vedere faptul că reclamantul nu a depus suficiente date de identificare ale imobilului solicitat, deși instanța și-a manifestat rolul activ, punându-i în vedere acestuia să precizeze datele de identificare de carte funciară, astfel că s-a apreciat că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, acesta fiind respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 8 din 30 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut în considerente aceleași argumente ca și prima instanță, în sensul că apar ca nefondate criticile reclamantului referitoare la modul de soluționare a notificării de către pârâtă, aceasta având doar obligația de a identifica și de a comunica persoanei îndreptățite care este unitatea deținătoare, nu și obligația de trimitere (sesizare) a societății deținătoare. Astfel, stabilind că prima instanță a reținut o stare de fapt corespunzătoare cu probele administrate și a aplicat în mod riguros dispozițiile legale, instanța de apel a apreciat ca nefondat apelul reclamantului, motiv pentru care l-a respins. Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, susținând că este nelegală și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivele de recurs se susține, în esență, că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât a confirmat sentința primei instanțe, pronunțând astfel o soluție contrară legii. Susține recurentul că pârâta trebuia obligată să înainteze notificarea unității deținătoare, această obligație fiind prevăzută de Legea nr. 10/2001. De asemenea, recurentul arată că în mod nelegal a fost menținută soluția de respingere a notificării cu privire la terenul în suprafață de 1 ha, situat în punctul „Hula Daneșului”, întrucât a depus înscrisuri care dovedesc calitatea de proprietar, cât și elementele de identificare ale terenului. Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând criticile invocate de recurent, Înalta Curte constată că recursul declarat de acesta este nefondat pentru considerentele ce succed. Reclamantul T.E.I. a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea următoarelor imobile: un atelier mecanic și o turnătorie din fontă, fiecare cu terenul aferent, precum și o suprafață de teren de 1 ha situat în punctul „Hula Daneșului”. Prin dispoziția nr. 874 din 12 iulie 2005 emisă de Primăria municipiului Sighișoara s-a respins cererea reclamantului de restituire a imobilelor atelier mecanic și turnătorie de fontă, cu motivarea că acestea se află în proprietatea SC F. SA Brașov, făcându-se recomandarea reclamantului de a se adresa acestei societăți comerciale.

În ceea ce privește cererea de restituire a suprafeței de 1 ha teren, pârâta a respins cererea motivat de faptul că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate, nu au fost prezentate datele de identificare ale terenului, iar imobilul a făcut obiectul Legii nr. 18/1991. Soluția pronunțată de instanța de apel, prin care a fost confirmată hotărârea primei instanțe, este o soluție legală, anularea dispoziției contestației impunându-se doar în parte și anume, în privința respingerii notificării, pârâta fiind obligată nu să soluționeze notificarea, ci să comunice reclamantului care este unitatea deținătoare a imobilului. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 (fostul art. 26), în cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul.

În alin. (2) al aceluiași articol se prevede obligația primăriei ca, în termen de 30 de zile, să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare ale acesteia. În speță, pârâta a comunicat recurentului care este unitatea deținătoare a imobilelor în litigiu, respectiv SC F. SA Brașov, făcându-i recomandarea de a se adresa acestei societăți, în posesia căreia se află imobilele revendicate de reclamant. În ce privește cererea de restituire a terenului în suprafață de 1 ha, situat în punctul „Hula Daneșului”, în mod corect a fost respinsă, ținând seama de faptul că reclamantul nu a făcut dovada elementelor minime de individualizare și identificare a imobilului solicitat, deși instanța, în virtutea rolului său activ, i-a pus în vedere să depună înscrisuri din care să rezulte datele de carte funciară, necesare identificării imobilului.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constatând că nu există motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea criticată, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.E.I. împotriva deciziei civile nr. 8/A din 30 ianuarie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2007.