ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3408/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 23 februarie 2006, reclamantul R.M. a solicitat anularea hotărârii

nr. 432 din 31 ianuarie 2006, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și

recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut

statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născut în timpul

refugiului părinților săi din Nordul Transilvaniei, în județul Hunedoara.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă

nr. 187 din 12 aprilie 2006, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.

432 din 31 ianuarie 2006, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, pentru perioada 23 septembrie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile cuvenite, începând cu data de 1 februarie 2006.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 23 septembrie 1942, dată la

care părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de

domiciliu și a dobândit, prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind

condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând casarea

hotărârii și respingerea acțiunii formulate de R.M.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutate a părinților lor, iar

intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în

altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data

nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv legitimația eliberată de

Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei, procesul-verbal

de inspecție și copiile actelor de stare civilă ale reclamantului.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 187

din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2006.