ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 483/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.D.R.S.V. Oltenia, a chemat în judecată pe pârâta SC P. SRL Horezu, solicitând constatarea rezoluțiunii contractului de finanțare nerambursabilă din 2003, obligarea pârâtei la 4.003.666.612 lei asistență financiară acordată cu dobânzi și penalități și penalități la plata cu întârziere a furnizorului extern, sold neutilizat și penalități la acesta. Tribunalul Dolj, prin sentința 58 din 14 februarie 2006 a admis acțiunea, a dispus rezoluțiunea contractului și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 4.003.666.612 lei despăgubiri, sentință rămasă irevocabilă prin anularea ca netimbrat a apelului pârâtei, prin decizia nr. 114 din 10 mai 2006 a Curții de Apel Craiova și respingerea recursului ca nefondat prin decizia 1004 din 7 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței 58/2006 a Tribunalului Dolj, a formulat contestație în anulare SC P. SRL Horezu, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., susținând că litigiul avea ca obiect un contract administrativ a cărei competență de soluționare revenea în primă instanță curții de apel. Contestatoarea a susținut că obiectul litigiului are caracter administrativ fiind încheiat cu o autoritate publică centrală în derularea fondurilor publice din bugetul de stat prin achiziții publice. Prin sentința nr. 193 din 25 martie 2009, Tribunalul Dolj a respins contestația în anulare constatând că nu poate fi primită contestația în anulare pe motiv că judecătorii au încălcat dispozițiile de ordine publică privind competența dacă acest motiv nu a fost invocat în calea de atac a recursului.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia 131 din 8 iunie 2009 a respins apelul reținând că motivul de ordine publică privind competența nu a fost invocat în căile de atac pentru a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Împotriva deciziei astfel pronunțate, contestatoarea a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., art. 294 și art. 84 C. proc. civ. coroborate cu art. 129 C. proc. civ., în sensul că fiind o excepție de ordine publică care poate fi invocată în orice stare a pricinii, impunea judecătorilor ca interpretarea cererilor să nu se facă restrictiv ci în scopul aflării adevărului și aplicării corecte a legii.

Lipsa excepției din motivele scrise ale apelului nu poate constitui dovada că această excepție nu ar fi putut fi invocată pe fondu apelului cât timp apelul nu a fost dezbătut în fond, cu atât mai mult cu cât temeiul criticii l-a constituit ignorarea de către instanța de fond a calității de parte a Ministerului Integrării Europene. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare deschisă împotriva hotărârilor irevocabile, numai dacă motivele contestației nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, sau când motivele au fost invocate prin cererea de recurs însă instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau pentru că recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Astfel cum instanțele de fond au constatat, contestatoarea nici în motivele de apel și nici în cele de recurs nu a invocat necompetența de ordine publică. Faptul că instanța de apel nu a luat în analiză niciunul dintre motivele de apel invocate de apelantă în exercitarea dreptului său de a dispune de soarta procesului este urmarea nelegalității sesizării acestei instanțe, căreia nu se poate reproșa lipsa de rol activ în condițiile în care nu a fost legal investită cu soluționarea apelului. Dealtfel respectând același principiu al disponibilității procesului civil, lipsa de diligență în apărările formulate de părți nu pot constitui motive de critică asupra stăruinței judecătorilor de a preveni greșeli privind aflarea adevărului.

Legiuitorul nu a inclus în cazurile limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ. și pe acela al lipsei rolului activ al judecătorilor, pentru ca acesta să fie pertinent adus în calea extraordinară de retractare. Nici în fața instanței de recurs partea nu a invocat excepția de necompetență, pentru ca ea să fie obiect al cercetării legalității hotărârii atacate. Așadar instanța investită cu examinarea motivelor de ordine publică privind competența, era obligată să examineze admisibilitatea contestației în anulare în funcție de exercitarea căilor de atac a apelului și recursului și de invocarea acestor motive. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 131 din 2 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC P. SRL Horezu împotriva deciziei nr. 131 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.