ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6546/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 4 iulie 2008

contestatorii D.N. și D.M. au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate

în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 502 din 16 mai 2006 a

Tribunalului Prahova, în sensul că din eroare s-a menționat că suprafața de

425,39 m.p. teren situat în Ploiești, identificată prin raportul de expertiză

topo S.F. este individualizată între punctele 1 – 14 – A. 13 în loc de punctele

A – B – C – D din anexa I, așa cum este corect și cum rezultă și din calculul

suprafeței totale.

Prin încheierea din camera

de consiliu din data de 31 iulie 2008, Tribunalul Prahova a admis cererea

formulată de petenți și a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul

solicitat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a examinat considerentele și dispozitivul sentinței și în raport de

dispozițiile art. 281 C. proc. civ. a dispus îndreptarea erorii materiale.

Prin Decizia civilă nr. 267

din 21 noiembrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta Primăria municipiului Ploiești.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut, că în mod corect sunt incidente dispozițiile art. 281

C. proc. civ.; fiind vorba despre o evidentă eroare materială, deoarece

suprafața de teren pentru care s-a admis acțiunea reclamantei este cuprinsă în

realitate în perimetrul A – B – C – D din anexa 1 la raportul de expertiză S.F.

omologat de instanța fondului.

Împotriva hotărârii din

apel, Primăria municipiului Ploiești a declarat recurs, criticând hotărârea sub

aspectul nelegalității ei.

Astfel, în dezvoltarea

motivelor de recurs, neîntemeiate în drept, s-a susținut că prin restituirea

suprafeței de 425,39 m.p., situată în Ploiești, se suprapune peste terenul

proprietatea lui S.N., situat în Ploiești, fapt atestat și de procesul – verbal

de punere în posesie încheiat în data de 20 octombrie 2006, blocând accesul la

calea publică al acestei priorități.

S-a mai susținut că

modificările perimetrului terenului solicitat nu se încadrează în dispozițiile art.

28

1

alin. (1) C. proc. civ., în realitate modificându-se în tot

soluția instanței de fond, în sensul că modifică amplasamentul terenului aflat

în litigiu.

Recursul va fi admis pentru

următoarele considerente:

Deși recurenta nu a indicat

un temei legal în drept, critica formulată poate fi încadrată în punctul 9 al art.

304, reținându-se o greșită aplicare a dispozițiilor art. 28

1

C.

proc. civ.

Astfel, cererea formulată de

petenți nu reprezintă o eroare materială care se solicită a fi îndreptată

conform art. 28

1

C. proc. civ., ea se referă la o greșeală de

judecată, conform art. (399-400 C. proc. civ.).

Analizând cauza din acest

punct de vedere și în raport de probele administrate în cauză, respectiv

raportul de expertiză tehnică efectuat de inginerul F.S., filele 44 și 46,

dosar fond se constată următoarele:

Terenul în suprafață de

426,00 m.p. nu este afectat de utilități, în afara unei guri de scurgere a

apelor pluviale și halda de gunoi a , care pot fi mutate din loc, aflându-se în

intravilanul Municipiului Ploiești, cu acces la strada T.

Pentru acest teren, expertul

a propus trei variante pentru restituirea în natură având în vedere că la acea

dată nu se mai cunoștea nici un semn de hotar iar primăria nu i-a pus la

dispoziție nici un plan în lipsa căruia terenul a trecut în proprietatea

statului.

Reprezentanta recurentei, în

soluționarea în fond a pricinii, a formulat ca unică obiecție la raportul de

expertiză topografică faptul că nu s-a evidențiat care parte din teren este

spațiu verde, obiecție care a fost respinsă de instanță cu motivarea că nu s-a

probat încălcarea proprietății vreunei persoane fizice sau juridice.

Ulterior nu s-a solicitat

efectuarea unei noi expertize topografice.

Prin sentința civilă nr. 502

din 16 mai 2006 Tribunalul Prahova, a dispus restituirea către petenții –

contestatori suprafața de 415,39 m.p. teren, situat în Ploiești, identificat

prin punctele 1 – 14 – A – 13 în raportul de expertiză topo S.F.

Astfel că, cererea

solicitată nu reprezintă o eroare materială în sensul de a se îndrepta considerentele

și dispozitivul sentinței civile nr. 502 din 16 mai 2006 a Tribunalului Prahova

ci o critică cu privire la o greșeală de judecată asupra fondului cauzei, așa

cum s-a arătat, urmând a fi respinsă.

În raport de dispozițiile art.

304 pct. 9 și 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta Primăria municipiului Ploiești prin primar, împotriva deciziei nr. 267 d

in 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, și pentru cauze

cu minori și de familie.

Modifică decizia recurată în

sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva încheierii de la 31 iulie

2008, pe care o schimbă în tot în sensul că respinge cererea de îndreptare a

erorii materiale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

11

iunie 2009

.