ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 880/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

26 iunie 2003, reclamanta A.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 1126/2003,

emisă de Casa de Pensii Maramureș și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile

prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000, fiind persoană care s-a născut în

timpul refugiului părinților săi, la 27 februarie 1943, în localitatea Luncani,

raion Turda.

Prin sentința civilă nr. 967/2003, a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea

a fost admisă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâta, arătând că nu sunt întrunite cerințele art. 1

din O.G. nr. 105/1999, deoarece reclamanta nu putea să fie „strămutată” în

localitatea în care s-a născut. S-au invocat în acest sens, adresa nr.

1516/DS/G din 2 august 2002 a Ministerului Justiției și adresa nr. 1026/2002 a

Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Verificând cauza în funcție de

motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română

care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost

asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

Traiul în refugiu, ca urmare a

persecuțiilor de natură etnică, a avut consecințe identice, materiale și

morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor,

indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului părinților.

Cum reclamanta s-a născut la data de

27 februarie 1943, în localitatea Luncani, unde s-au refugiat părinții săi,

curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Invocarea de către recurentă, a

Adresei nr. 1516/2002 a Ministerului Justiției și a Precizărilor nr. 1026/2002

ale Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, va fi

înlăturată.

Actele respective reprezintă punctul

de vedere al autorităților care le-au emis și nu au caracter normativ.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care

pot fi analizate din oficiu în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 967 din 29 august

2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2004.