Decizia nr. 488/2010 — ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 4007 din 16 mai 2005, a constatat nul recursul declarat de către debitoarea F.G. împotriva deciziei nr. 90 din 5 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe considerentul că recurenta nu și-a motivat în termen această cale de atac. Aceeași curte, prin decizia nr. 8047 din 17 octombrie 2005, a respins cererea recurentei, de revizuire a precedentei decizii, reținând că revizuienta nu a indicat temeiul juridic al demersului său, iar hotărârea atacată a fost pronunțată în recurs și nu evocă fondul. La 8 august 2007, F.G. a formulat contestație în anulare, solicitând desființarea ambelor hotărâri menționate.

Contestatoarea nu a indicat temeiul juridic al cererii sale, în motivarea căreia a invocat perimarea, prescripția și diverse deficiențe de fond ale executării silite pornite la solicitarea creditorului S.I.G. Niciuna din criticile menționate nu se încadrează însă în motivele de contestație în anulare prevăzute limitativ de art. 317-318 C. proc. civ. Așa fiind, conform art. 320 C. proc. civ., prezenta contestație în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge contestația în anulare formulată de F.G. împotriva deciziilor nr. 4007 din 16 mai 2005 și nr. 8047 din 17 octombrie 2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.