ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1723/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 26

august 2003, reclamantul M.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 1436 din 16

iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și obligarea pârâtei

să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind persoană care s-a

născut în timpul refugiului părinților săi, la data de 1 februarie 1944, în

localitatea Brașov.

Prin sentința civilă nr. 1232 din 16

octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, acțiunea a fost admisă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, pârâta, arătând că nu sunt întrunite cerințele art. 1

din O.G. nr. 105/1999, deoarece reclamantul nu putea să fie „strămutat” în

localitatea în care s-a născut. S-au invocat adresa nr. 11516/2002 a Ministerului

Justiției și Precizările nr. 1026/2002 a Casei Naționale de Pensii și Alte

Drepturi de Asigurări Sociale.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 309 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care

în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții

din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost

asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

Traiul în refugiu, ca urmare a

persecuțiilor de natură etnică, a avut consecințe identice, materiale și

morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiiilor lor,

indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului părinților.

Cum reclamantul s-a născut la data

de 1 februarie 1944, în localitatea Brașov, unde s-au refugiat părinții săi, curtea

de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 189/2000.

Invocarea de către recurentă, a

adresei nr. 1516/2002 a Ministerului Justiției și a Precizărilor nr. 1026/2002

a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, va fi

înlăturată. Actele respective reprezintă punctul de vedere al autorităților

care le-au emis și nu au caracter normativ.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care

pot fi analizate din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1232 din 16

octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2004.