ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2009/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

11 noiembrie 2002, reclamantul L.N. a solicitat anularea hotărârii nr. 4367 din

21 noiembrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul de a fi

obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât

are calitate de persoană refugiată, fiind născut în timpul refugiului

părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 593/2002 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea

a fost admisă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs în termen pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat

că nu sunt întrunite cerințele legale, pentru ca reclamantul să fie considerat

persoană refugiată, deoarece nu și-a schimbat domiciliul și nu a suferit

persecuții din motive etnice.

Verificând cauza în funcție de

motivarea recursului, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română

care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost

asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

Textele legale au avut în vedere

persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinții și copii născuți în perioada de

refugiu. Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul

refugiului părinților, să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr.

105/1999, soluția instanței de fond fiind legală și echitabilă.

Cum reclamantul s-a născut la data

de 12 noiembrie 1942, la Turda, oraș în care se refugiase mama sa, curtea de

apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii

nr. 189/2000.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefundat, în cauză neexistând temeiuri de casare de

ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr 593 din 11 decembrie

2002 a Curții de Apel Clu, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 mai 2003.