ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1727/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 3

septembrie 2003, reclamanta I.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 11022 din 22

iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei, să-i recunoască

calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

fiind persoană născută în timpul refugiului părinților săi, la data de 22

octombrie 1944, în localitatea Sibiu.

Prin sentința civilă nr. 1237 din 16

octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, acțiunea a fost admisă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, pârâta, susținând că reclamanta nu are calitate de

refugiat, nefiind printre persoanele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000

și ale H.G. nr. 127/2002. S-a mai precizat că în sentință sunt invocate

dispozițiile art. 100 C. fam. și ale art. 8 și 14 din Decretul nr. 31/1954,

acte normative care nu au legătură cu acțiunea.

Verificând cauza, în funcție de

motivele de recurs, formulate în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care,

în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții

din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor

strămutate, și cele refugiate.

Textele legale au avut în vedere

persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de

refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale,

vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că

au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.

Cum reclamanta s-a născut la data de

22 octombrie 1944, în Sibiu, localitate în care se refugiaseră părinții săi, din

Cluj, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 189/2000.

Cât privește invocarea în

considerentele sentinței, a dispozițiilor art. 100 C. fam., ale art. 8 și 14 din Decretul nr. 31/1954, acte normative în vigoare la data emiterii

Legii nr. 189/2000, aceasta nu este concludentă cauzei.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de

ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1237 din 16 octombrie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2004.