ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2455/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 3 decembrie

2002 reclamantul N.M.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 4682/2002 emisă de

Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i recunoască și să-i

acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Prin sentința civilă nr. 75/2003 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost

admisă reținându-se că reclamantul, născut în timpul refugiului părinților săi,

beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în

termen pârâta, susținând că reclamantul nu are calitate de refugiat, nefiind‚ întrunite

condițiile impuse de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și de

dispozițiile art. 1 și art. 2 din H.G. nr. 127/2002. S-a mai arătat că

reclamantul nefiind născut la momentul refugierii părinților, nu și-a schimbat

domiciliul din cauza persecuțiilor etnice la care nu a fost supus.

Verificând cauza în funcție de motivul de recurs

formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată

că recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) din O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite

de acest act normativ persoanele de cetățenie română care, în perioada 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive

etnice fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate

persoanelor strămutate și cele refugiate.

Textele legale au avut în vedere persecuția din

motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a

face distincție între părinți și copiii lor născuți în perioada de refugiu. Nu

există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul refugiului

părinților să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, având

în vedere că potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam., art. 14 alin. (1) și art.

8 din Decretul nr. 31/1954 copiii minori nu pot avea decât același domiciliu cu

părinții lor. În acest sens soluția instanței de fond este legală și

echitabilă.

Cum reclamantul s-a născut la data de 2 martie

1944 în orașul Timișoara, localitate în care se refugiaseră părinții săi, din

orașul Cluj, curtea de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt

aplicabile dispozițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Pentru considerentele expuse recursul va fi

respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a

sentinței conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 75 din 21 ianuarie 2003 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 iunie

2003.