ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5210/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 31 ianuarie 2008, contestatorul I.M.

în contradictoriu cu Primăria Municipiului Ploiești a solicitat instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța să dispună restituirea în natură a suprafeței

de 246 mp, teren situat în Ploiești, Jud. Prahova.

Motivându-și cererea, contestatorul

a arătat că este unicul moștenitor al defunctului I.A. situație ce rezultă din

certificatul de calitate nr. 110/2006, autor ce a fost proprietarul unei

suprafețe mai mari de teren situat în Ploiești, pe baza actului de partaj

voluntar din 29 iunie 1947, transcris sub nr. 6547 din 26 iunie 1947 de Grefa

Tribunalului Județean Prahova, secția I-a.

Conform acestui act lui I.A. i-a

revenit parcelele nr. 6A și 6B evidențiate la pct. 3 lit. c) în schița de plan

aferentă actului de partaj.

A mai arătat reclamantul că în

legătură cu acest teren a formulat notificarea nr. 807 din 7 iunie 2001, la

care nu a primit niciun răspuns.

Ulterior, reclamantul a majorat

câtimea drepturilor față de suprafața rezultată în urma măsurătorilor,

solicitând restituirea terenului de 261 mp, din Ploiești, Jud. Prahova.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă nr.2365 din 24 septembrie 2008, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul I.M. și a obligat pârâta să restituie reclamantului în natură

terenul în suprafață de 261 mp, situat în Ploiești, Jud. Prahova.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamantul în calitate de moștenitor al

autorului său I.A., a formulat notificarea nr. 807 din 7 iunie 2001, în temeiul

Legii nr. 10/2001, la care nu a primit niciun răspuns.

Terenul în litigiu a fost dobândit

de autorul său în baza actului de partaj voluntar din 19 iunie 1947, transcris

sub nr. 6574 din 26 iunie 1947 de grefa Tribunalului Prahova, Secția I-a

Notariat, teren preluat abuziv de Statul Român așa cum rezultă din adresa nr. 583/1008

a Direcției Evidență și Valorificare Patrimoniu din cadrul Primăriei

Municipiului Ploiești.

Întrucât din expertiza topografică

depusă în cauză a rezultat că terenul în suprafață de 261 mp, este liber de

construcții, prima instanță a dispus restituirea terenului în natură.

Împotriva acestei sentințe, pârâta

Primăria Municipiului Ploiești a declarat apel criticând-o ca nelegală și

netemeinică întrucât în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a terenului

în litigiu, acesta nefiind același cu cel ce a făcut obiectul actului de partaj

voluntar nr. 6574 din 26 iunie 1947, că de altfel terenurile din acest act se

suprapun peste alte proprietăți, iar pe de altă parte reclamantul nu a făcut

dovada preluării abuzive a terenului revendicat.

În apel curtea a dispus completarea

probatoriului cu o nouă expertiză topo având ca obiectiv, stabilirea situației

terenului, dacă acesta face parte integrantă din loturile 6A și 6B menționate

în actul de partaj voluntar nr. 6574 din 26 iunie 1947.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 155 din 20

octombrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria

Municipiului Ploiești reținând în considerentele deciziei că prin expertiza

dispusă în apel s-a constatat că terenul în suprafață de 261 mp, situat în

Ploiești, care a aparținut autorului reclamantului, este unul și același cu cel

din actul de partaj voluntar, teren care nu se suprapune peste alte proprietăți

și poate fi restituit în natură nefiind ocupat de construcții.

A respins ca nefondată și critica

privind faptul că reclamantul nu ar fi făcut dovada preluării abuzive a

terenului din litigiu.

Împotriva acestei decizii pârâta

Primăria Municipiului Ploiești a declarat recurs invocând motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, că instanțele au dispus

restituirea în natură a unui teren care nu se identifică cu loturile 6A și 6B

din actul de partaj voluntar nr. 6574 din 26 iunie 1947 ci cu un imobil vecin.

Examinând hotărârea atacată în

raport de critica formulată, Înalta Curte constată că recursul declarat în

cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Din concluziile raportului de

expertiză judiciară tehnică topografică întocmit de expert judiciar topo D.M.,

rezultă că terenul în suprafață de 261 mp, a fost identificat cu terenul din

actul de partaj voluntar pct. 3 lit. c) (loturile 6A și 6B) suprafață

neafectată de construcții (f.66 dosar apel).

În raport de această probă recursul

declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins conform art. 316 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Primăria

Municipiului Ploiești împotriva deciziei civile nr. 155 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

octombrie 2010.