ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1138/2010

Asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Primarul general al

municipiului București a emis, în baza Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 9186

din 30 noiembrie 2007, prin care a fost respinsă cererea privind restituirea,

în natură, a terenului situat în București, formulată de petentul S.D., cu

motivarea că este afectat de elemente de sistematizare și a fost propusă

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru acest teren, în

suprafață de 160 mp.

Contestația formulată de

petent împotriva dispoziției emisă de primarul general a fost respinsă, ca neîntemeiată,

prin sentința nr. 631 din 2 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București,

secția a IV-a civilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin notificarea nr. 2366/2001, contestatorul a

solicitat doar restituirea în natură a terenului în suprafață de 160 mp.

Apelul declarat de

contestator împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin

decizia nr. 830 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs contestatorul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și susținând în esență, că în mod greșit s-a considerat că cererea

de acordare a despăgubirilor pentru construcția demolată a fost formulată după

expirarea termenului legal, dreptul de proprietate fiind imprescriptibil.

Recursul este nefondat.

Prin notificarea nr. 16.312

din 31 iulie 2001 (fila 6 din dosarul tribunalului) a fost solicitată, în

termenul legal, doar restituirea, în natură, a terenului în suprafață de 160

mp, situat în București, iar nu și acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru construcția demolată, limite în care, în mod corect s-au

pronunțat, atât primarul general, cât și instanțele de judecată.

Faptul că prin revenirile

ulterioare contestatorul s-a referit și la construcția demolată, implicit, și

anume începând cu actul datat din 18 august 2005 (fila 44 din dosarul

tribunalului) nu este de natură a-l repune în termenul de formulare a

notificării și pentru construcție, termen expirat la data de 14 februarie 2002,

conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prelungit prin O.U.G.

nr. 109/2001 și nr. 145/2001.

În consecință, recursul

urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul reclamantului S.D.

împotriva deciziei nr. 830 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie

2010.