ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1722/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 16 iunie

2003, reclamantul I.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 1222 din 30 mai 2003,

emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și obligarea pârâtei să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind persoană care s-a născut în

timpul refugiului părinților săi, la data de 8 iulie 1944, în București.

Prin sentința civilă nr. 1227 din 16

octombrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, acțiunea a fost admisă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, pârâta, arătând că nu sunt întrunite cerințele art. 1

din O.G. nr. 105/1999, deoarece reclamantul nu putea să fie „strămutat” în

localitatea în care s-a născut. S-au invocat adresa nr. 11516/2002 a

Ministerului Justiției și adresa nr. 1026/2002 a Casei Naționale de Pensii și

Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Verificând cauza în funcție de

motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 309 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română

care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții

din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost

asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

Traiul în refugiu, ca urmare a

persecuțiilor de natură etnică, a avut consecințe identice, materiale și

morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor,

indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului părinților.

Cum reclamantul s-a născut la data

de 8 iulie 1944, în București, unde s-au refugiat părinții săi, Curtea de Apel

a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Invocarea de către recurentă a

adresei nr. 1516/2002 a Ministerului Justiției și a Precizărilor nr. 1026/2002

a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, va fi

înlăturată. Actele respective reprezintă punctul de vedere al autorităților

care le-au emis și nu au caracter normativ.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care

pot fi analizate din oficiu în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatului, suma de 460.000 lei, cheltuieli

de judecată, conform actelor justificative depuse în acest scop.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1227 din 16

octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Obligă pe recurenta Casa Județeană

de Pensii Maramureș să plătească intimatului I.V., suma de 460.000 lei

cheltuieli de judecată în recurs.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2004.