ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3532/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 27416/3/2007 reclamanta SC G.N.B.V. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC U.R.B.R. SA Suceava, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 153.199 euro, reprezentând debit restant și 387.855 euro, penalități de întârziere. Prin sentința comercială nr. 3117 din 4 martie 2008 a Tribunalului București a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC G.N.B.V. SRL reținând în esență că reclamanta nu a făcut dovada faptului că și-a respectat obligațiile vizând remedierea deficiențelor constatate la punerea în funcțiune a utilajelor livrate conform contractului din 27 noiembrie 2004, context în care a fost admisă excepția de neexecutare a contractului, excepție invocată de pârâtă.

Împotriva sentinței evocate, a formulat apel reclamanta SC G.N.B.V. SRL iar prin decizia nr. 392/2009 pronunțată de Curtea de Apel București a fost respins ca nefondat apelul declarat. În motivarea deciziei instanței de apel a reținut că din coroborarea art. 4.7, art. 6, art. 10.4, art. 10.6 și art. 10.7 din contractul din 27 noiembrie 2004 încheiat între apelantă (vânzătoare), intimată (cumpărător) și SC G.N.B.V. SRL (prestator), rezultă că vânzătoarea și-a exprimat fără echivoc acordul ca toate procesele verbale, anexele și protocoalele care urmau să fie întocmite de prestator, conform obligației contractuale, să facă parte integrantă din contract. De asemenea, conform art. 10.7 din contract, oferta tehnică a vânzătoarei face parte integrantă din contract, iar prin oferta tehnică au fost stabilite nivele de productivitate și anduranță pentru fiecare utilaj.

În cuprinsul raportului de expertiză întocmit în apel, expertul tehnic judiciar în specialitatea Tehnologia Construcțiilor de Mașini, arată că la pag 12 din oferta tehnică a vânzătoarei sunt date ca elemente de referință pentru productivitate, anduranță și aprecierea tehnică a contractului, referențiale cu titlu general care lasă loc la orice inteipretări tehnice din partea părților implicate sau din partea terțelor persoane. Se mai arată că parametrul CPK nu a fost definit conform unor referențiale legale - normalizate sau standardizate.

Curtea a mai constatat că potrivit art. 4 din contract recepția fiecărui utilaj parcurge 3 etape (recepția tehnică, recepția cantitativă și recepția finală), iar conform art. 4.6 recepția finală se efectuează pentru fiecare utilaj în parte, constând în două tipuri de verificări: testul de calitate (execuția a 100 de repere test, identice cu reperele alese pentru recepția tehnică, cu CPK 1,66 minim), în urma măsurătorilor efectuate trebuind că se întocmească fișe de măsurători și se să verifice indicele CPK; testul de anduranță pentru 8 ore de funcționare a utilajului.

Referitor la acest aspect, prin concluziile raportului de expertiză s-a menționat că urmare testelor efectuate s-a constatat că utilajele nu pot atinge nivelurile de productivitate înscrise în oferta tehnică a vânzătorului, că nivelurile reale de productivitate (ciclurile de lucru) care se pot obține pe utilajele așa cum au fost livrate este de 34.2 secunde/reper, acesta putând fi redus cu max. 50% prin utilizarea unor scule, dispozitive, condiții de lucru mai bune, că dotarea cu un robot de alimentare duce la un ciclu complet de mișcare, respectiv timp de alimentare cu 1 piesă de 12 secunde, la care se adaugă timpul de prelucrare, că dotarea cu doi roboți conduce la o posibilă reducere a timpului de alimentare total cu max.4,5 sec, că strungurile nu pot prelucra piese de dimensiuni mari prevăzute în oferta vânzătorului și tema tehnică anexe la contract, întrucât puterea motorului este prea mică, că productivitatea ridicată, uzura mare a sculelor așchietoare conduc la calitate-precizie scăzută și CPK mic, că părțile nu au stabilit o procedură comună legală de determinare a parametrului CPK, iar norma conform anexei 6 face referire la CMK, în timp ce rezultatele softului sunt date în CPK la efectuarea expertizei sau CMK conform anexei 4 și 5, aceste din urmă documente fiind datate înainte de realizarea normei anexei 6, că nu există referențial legal pentru CPK,

că nu se poate face o analiză comparativă a nivelului de productivitate al strungurilor prin raportarea productivității reale obținute, la cele oferite prin oferta vânzătorului, întrucât nu sunt stabilite elementele referențiale identice. Aceeași idee este exprimată de expert, prin răspunsul la obiecțiunile formulate de părți, în sensul că nu au fost stabilite de părți condițiile referențiale de productivitate, calculul parametrului CPK nu a fost definit de părți, existând caracterizare tangențială și relativă după recepția utilajelor și efectuarea testelor, astfel că analiza CPK nu poate fi luată în considerare. Într-adevăr, la art. 4.1 din contract se menționează „se verifică indicele CPK aferent după formula stabilită de comun acord de prestator și cumpărător”, însă părțile nu au prezentat un asemenea acord.

Față de cele reținute prin expertiza întocmită în cauză, ale cărei concluzii cu privire la aspectele tehnice nu au fost răsturnate prin alte dovezi și față de faptul că în raport de prevederile art. 10.7 din contract oferta tehnică a vânzătoarei face parte integrantă din contract, Curtea a reținut că obligațiile asumate de apelantă cu privire la atingerea nivelului de productivitate indicat în oferta tehnică îi sunt opozabile acesteia în temeiul principiului obligativității convențiilor legal încheiate, prevăzut de art. 969 C. civ. Potrivit art. 6 din contract, vânzătoarea răspunde pentru viciile ascunse și aparente a fiecărui utilaj în parte și se obligă să asigure livrarea bunurilor, fabricate în conformitate cu specificația tehnică menționată în ofertă.

Față de această dispoziție contractuală, rezultă că obligația de remediere a deficiențelor constatate de către prestator este distinctă de obligația asumată de apelantă și nu o exonerează pe aceasta din unnă de obligația asumată cu privire la calitatea utilajelor livrate. Aceasta, cu atât mai mult, dacă se are în vedere că prin protocoalele de recepție tehnică a strungurilor încheiate la 5 august 2005 și 29 octombrie 2005 la sediul apelantei și semnate de reprezentanții acesteia s-a consemnat că, în urma rezultatelor obținute la teste, productivitatea obținută este sub cea propusă în oferta tehnică, astfel că vânzătoarea va trimite un specialist la sediul cumpărătoarei pentru rezolvarea problemelor semnalate și pentru finalizarea procedurilor de punere în funcțiune a utilajelor.

La verificările efectuate la sediul cumpărătoarei niciunul dintre utilaje nu a atins nivelul de productivitate la care s-a obligat vânzătoarea, astfel că pârâta a semnat cu obiecțiuni protocoalele de recepție, iar reclamanta s-a obligat să remedieze deficiențele constatate la punerea în funcțiune a utilajelor. Legat de acest aspect, Curtea a constatat că apelanta nu a probat faptul că și-a îndeplinit obligația asumată prin protocoalele din 5 august 2005 și 29 octombrie 2005 de a trimite un specialist pentru remedierea problemelor înscrise în aceste documente. Referitor la art. 6 lit. c) pct. 9 din contract, se reține că această clauză contractuală se referă la remedierea defecțiunilor apărute în perioada de garanție a utilajelor și nu la deficiențele existente la data livrării acestora, bunurile urmând să întrunească anumite caracteristici tehnice.

Opinia apelantei referitoare la inopozabilitatea protocoalelor de recepție și punere în funcțiune a utilajelor pentru lipsa semnăturii a fost apreciată ca nefondată, deoarece ar însemna ca acestea, în întregime să nu îi fie opozabile, însă apelanta nu a dovedit funcționarea utilajelor la parametrii tehnici stabiliți prin contract și anexe, care fac parte integrantă din contract. De altfel, prin anexa 8, parte integrantă a contractului, vânzătoarea a împuternicit SC G.N.B.V. SRL să o reprezinte la o serie de operații, printre care și aceea de punere în funcțiune a utilajelor. Față de cele arătate, rezultă că nefondat susține apelanta că prin contract nu s-a obligat să asigure, în privința utilajelor vândute pârâtei, o anume productivitate și că și-a îndeplinit toate obligațiile asumate.

Totodată, față de mențiunile din protocoalele de recepție încheiate la sediul intimatei și față de faptul că apelanta nu a făcut dovada faptului că și-a respectat obligațiile asumate cu privire la remedierea deficiențelor constatate la punerea în funcțiune a utilajelor, în mod corect instanța de fond a reținut că excepția de neexecutare este fondată. Împotriva deciziei comerciale nr. 392/2009 pronunțată ce Curtea de Apel București a formulat recurs reclamanta SC G.N.B.V. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și a sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., recurenta arată că în mod greșit s-a reținut de instanță că SC G.N.B.V. SRL și-a asumat obligația ca strungurile livrate să atingă nivelul de productivitate indicat în oferta tehnică, anexă a contractului de vânzare-cumpărare. Valorile indicate în anexa tehnică nu pot fi apreciate ca fiind obligații asumate de SC G.N.B.V. SRL, în sensul că mașinile livrate către SC U.R.B.R. SA urmează să atingă acei timpi de producție, respectiv nivelul de productivitate indicat. De asemenea SC G.N.B.V. SRL nu și-a asumat obligația de a remedia deficiențele constatate cu prilejul punerii în funcțiune a utilajelor, și nici unul din protocoalele de recepție nu face referire la vicii ascunse cu privire la performanțe ci la dotări suplimentare și la servicii tip „garanție servicii”.

Ca urmare, obligația de a remedia deficiențele apărute la utilaje nu incumbă subscrisei și nu poate reprezenta temei al neplății prețului. Instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 969 C. civ. respectiv a excepției de neexecutare a contractului, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere că transferul dreptului de proprietate a operat la data predării bunului vândut context în care intimata pârâtă era obligată să achite integral prețul și penalitățile de întârziere. Obligația de garanție pentru vicii ascunse nu poate fi considerată ca fiind o obligație corelativă plății prețului, iar intimata are deschisă calea acțiunii în rezilierea contractului sau acțiunea vizând diminuarea prețului.

În cauză nu sunt îndeplinite cerințele în care poate fi invocată excepția de neexecutare a contractului, astfel cum eronat au reținut instanțele anterioare. Greșit a fost interpretat contractul prin ignorarea regulilor obligatorii de interpretare și a concluziilor expertizei în condițiile în care prin expertiza efectuată s-a stabilit că „din documentele prezentate nu se poate stabili care sunt criteriile tehnice avute în vedere de către părți”. Intimata SC U.R.B.R. SA Suceava SA a formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursului ca nefondat întrucât recurenta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul încheiat de părți în condițiile art. 969 – art. 970 C. civ.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat. Astfel, motivele de recurs prevăzute de art. 308 pct. 8 C. proc. civ., vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecății, ori înțelesul lui, instanța de apel interpretând greșit, îi alterează în mod substanțial natura ori înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic, dar recurenta SC G.N.B.V. SRL, invocând acest motiv, l-a asociat greșitei interpretări a probelor și a situației de fapt, arătând că greșit s-a reținut faptul că și-ar fi asumat obligația că utilajele să atingă timpii de producție din ofertă sau de a remedia deficiențele constatate cu prilejul punerii în funcțiune a utilajelor.

Se observă că instanța de apel a dat o corectă interpretare a actului juridic dedus judecății ținând cont de clauzele contractuale și regulile de interpretare a convențiilor legal făcute. Conform art. 10.7 din contractul de vânzare-cumpărare din 17 noiembrie 2004, oferta tehnică de vânzare, prin care au fost stabilite nivelele de productivitate și anduranță pentru fiecare utilaj, face parte integrantă din contract, iar recepția fiecărui utilaj se efectuează în raport de art. 4 din contract în trei etape. Prin protocolul de recepție tehnică a strugurilor, încheiat la data de 29 octombrie 2005 s-a reținut că „productivitatea obținută este sub cea propusă în oferta tehnică”. Potrivit voinței părților „protocolul face parte din contractul de vânzare-cumpărare” și ca urmare obligațiile asumate de SC G.N.B.V.

SRL cu privire la atingerea nivelului de productivitate indicat în oferta tehnică are aceiași forță juridică în raport de dispozițiile art. 969 – art. 970 C. civ. Recurenta-reclamantă și-a asumat obligația de a asigura, în privința utilajelor vândute intimatei pârâte, productivitate propusă în oferta tehnică, aspect reținut corect de ambele instanțe, critica recurentei fiind nefondată. Corect a fost înlăturată susținerea recurentei vizând inopozabilitatea protocoalelor de recepție și punere în funcțiune a utilajelor în condițiile în care utilajele livrate nu funcționează la parametri stabiliți în contract și anexe. Instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 969 C. civ.

ținând cont de forța obligatorie a convențiilor legal făcute și a regulilor de interpretare a contractelor. Excepția de neexecutare ca mijloc de apărare, corect a fost admisă de ambele instanțe, în condițiile în care recurenta reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale. În cauză sunt îndeplinite cerințele vizând aplicarea excepției având în vedere că obligațiile reciproce ale părților au un izvor unic-respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 27 noiembrie 2004, excipiensul a invocat excepția de bună credință în condițiile în care bonurile livrate nu funcționează la parametri stabiliți, excipiensul nefiind ținut, prin contract sau lege, ca el să-și execute mai întâi obligația de plată a restului de preț.

Excepția de neexecutare nu are ca efect nici desființarea contractului aflat în discuție și nici stingerea obligațiilor părților, așa cum se întâmplă în cazul rezoluțiunii și în acela al rezilierii contractului, mijloace procedurale invocate de recurentă. De asemenea, prin excepția de neexecutare a contractului nu a fost diminuat unilateral prețul stabilit de părți, așa cum susține recurentul, obligațiile reciproce dintre părți fiind valabile, dar efectul excepției consta în suspendarea executării obligațiilor pretinse până când cealaltă parte o va executa pe a sa. Interpretarea probatoriului și reaprecierea probelor administrate de instanța de fond solicitate de recurentă, nu mai este posibilă odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc.

civ., prin O.U.G. 138/2000. Față de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G.N.B.V. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 392 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.N.B.V. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 392 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.