ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3173/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3173/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de
16 ianuarie 2003, reclamanta B.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 5270/2002
emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde
drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născută în timpul refugiului
părinților săi.
Prin sentința civilă nr. 201/2003 a
Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea
a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs în termen pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a arătat
că Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu prevăd că beneficiază de anumite
drepturi, și copiii născuți în perioada refugiului părinților, iar motivarea
sentinței, în considerarea dispozițiilor art. 14 și 8 din Decretul nr. 31/1954
și a art. 100 C. fam., nu are legătură cu problema dezbătută.
Verificând cauza în funcție de
motivele de recurs, formulate în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit.
c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de
drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română
care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții
din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 au fost
asimilate persoanelor strămutate și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere
persecuția, din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de
cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în
perioada de refugiu. Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în
timpul refugiului părinților să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr.
105/1999, întrucât au suferit aceleași privațiuni. Traiul în refugiu a avut
consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților,
cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul
refugiului.
Cum reclamanta s-a născut la data de
4 septembrie 1942 în București, unde s-au refugiat părinții săi, din Cluj, ca
urmare a Dictatului de la Viena, curtea de apel a apreciat în mod corect că
acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Cât privește ultimul motiv de
recurs, acesta nu este fondat. Sentința nu cuprinde textele legale precizate de
recurentă. Chiar dacă au fost avute în vedere de instanță, ele justifică
rațiunea pentru care și copiilor celor refugiați trebuie să li se acorde
drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, Decretul nr .31/1954 și Codul
familiei, fiind în vigoare în momentul emiterii Legii nr. 189/2000.
Pentru considerentele expuse,
recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de
ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj
împotriva sentinței nr. 201 din 11 martie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 14 octombrie 2003.