ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1131/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 6130/97/2006, reclamanta D.S.V.S.A. Hunedoara a chemat în judecată pe pârâta SC S.L. SRL București, pentru a fi obligată să-i restituie suma de 243.754,30 lei, din care T.V.A.: 38.918,74 lei, precum și la penalități de întârziere de 0,06 % pe zi din prețul contractelor, în sumă de 7.120,11 lei, și la cheltuieli ocazionate cu procesul. Prin sentința nr. 608/CA/2007 din 05 aprilie 2007, pronunțată în cauză de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei procedurii prealabile a concilierii, invocată de pârâta SC S.L.

SRL București, s-a admis în parte acțiunea comercială formulată de reclamanta D.S.V.S.A. Hunedoara, dispunându-se, pe cale de consecință, obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 7.120,11 RON penalități de întârziere și s-a respins în rest acțiunea. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., prin adresa nr. 6478 din 28 iulie 2004, iar pârâta nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile contractuale, livrând aparatură fără verificările necesare. A mai apreciat tribunalul că, în lipsa solicitării de rezoluțiune a contractului din partea reclamantei, nu se poate dispune restituirea prețului fără prezența unui pact comisoriu de gradul IV, prin care să se fi prevăzut desființarea contractului fără intervenția instanței de judecată, astfel că pârâta poate fi obligată doar la plata penalităților contractuale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D.S.V.S.A. Hunedoara, apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală și solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de apel, s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 26 și nu a avut în vedere dispozițiile art. 27 din contract, iar din probele dosarului reiese că aparatura a rămas în custodia societății. O altă critică invocată de reclamantă a constituit-o temeiul de drept, respectiv art. 969, 970 și 998 C. civ., iar nu art. 963 și 994 C. civ., reținut de tribunal. A mai susținut apelanta că într-o cauză identică i-a fost admisă cererea de chemare de judecată.

Prin decizia comercială nr. 65/A/2007 din 28 septembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins drept nefondat apelul reclamantei. În motivarea acestei decizii, instanța de control judiciar a apreciat că sunt nefondate criticile reclamantei privind interpretarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 26 și 27 din contract, în condițiile în care tribunalul a reținut neîndeplinirea culpabilă de către pârâtă a obligațiilor contractuale, aspect care o îndreptățea pe reclamantă să solicite rezilierea contractului conform art. 24, reclamanta putând opta, în cazul neîndeplinirii obligației de către pârâtă, între o acțiune în rezilierea contractului sau să solicite executarea contractului cu daune interese.

Astfel, instanța de fond a apreciat temeinic că, în lipsa inserării în contract a unui pact comisoriu de gradul IV, care să stipuleze rezilierea de drept a contractului, fără intervenția instanței de judecată, nu se poate admite cererea de restituire a prețului. Totodată, instanța de control judiciar a considerat că pronunțarea de către Tribunalul Hunedoara a unei soluții de admitere în totalitate a acțiunii într-o cauză similară nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței de apel, iar sentința la care se face referire nu a fost supusă controlului judiciar, rămânând irevocabilă prin neapelare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamanta D.S.V.S.A. Hunedoara, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării pârâtei să-i restituie suma de 243.754,30 lei, reprezentând contravaloarea aparaturii contractate de unitatea sa și pe care pârâta nu i-a furnizat-o nici până la acea dată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., reclamanta a invocat, în esență, următoarele motive: 1. În mod greșit s-a reținut de către cele două instanțe (atât la instanța de fond, cât și în apel) că pârâta i-a livrat aparatura, din adresa nr. 6478 din 28 iulie 2006 reieșind în mod cert și neechivoc că reclamanta a solicitat să-i livreze aparatura până la 10 august 2007, același lucru fiind solicitat prin toate adresele sale, respectiv nr. 6899 din 17 august 2006 și nr. 5053 din 05 iunie 2006, solicitându-i, de asemenea, să își execute cele două contracte. 2. Întrucât pârâta nu și-a executat contractul, reclamanta a solicitat să-i fie restituit prețul plătit, precum și daunele interese pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, conform clauzei de la punctul 27 din contractele încheiate, motivându-și cererea pe prevederile art. 969, 970 și 998 C. civ.

Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. 1. Primul motiv de recurs nu este fondat, întrucât prin acesta se invocă aprecierea probelor, atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de apel, care, susține recurenta, în mod greșit, au reținut că pârâta i-a livrat reclamantei aparatura, în condițiile în care, din adresele emise de către reclamantă, reiese în mod cert și neechivoc că a solicitat pârâtei să-i livreze aparatura până la 10 august 2007. Astfel, deși recurenta – reclamantă invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de modificare a deciziei.

Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În speță, instanța de apel a reținut neîndeplinirea culpabilă de către pârâtă a obligațiilor contractuale, însă faptul că a considerat că acest aspect o îndreptățea pe reclamantă să solicite rezilierea contractului nu înseamnă că instanța a schimbat natura actului sau înțelesul lămurit al acestuia, ci doar că, din ansamblul probelor administrate în cauză, reiese că, în cazul neîndeplinirii obligației de către pârâtă, reclamanta putea opta între o acțiune în rezilierea contractului sau să solicite executarea contractului cu daune interese.

2. Este nefondat și motivul privind încălcarea prevederilor art. 969, 970 și 998 C. civ., întrucât instanța de apel, deși face trimitere și la dispozițiile art. 1020 și 1021 C. civ., își întemeiază soluția pe dispozițiile art. 24 din contractul încheiat între părți. Astfel, așa cum în mod temeinic a reținut instanța de apel, acțiunea reclamantei nu putea fi admisă în totalitate, întrucât, în lipsa unui pact comisoriu expres de gradul IV, restituirea prețului nu se poate dispune decât într-o acțiune în rezoluțiunea contractului; or, în speța de față, reclamanta nu a solicitat o atare rezoluțiune. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta D.S.V.S.A. Hunedoara împotriva deciziei nr. 65/A/2007 din 28 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2008.