ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7702/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

septembrie 2003, reclamantul I.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 1250 din

30 mai 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș, prin care i-a fost

respinsă cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul I.I.

a învederat că părinții săi au fost strămutați din Ardealul de Nord, în

București, unde s-a născut la data de 2 iulie 1944.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1497 din 9 decembrie

2003, a admis acțiunea reclamantului și pe cale de consecință, a anulat

hotărârea nr. 1250 din 30 mai 2003, emisă de către pârâtă, pe care a obligat-o

să-i recunoască reclamantului, statutul de refugiat, pe perioada 2 iulie 1944 -

6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 aprilie 2003.

Sentința a fost recurată de Casa

Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul urmează a fi respins,

pentru considerentele ce se vor arăta.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuții în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Din această perspectivă, concluzia

la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, că un

minor, mai ales la o vârstă fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi acceptată, fiind contrară

ordinii publice și bunelor moravuri.

Soluția și motivarea adusă de prima

instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă un

mod corect și uman de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Față de considerentele expuse,

recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se

sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1497 din 9

decembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2004.