Decizia nr. 1138/2010 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Primarul general al municipiului București a emis, în baza Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 9186 din 30 noiembrie 2007, prin care a fost respinsă cererea privind restituirea, în natură, a terenului situat în București, formulată de petentul S.D., cu motivarea că este afectat de elemente de sistematizare și a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru acest teren, în suprafață de 160 mp. Contestația formulată de petent împotriva dispoziției emisă de primarul general a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința nr. 631 din 2 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin notificarea nr. 2366/2001, contestatorul a solicitat doar restituirea în natură a terenului în suprafață de 160 mp.

Apelul declarat de contestator împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 830 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență, că în mod greșit s-a considerat că cererea de acordare a despăgubirilor pentru construcția demolată a fost formulată după expirarea termenului legal, dreptul de proprietate fiind imprescriptibil. Recursul este nefondat. Prin notificarea nr. 16.312 din 31 iulie 2001 (fila 6 din dosarul tribunalului) a fost solicitată, în termenul legal, doar restituirea, în natură, a terenului în suprafață de 160 mp, situat în București, iar nu și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată, limite în care, în mod corect s-au pronunțat, atât primarul general, cât și instanțele de judecată.

Faptul că prin revenirile ulterioare contestatorul s-a referit și la construcția demolată, implicit, și anume începând cu actul datat din 18 august 2005 (fila 44 din dosarul tribunalului) nu este de natură a-l repune în termenul de formulare a notificării și pentru construcție, termen expirat la data de 14 februarie 2002, conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prelungit prin O.U.G. nr. 109/2001 și nr. 145/2001. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul reclamantului S.D. împotriva deciziei nr. 830 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.