ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.01.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 326/2007

HOTĂRÂRE
19.01.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 326/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.I. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând instanței ca, prin

hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 472 din 22

mai 2006, emisă de pârâtă și pe cale de consecință, să-i recunoască drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de refugiat din motive

etnice, fiind născut în perioada refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 341 din 14

septembrie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea

hotărârii nr. 472 din 22 mai 2006 și pe cale de consecință, obligarea pârâtei

să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 3 ianuarie

1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr.

189/2000, începând cu data de 1 mai 2006.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamantul s-a născut în timpul refugiului

părinților săi și a suferit împreună cu aceștia consecințele nefavorabile

decurgând din această situație.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurenta a susținut

că instanța nu a avut în vedere dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 105/1999 care

prevăd expres și limitativ persecuțiile etnice care fac obiectul acestei legi

și potrivit cu care o persoană născută într-o anumită localitate nu poate fi

strămutată în aceeași localitate.

A mai susținut și că instanța

nu a luat în vedere la pronunțarea sentinței, adresa nr. 72742 din 12 august

2005, emisă de Ministerul Justiției, pe care o consideră relevantă și potrivit

căreia „nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, copiii care s-au

născut în perioada de strămutare a părinților lor”.

Recursul este nefondat.

Este incontestabil că

reclamantul s-a născut la data de 3 ianuarie 1943, în localitatea Baia de Criș,

județul Hunedoara (fost raionul Brad), în perioada în care părinții săi s-au

aflat în refugiu.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

dintre situațiile strict prevăzute de lege.

Din interpretarea a acestor

prevederi, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada

arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățenii români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie

înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât

și acelea care le-au suferit în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Cum din lucrările și actele

dosarului rezultă că reclamantul s-a născut în refugiu, în mod corect instanța

de fond a stabilit că acesta are calitate de refugiat pentru perioada cuprinsă

între data nașterii (3 ianuarie 1943) și data încetării refugiului.

Față de cele ce preced,

recursul se vădește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 341 din 14

septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-10-13
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3408/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 februarie 2006, reclamantul R.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 432 din 31 ianuarie 2006, emisă de Casa Județ
ÎCCJ 2004-03-02
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 881/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând anularea hotărârii nr. 1402 din 23 iunie 2003 și obligarea
ÎCCJ 2004-10-19
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7702/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 septembrie 2003, reclamantul I.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 1250 din 30 mai 2003, emisă de Casa Județeană de Pen
ÎCCJ 2005-02-02
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 577/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 februarie 2004, reclamanta M.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 1794 din 12 ianuarie 2004, emisă de Casa Județ
ÎCCJ 2004-06-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3865/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 iunie 2003, reclamanta K.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 305 din 30 mai 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pen
Sursă