ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6114/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 5313/2006, reclamanții N.N. si M.A. au chemat în judecată Comisia Județeană Prahova pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, Comisia Locală de Fond Funciar Ploiești și Municipiul Ploiești prin Primar, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. 4612 din 27 iulie 2006 emisă de Comisia Județeană Prahova și să se constate că greșit a fost repartizată Comisiei Locale de Fond Funciar Ploiești spre soluționare cererea înregistrată sub nr. 451 B din 29 noiembrie 2005 la Primăria Municipiului Ploiești formulată în baza Legii nr. 247/2005 ,urmând a se dispune trimiterea acesteia spre competentă soluționare Comisiei Locale Ploiești pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Î n subsidiar, constatând greșită soluționare a cererii de către Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Ploiești, contestatorii au solicitat reținerea acțiunii pentru judecarea fondului și, în consecință, să se dispună retrocedarea în natură a imobilului situat în Ploiești, respectiv corpurile A, C și D ale acestuia, precum și terenul aferent în suprafață de 1010,01 mp - cotă indiviză din totalul de 1257,95 mp. Î n motivarea acțiunii contestatorii au arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 451 B din 29 noiembrie 2005 la Primăria Municipiului Ploiești, formulată în baza Legii nr. 247/2005 au solicitat restituirea în natură a spațiilor cu destinație de locuință corp A, C și D, situate în Ploiești, jud. Prahova, iar prin Hotărârea nr. 4612/2006 a Comisiei Județene Prahova de aplicare a Legii fondului funciar, cererea lor a fost respinsă, împrejurare față de care au formulat prezenta acțiune.

La termenul de judecată din 4 decembrie 2006, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale de soluționare a pricinii iar prin sentința civilă nr. 9544 din 4 decembrie 2006 s-a admis excepția declinându-se competența de soluționare a plângerii în favoarea Tribunalului Prahova, secția civilă, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 62/105 din 4 ianuarie 2007. La solicitarea instanței contestatorii au precizat temeiul de drept al acțiunii, învederând că au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 4612/2006 în baza art. I - M odificări la Legea nr. 10/2001, pct. 3 privind modificarea art. 2 alin. (1), lit. a) și pct. 10 privind modificarea art. 6 alin. (1) din Legea nr. 247/2005.

Prin concluziile scrise depuse la data de 05 octombrie 2007 contestatorii N.N. și M.A. au solicitat instanței să dispună anularea Hotărârii nr. 4612 din 27 iulie 2006 emisă de Comisia Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere și, în consecință retrocedarea în natură a imobilului situat în Ploiești, respectiv corpul A, cu suprafața construită de 142,44 mp și corpul D, cu suprafața construită de 154,55 mp precum și terenul aferent acestor corpuri de proprietate, în suprafață de 914,09 mp, iar pentru corpul C cu suprafața construită de 95,92 mp, înstrăinat în baza Legii nr. 10/2001 prin contracte de vânzare-cumpărare să fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin sentința civilă nr. 1281 din 8 octombrie 2007 Tribunalul Prahova a admis în parte plângerea formulată, a anulat hotărârea nr. 4612/2006 emisă de Comisia Județeană Prahova pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere și a respins cererea de retrocedare în natură a imobilului situat în Ploiești, corp A și corp D cu terenul aferent de 914,09 mp, cotă indiviză din 1257,95 mp și prin măsuri reparatorii pentru corpul C al aceluiași imobil, ca neîntemeiată. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că deși notificarea a fost formulată de contestatori în baza prevederilor Legii nr. 247/2005 care modifică dispozițiile Legii nr. 10/2001, în mod greșit solicitarea acestora de restituire a imobilului în litigiu a fost soluționată de comisiile de aplicare a Legilor Fondului funciar cu toate că cererea depusă nu intra în domeniul de reglementare a acestor din urmă acte normative.

Ținând cont că temeiul legal al acțiunii reclamanților îl reprezintă Legea nr. 247/2005 pct. 9 art. 5 de modificare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 în baza art. 8 și art. 53- 59 din Legea nr. 18/1991 instanța a anulat hotărârea nr. 4612/2006 ca fiind emisă de un organ lipsit de „competență,,. Pe fondul cauzei instanța a reținut că dispozițiile legale din cuprinsul Legii nr. 247/2005 de modificare a Legii nr. 10/2001, în baza cărora contestatorii au formulat o nouă cerere de restituire a imobilului mai sus menționat nu sunt de natură să creeze în favoarea acestora drepturi noi, care să-i îndreptățească la formularea unei noi cereri în baza Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată.

Î n consecință prima instanță a statuat că solicitarea formulată de contestatori nu face obiectul Legii nr. 247/2005 și, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, a respins cererea de retrocedare în natură a imobilului în litigiu, ca neîntemeiată. Apelul declarat de contestatorii N.N. și M.(N.)A., împotriva sentinței pronunțate de prima instanță a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 53 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Pentru a se pronunța în acest sens instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: - în temeiul Legii nr. 112/1995 prin Hotărârea nr. 28 din 17 mai 2000, contestatorilor li s-a constatat dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii pentru clădirea de locuit(subsol, parter) notată pe schița de plan "corp A" și terenul aferent acesteia în suprafață de 369,85 mp indiviz din suprafața totală de 1110 mp; - prin aceeași hotărâre s-a menționat că nu fac obiectul măsurilor reparatorii corpul de clădire (subsol, parter) notat pe schița de plan corp B care din construcție și la preluare a fost spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință, corpul de clădire(parter, ghețărie) notat pe schița de plan "corp C" și corpul de clădire (parter fost garaj transformat în locuințe) notat pe schița de plan "corp D", precum și terenul aferent acestora în suprafață de 740,15 mp, întrucât s-a apreciat că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra lor.

- prin sentința civilă nr. 10224 din 29 septembrie 2000, pronunțată de Judecătoria Ploiești(sentință rămasă definitivă și irevocabilă) s-a modificat în parte hotărârea mai sus menționată, constatându-se dreptul contestatorilor de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995 și pentru corpul B parțial - camerele 2, 3 și mansardă - și corpul C identificate prin raportul de expertiză constructor pentru terenul în suprafață de 290,30 mp aferent acestor construcții și pentru terenul în suprafață de 348,65 mp aferent corpului D, precizându-se expres totodată care este cuantumul acestora.

- după apariția Legii nr. 10/2001, ca urmare a notificării nr. 312 din 9 august 2001, prin dispoziția 5772 din 15 iulie 2003, s-a dispus restituirea în natură către contestatorii din prezenta cauză a unei părți din imobilul situat în Ploiești, compus din construcție - corp B, ce cuprinde încăperile notate cu simbolurile 1, 2, 3 și 4 ( cu suprafața utilă 82,48 mp), mansardă - corp B( cu suprafața utilă 10,98 mp), pivniță - corp B ( cu suprafața utilă 62,80 mp) și terenul aferent de 247,94 mp cotă indiviză din totalul de 1257,95 mp, dispoziție prin care s-a statuat că nu fac obiectul restituirii spațiile cu destinația de locuință de la corpul A, cu suprafața construită de 142,44 mp, spațiile de la corpul C, cu suprafața construită de 98,00 mp și spațiile de la corpul D, cu suprafața construită de 154,55 mp, precum și terenul în suprafață de 1010,55 mp, cotă indiviză din totalul de 1.257,95 mp, întrucât sunt în proprietatea Consiliului Local Ploiești, și care nu a fost atacată în instanță de către contestatori, în ipoteza în care s-ar fi considerat nemulțumiți de modul de soluționare a cererii lor, situație în care decizia a rămas definitivă, producându-și astfel efectele juridice.

- contestatorii au solicitat, după apariția Legii nr. 247/2005, în temeiul unei cereri înregistrate sub nr. 451B din 29 noiembrie 2005 la Primăria Ploiești, restituirea în natură a spațiilor cu destinația de locuință, precum și terenul aferent în suprafață de 1010,01 mp - cotă indiviză din totalul de 1257,95 mp, situate în orașul Ploiești, respectiv corpurile A, cu suprafața construită de 142,44 mp, corp C, cu suprafața construită de 98,00 mp și corp D, cu suprafața construită de 154,55 mp, iar în subsidiar stabilirea de despăgubiri; - prin plângerea împotriva hotărârii nr. 4612 din 27 iulie 2006 (emisă ca răspuns la notificarea lor mai sus menționată), contestatorii au învederat că temeiul de drept al solicitării lor îl constituie art. I - Modificări la Legea nr. 10/2001, pct. 3 privind modificarea art. 2, alin. (1) lit. a) și pct. 10 privind modificarea art. 6. alin. (1) din Legea nr. 247/2005.

În consecință instanța de apel a statuat că, în ceea ce privește fondul speței dedus judecății, în mod corect, Tribunalul Prahova prin sentința pronunțată a respins ca neîntemeiată cererea formulată de contestatori de retrocedare în natură a imobilului în litigiu întrucât procedând la o analiză a dispozițiilor din cuprinsul Legii nr. 247/2005 pe care aceștia și-au întemeiat acțiunea, a considerat că ele nu sunt de natură să creeze în favoarea lor drepturi noi care să îi îndreptățească la formularea unei noi cereri în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Pe de altă parte s-a mai reținut că soluția respingerii solicitării contestatorilor se impune și ținând seama de împrejurarea că Legea nr. 247/2005, deși a adus o serie de modificări și completări Legii nr. 10/2001, acestea nu se refereau la art. 21 din Legea nr. 10/2001, care prevedea obligația adresării notificării până la data de 14 februarie 2002. Împotriva deciziei civile nr. 53 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești în termen legal au declarat și motivat recurs, reclamanții N.N. și M.A. Prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., critica de nelegalitate vizează aplicarea greșită a dispozițiilor reparatorii ale Legii nr. 247/2005, raportate la situația din speța de față, făcându-se un scurt istoric, susținându-se în esență că prin ultima notificare recurenții au tins la aplicarea principiului restitutio in integrum fapt ce nu era posibil în forma anterioară a Legii 10/2001.

O altă critică vizează faptul că în mod greșit instanța de apel a soluționat cauza pe excepție și nu pe fond, în sensul că prin soluția dată a apreciat că notificarea în discuție vizează alte corpuri de clădire aparținând aceleiași unități locative unice la momentul naționalizării, ceea ce tinde la înfrângerea termenului de decădere stabilit de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificărilor. În realitate, susțin recurenții, notificarea formulată vizează corpuri separate de clădire care nu au făcut obiectul primei notificări și care nu puteau fi retrocedate în sensul Legii nr. 10/2001. De asemeni s-a mai susținut că s-ar impune reanalizarea întregului material probator și a raționamentelor juridice adoptate de instanța de apel.

Analizând decizia recurată, în limita criticilor formulate, prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Prin dispoziția 5772 din 15 iulie 2003 emisă de Primăria municipiului Ploiești, (fila 29 dosar Judecătoria Ploiești) ca urmare a notificării nr. 312 din 9 august 2001, formulată în baza Legii nr. 10/2001, s-a dispus restituirea în natură către contestatorii din prezenta cauză a unei părți din imobilul situat în Ploiești, compus din construcție clădire - corp B, ce cuprinde încăperile notate cu simbolurile 1, 2, 3 și 4 ( cu suprafața utilă 82,48 mp) , mansardă - corp B ( cu suprafața utilă 10,98 mp), pivniță - corp B ( cu suprafața utilă 62,80 mp) și terenul aferent în suprafață de 247,94 mp cotă indiviză din totalul de 1257,95 mp.

Prin aceeași dispoziție s-a stabilit că nu fac obiectul restituirii spațiile cu destinația de locuință de la corpul A, cu suprafața construită de 142,44 mp, spațiile de la corpul C, cu suprafața construită de 98,00 mp și spațiile de la corpul D, cu suprafața construită de 154,55 mp, precum și terenul în suprafață de 1010,55 mp, cotă indiviză din totalul de 1.257,95 mp, întrucât sunt în proprietatea Consiliului Local Ploiești. Nefiind contestată, dispoziția de mai sus, a rămas definitivă, producându-și efectele juridice. Așadar, este de observat faptul că recurenții reclamanți au avut la îndemână posibilitatea de a ataca dispoziția 5772 din 15 iulie 2003 emisă de Primăria municipiului Ploiești, cu privire la corpurile de clădire în litigiu, respectiv A, C și D în cazul în care ar fi fost nemulțumiți.

Prin notificarea înregistrată sub nr. 451 B din 29 noiembrie 2005 la Primăria Municipiului Ploiești, formulată în baza Legii nr. 247/2005, contestatorii de față au solicitat restituirea în natură a spațiilor cu destinație de locuință corp A, C și D, situate în Ploiești, jud. Prahova, iar prin Hotărârea nr. 4612/2006 a Comisiei Județene Prahova de aplicare a Legii fondului funciar, cererea lor a fost respinsă. Dispozițiile legale din cuprinsul Legii nr. 247/2005 de modificare a legii 10/2001, în baza cărora contestatorii au formulat nouă cerere de restituire a imobilului mai sus menționat nu sunt de natură să creeze în favoarea acestora drepturi noi, care să-i îndreptățească la formularea unei noi cereri în baza Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată.

Mai mult, Legea nr. 247/2005, deși a adus o serie de modificări și completări Legii nr. 10/2001, acestea nu se refereau la art. 21 din Legea nr. 10/2001, care prevedea obligația adresării notificării până la data de 14 februarie 2002, context în care notificarea formulată de contestatori la data de 29 noiembrie 2005 este tardivă. Pentru toate cele de mai sus criticile cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor reparatorii ale Legii nr. 247/2005, raportate la situația din speța de față, nu pot fi primite. Prin urmare, față de considerentele expuse, apreciind că în cauză s-a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții N.N. și M.A. împotriva deciziei nr. 53 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă.