ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7962/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 741 din 30 septembrie 2003,

Primarul Municipiului Orăștie, a respins notificarea formulată în baza Legii nr.

10/2001 de B.N. și B.V., vizând restituirea în natură a imobilului – teren în

suprafață de 2432 m.p. – situat în Orăștie.

Prin aceeași dispoziție s-a

formulat oferta privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent,

constând în titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de

capital, estimându-se valoarea măsurilor reparatorii, la suma totală de

800.000.000 lei.

La 4 noiembrie 2003,

persoanele îndreptățite au contestat această dispoziție, solicitând instanței

să dispună restituirea în natură a suprafeței de teren rămasă neconstruită din

suprafața totală expropriată, de 2432 m.p., precum și stabilirea valorii reale

a măsurilor reparatorii prin echivalent, la care pârâta să fie obligată, pentru

partea de teren care nu mai poate fi restituită în natură precum și pentru

construcțiile demolate, ulterior preluării.

Investit în primă instanță,

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 3267 din 23 iunie 2004,

a admis în parte acțiunea și anulând parțial dispoziția a stabilit valoarea

măsurilor reparatorii prin echivalent la suma de 868.662.696 lei sumă în limita

căreia M.F.P., urmează să emită pe numele reclamanților – titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

A respins în rest acțiunea.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut în esență că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii prin echivalent pentru diferența de 1962 m.p. teren întrucât au

primit în natură o altă suprafață de 670 m.p., pentru care li s-a eliberat

titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

Cât privește tipul de

echivalent, s-a decis că acesta poate fi doar sub forma titlurilor de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau a acțiunilor, care

urmează a fi acordate în limita sumelor de 396.000.000 lei, pentru construcții

și 472.662.696 lei pentru teren.

Soluția a fost menținută de

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă care, prin Decizia nr. 108/A din 28

ianuarie 2005, a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză.

Recursurile exercitate

împotriva acestei hotărâri atât de reclamanți cât și de pârâtul M.F.P., au fost

admise de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

care, prin Decizia nr. 3316 din 24 aprilie 2007 a casat hotărârea atacată și a

trimis cauza la aceeași instanță, în vederea rejudecării apelurilor.

Pentru a decide astfel,

instanța supremă a reținut în esență că hotărârea dată în apel este practic

nemotivată în condițiile în care, afirmând că terenul este afectat de detalii

de sistematizare iar măsurile reparatorii nu pot fi acordate decât sub forma

titlurilor de valoare nominală, instanța nu a făcut nici o trimitere la probele

care au condus la această soluție, neintrând practic în cercetarea fondului.

În rejudecare, Curtea de

Apel Alba-Iulia, secția civilă, prin Decizia nr. 326 din 29 noiembrie 2007, a

admis apelul Primăriei Orăștie – prin Primar și schimbând în parte sentința, a exonerat-o

pe pârâtă de plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.900.000 lei.

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței apelate.

A respins ca nefondate

apelurile declarate de M.F.P., prin D.G.F.P. Hunedoara și reclamanții B.N. și B.V.

împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel,

instanța de control judiciar a reținut în esență că din probele administrate

rezultă fără echivoc că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în

echivalent pentru suprafața de 1292 m.p., teren expropriat de la autorii Ș.I. și

Ș.E.

Cât privește instituția ce

are obligația legală de a acorda măsurile reparatorii, s-a reținut că, aceasta

este M.F.P. care, în considerarea dispozițiilor art. 31 alin. (7) din Legea nr.

10/2001, în redactarea în vigoare la data judecării cauzei în fond, este

singura abilitată să emită titlurile de valoare nominală folosite în procesul

de privatizare, aceste prevederi legale conferindu-i și calitatea procesuală

pasivă.

În cauză, a declarat recurs

în termen legal D.G.F.P. Hunedoara în reprezentarea M.E.F. care, fără a indica

temeiul pe care-și fundamentează calea extraordinară de atac, critică hotărârea

dată în apel, după cum urmează:

- în mod greșit s-a respins

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care

dispozițiile art. 31 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, republicată potrivit

căruia M.F.P. este instituția abilitată să emită titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare, nu mai erau în vigoare la data

judecării apelului, când nu mai exista această formă reparatorie;

- textul pe care instanța de

control judiciar și-a fundamentat soluția, face o trimitere neechivocă la

opțiunea persoanei îndreptățite (în sensul acordării titlurilor de valoare

nominală) care trebuie să fie expresă, iar nu tacită sau implicită, condiție

care nu este îndeplinită în speță.

Se apreciază că aceste

critici pot fi încadrate în temeiul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

urmând a fi examinate în consecință.

Recursul se privește ca

nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Este de necontestat că

imobilul în litigiu a aparținut autorilor reclamanților, Ș.I. și F.E. (fostă V.,

fostă Ș.) și a fost preluat în proprietatea Statului Român, prin expropriere,

în temeiul Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966.

Ca atare, calitatea procesuală

pasivă a M.F.P. este dată, în primul rând, de rolul său de reprezentant al

Statului Român, care a preluat (fără nici un fel de despăgubire), imobilul în

litigiu, preluare considerată abuzivă în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. h

din Legea nr. 10/2001.

În al 2-lea rând, cum

nemișcătorul – fiind afectat unor detalii de sistematizare – nu poate fi

restituit în natură, în cauză s-a pus problema tipului de echivalent ce se

poate acorda persoanelor îndreptățite.

Față de modalitatea

preluării, s-a apreciat corect de instanțe, că dispozițiile aplicabile sunt

cele ale art. 11 din Legea nr. 10/2001 care, spre deosebire de caracterul de

normă generală al art. 10, au natura unei norme speciale, nefiind aplicabile

decât preluărilor abuzive în forma exproprierii.

Or, atât la data emiterii

dispoziției atacate cât și a judecării cauzei în fond, erau în vigoare

dispozițiile alin. (2), (3), (4) și (8) ale art. 11 din lege potrivit cărora

măsurile reparatorii pentru aceste categorii de imobile constau numai în

acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de

capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.

Doar în situațiile vizate de

alin. (9) al textului, în redactarea anterioară modificării, măsurile

reparatorii se stabileau potrivit art. 9 alin. (2), din lege.

Ca atare, cum dispoziția

atacată a fost emisă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, ea

rămâne supusă controlului de temeinicie sau legalitate declanșat în temeiul și

în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare la data emiterii sale, urmând

a se da eficiență principiului tempus regit actum.

Cât privește opțiunea

„expresă” a persoanei îndreptățite față de oferta acordării titlurilor de valoare

nominală, la lipsa căreia se face trimite în motivele de recurs, aceasta era

necesară doar în situația vizată prin dispozițiile art. 31 din lege în

redactarea anterioară modificării sale prin Legea nr. 247/2005, dispoziții ce

vizau opțiunile persoanei îndreptățite în cazul încheierii procesului verbal de

divergență, ceea ce nu se verifică, în speță.

Astfel, persoanele

îndreptățite au înțeles să atace dispoziția în cauză, doar sub aspectul

refuzului de a le fi restituită în natură o suprafață de teren din cea

expropriată, în legătură cu care s-a afirmat că nu ar fi afectată unor detalii

de sistematizare și respectiv al stabilirii valorii reale a imobilelor ce nu

pot fi restituite, valoare în limita căreia urmează a se acorda măsurile

reparatorii.

Ca atare, în mod corect a

reținut instanța de control judiciar că reclamanții, chiar dacă nu au solicitat

expres acordarea cu titlu de despăgubiri a titlurilor de valoare nominală

folosite în procesul de privatizare, nici nu au contestat această modalitate de

acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.

Așa fiind, în considerarea

celor ce preced, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul M.F.P. prin Direcția generală a finanțelor publice

Hunedoara împotriva Deciziei nr. 326/A din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția civilă.

Obligă recurentul la 1600

lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți B.N. și B.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2009.