ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1719/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 24 iunie 2003, reclamanta D.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 1210 din 12 mai 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind persoană care s-a născut în timpul refugiului părinților săi, la data de 18 august 1944, în localitatea Dirvari, județul Mehedinți. Prin sentința civilă nr. 1187 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta, arătând că nu sunt întrunite cerințele art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, deoarece reclamanta nu putea să fie „strămutată” în localitatea în care s-a născut. S-au invocat adresa nr. 11516/2002 a Ministerului Justiției și adresa nr. 1026/2002 a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 309 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate. Traiul în refugiu, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică, a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului părinților. Cum reclamanta s-a născut la data de 18 august 1944, în localitatea Dirvari, județul Mehedinți, unde s-au refugiat părinții săi, Curtea de Apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000. Invocarea de către recurentă, a adresei nr. 1516/2002 a Ministerului Justiției și a Precizărilor nr. 1026/2002 a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, va fi înlăturată.

Actele respective reprezintă punctul de vedere al autorităților care le-au emis și nu au caracter normativ. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care pot fi analizate din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1187 din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2004.