ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 795/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 795/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 15 iulie

2008 și precizată la data

de 04 februarie 2009, reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL a chemat în

judecată pe parata Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.)

solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună

admiterea excepției de nelegalitate a avizului nr. 41 din 28 august 2007 a

C.N.V.M. și pe cale de consecință anularea acestuia, anularea deciziei

C.N.V.M. nr. 560 din 25 martie 2008 și a actelor subsecvente, respectiv

decizia C.N.V.M. nr. 1234 din 10 iunie 2008, prin care s-a respins

contestația reclamantei împotriva deciziei nr. 560/2008.

În motivarea

acțiunii s-au arătat, în esența, următoarele:

Prin

emiterea avizului în speța C.N.V.M. și-a depășit

atribuțiile legale stabilite prin actele normative de înființare și

funcționare.

Actul

administrativ individual al C.N.V.M., respectiv avizul, nu poate avea

forța juridică și caracterul unui act normativ, nefiindu-i permis

C.N.V.M.-ului prin statutul său adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, aprobată

prin Legea nr. 514/2002 să emită acte cu caracter normativ prin

avize.

Potrivit

art. 7 alin. (3) din Statutul C.N.V.M. adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002,

aprobata prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr.

297/2004 "C.N.V.M. adoptă norme prin regulamente și

instrucțiuni care sunt puse în aplicare prin ordin al președintelui

acesteia."

Acestea

se coroborează cu art. 9 alin. (4) care arată că "Avizele

sunt acte prin care C.N.V.M. formulează răspunsuri oficiale la

chestiuni privind aplicarea legii și a normelor reglementare ori dă

calificări privind piețele reglementate și instrumentele

financiare". Rezultă din interpretarea celor doua prevederi legale ca

prin avize ca acte administrative individuale C.N.V.M. nu poate adopta norme

legale.

Avizul

41 din 28 iulie 2007 este întemeiat pe o serie de acte normative abrogate.

Regulamentul

C.N.V.M. 2/1999 privind piața valorilor mobiliare necotate, a fost emis în

baza Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori,

abrogate prin O.U.G. nr. 24/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de

investiții financiare și piețele reglementate.

Mai

mult, O.U.G. nr. 28/2008 a fost abrogate la rândul ei prin Legea nr. 297/2004

privind piața de capital.

Reclamanta

a arătat că la momentul emiterii avizului nr. 41 din 28 august 2007

se invocă în mod surprinzător Regulamentul nr. 2/1999 ca temei legal

în susținerea acestui act administrativ.

Actele

cu caracter normativ, cum este cazul Regulamentului nr. 2/1999, trebuie date în

executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului în

vigoare și în limitele și potrivit normelor care le ordona.

Reclamanta

a considerat că la momentul emiterii actului administrativ individual

(avizul nr. 41) că și în acest moment legislația ce reglementează

piața de capital "tăcea" în ceea ce privește piața

valorilor mobiliare necotate, fiind vorba despre un vid legislativ.

În

ceea ce privește decizia nr. 560 din 25 martie 2008, emisa de C.N.V.M., s-a

dispus ca prețul în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a SC U.

SA Onești, inițiata de reclamanta sa fie stabilita în conformitate cu

art. 68 alin. (4) din Regulamentul 1/2006 al C.N.V.M., de către un

evaluator independent înregistrat la C.N.V.M., cu luarea în considerare a

ultimei situații financiare anterioare datei de 31 decembrie 2007.

Analizând

actele dosarului prin prisma motivelor invocate și a normelor legale

incidente în cauza, Curtea a constatat următoarele:

În

ceea ce privește excepția de nelegalitate a avizului nr. 41 din 28

august 2007, se retine că acest aviz este invocat in motivarea deciziei

nr. 1234 din 10 iunie 2008 prin care s-a analizat contestația formulata de

reclamantă împotriva deciziei C.N.V.M. nr. 560 din 25 martie 2008 (fila

11-13 dos).

În

conformitate cu dispozițiile avizului nr. 41 din 28 august 2007,

"Până la data restructurării pieței de capital prin

aprobarea sistemului alternativ de tranzacționare, societăților

ale căror valori mobiliare sunt tranzacționate pe piața

valorilor mobiliare necotate le sunt incidente prevederile secțiunii 6

art. 202-205 (ofertele publice de preluare obligatorii din cadrul Cap. I.

Oferte publice, Titlul V. Operațiuni de piața din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital și prevederile reglementarilor C.N.V.M.

emise în aplicarea acestor prevederi)".

Curtea

a reținut că avizul nr. 41 din 28 august 2007 a fost emis ca urmare a

adresei societății civile de avocați S. și Asociații,

înregistrată la C.N.V.M. cu nr. 20635 din 28 mai 2007, în temeiul art. 2,

art. 7 si art. 9 alin. (4) din Statutul C.N.V.M., adoptat prin O.U.G. nr.

25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin

Legea nr. 297/2004 și având în vedere prevederile Regulamentului C.N.V.M.

nr. 2/1999 privind piața valorilor mobiliare necotate și în

considerarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 1/2006 privind emitenții si operațiunile cu valori mobiliare,

precum și a faptului că până în prezent nu s-a finalizat

restructurarea pieței de capital prin aprobarea sistemului alternativ de

tranzacționare.

Din

prevederile statutare [art. 7 alin. (1) si (4), art. 9 alin. (4) din O.U.G. nr.

25/2002] rezultă că în vederea îndeplinirii obiectivelor sale

stabilite la art. 2 C.N.V.M. își exercită prerogativele legale

privind reglementarea prin adoptarea de norme, emiterea de acte individuale

și dispunerea de măsuri, după deliberare în ședințe

ținute conform prevederilor art. 3.

Actele

individuale emise de către C.N.V.M. sunt deciziile, ordonanțele,

atestatele și avizele.

Avizele

sunt acte prin care C.N.V.M. formulează răspunsuri oficiale la

chestiuni privind aplicarea legii și a normelor reglementare ori dă

calificări privind piețele reglementate și instrumentele

financiare.

Având

în vedere prevederile art. 7 alin. (6) din Statutul sau, C.N.V.M. poate realiza

la cerere sau din oficiu interpretarea oficială a tuturor reglementarilor

aplicabile entităților reglementate și supravegheate. Avizul nr.

41/2007 a fost emis la solicitarea unei firme de avocați în exercitarea

atribuțiilor C.N.V.M. de autoritate administrativă autonomă care

reglementează și supraveghează piața de capital.

Referitor

la actele pe care se întemeiază Avizul nr. 41/2007 se retine ca potrivit

art. 290 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, reglementările emise de C.N.V.M.

până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân în vigoare până

la adoptarea noilor reglementari emise în temeiul acesteia, cu excepția

dispozițiilor contrare.

Împrejurarea

că pe site-ul autorității apare ca fiind abrogat Regulamentul

nr. 2 nu are relevanță, având în vedere că există o

observație în sensul că va fi abrogat la termenul prevăzut la

art. 95 alin. (2) din Regulamentul nr. 14/2004 iar la art. 95 alin. (2) din Regulamentul

nr. 14/2004 se arată ca se vor abroga mai multe regulamente C.N.V.M., între

care și Regulamentul C.N.V.M. nr. 2/1999, la data emiterii actelor

individuale menționate la art. 89 alin. (3), aplicabile

entităților menționate la art. 89 alin. (1).

Art.

89 alin. (3) se referă la emiterea de către C.N.V.M. a

reglementarilor privind aprobarea constituirii sistemului alternativ de

tranzacționare.

Acest

sistem alternativ de tranzacționare nu a fost reglementat, așa încât

în exercitarea atribuțiilor sale legale, C.N.V.M. a emis Avizul nr. 41, în

sensul arătat mai sus, respectiv ca societăților ale căror

valori mobiliare sunt tranzacționate pe piața valorilor mobiliare

necotate le sunt incidente prevederile secțiunii 6 art. 202-205.

De

asemenea, conform art. 155 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2006 privind

emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, "(1) Pe

perioada cuprinsă între data autorizării B.V.B. ca operator de

piață și data aprobării de către C.N.V.M. a

constituirii sistemului alternativ de tranzacționare menționat la

art. 154, acțiunile care nu vor fi admise la tranzacționare în cadrul

B.V.B. se vor tranzacționa după cum urmează:

a)

acțiunile

care la data intrării în vigoare a prezentului regulament sunt înscrise la

cota bursei sau se tranzacționează pe piața valorilor mobiliare

necotate, se vor tranzacționa conform regulilor care guvernează

piața valorilor mobiliare necotate;

b)

acțiunile

care la data intrării în vigoare a prezentului regulament sunt listate pe

piața RASDAQ se vor tranzacționa conform regulilor aplicabile în

prezent."

Prin

urmare, prevederile legale invocate în preambulul Avizului nr. 41 sunt legale,

în vigoare și pertinente în raport cu obiectul reglementarii. Nu se poate

aprecia că există o "tăcere" a legii sau un vid

legislativ.

În

consecința, a fost respinsă excepția de nelegalitate a avizului

nr. 41/2007.

Pe

fondul cauzei, în ceea ce privește baza legală pentru a se impune

modul de stabilire a prețului de preluare obligatorie, se reține

că:

Potrivit

art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenții și

operațiunile cu valori mobiliare "Prețul în oferta publică

de preluare obligatorie este cel puțin egal cu cel mai mare preț

plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acționează

în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere la

C.N.V.M. a documentației de ofertă."

Reclamanta

a subscris în cadrul majorării capitalului social al SC U. SA Onești

în perioada 25 august 2006 - 25 septembrie 2006, acțiunile emise de SC U.

SA Onești fiind în categoria necotate, care utilizează sistemul

tehnic al BVB.

Reclamanta,

după subscriere, a ajuns la 52,35% din capitalul social al SC U. SA, din

care 42.778 acțiuni ca urmare a tranzacțiilor efectuate în piață

în anul 2006, reprezentând 5,33% din capitalul social și 791.867

acțiuni reprezentând 47,02% din capitalul social, ca urmare a majorării

capitalului social, hotărâtă în ședința CA din data de 09

august 2006 și operată de Depozitarul Central în data de 09 februarie

2007.

Potrivit

art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, "O persoană care, urmare a

achizițiilor sale sau ale persoanelor cu care acționează în mod

concertat, deține mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei

societăți comerciale este obligată să lanseze o ofertă

publică adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și

având ca obiect toate deținerile acestora cât mai curând posibil, dar nu

mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri."

Reclamanta

a înaintat către C.N.V.M. în conformitate cu art. 173 alin. (1) din Legea

nr. 297/2004 și prin intermediarul S.S.I.F.T.L. SA, prin adresa

înregistrată sub nr. 3294 din 31 ianuarie 2008, documentele aferente

ofertei publice de preluare ce avea ca obiect un nr. de 759.702 acțiuni

reprezentând 47,65% din capitalul social al societății, numărul

de acțiuni vizat fiind de 1.594.347 acțiuni, adică 100% din

capitalul social al societății emitente.

Întrucât

documentele și declarația aferentă nu făceau referire la

modalitatea de achiziționare a pachetului de acțiuni reprezentând

5,33% din capitalul social al SC U. SA, respectiv 42.778 acțiuni

obținute ca urmare a tranzacțiilor efectuate de reclamantă în

piață în anul 2006, C.N.V.M. a solicitat completarea declarației

în cauză.

Prin

adresa înregistrată la C.N.V.M. sub nr. 7081 din 25 februarie 2008,

reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL a depus în integralitate documentația necesară

prevăzută de art. 173 alin. (1)

2

din Legea nr. 297/2004.

Ca

urmare a hotărârii CA din data de 09 august 2006, reclamanta a plătit

2,6 lei/acțiune.

Ultima

tranzacție cu acțiuni emise de SC U. SA a avut loc la data de 11

decembrie 2007, când s-a realizat o tranzacție cu un număr de 81

acțiuni la un preț de 2,6 lei/acțiune.

Curtea

a reținut că în mod legal autoritatea pârâtă a constatat că

nu sunt aplicabile dispozițiile art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 1/2006 și a considerat că în ultimele 12 luni anterioare datei de

depunere la C.N.V.M. a documentației ofertei publice obligatorii de

preluare (inclusiv a completării actelor însoțitoare), nu s-a

efectuat nici o tranzacție cu acțiuni emise de SC U. SA

Potrivit

art. 204 din Legea nr. 297/2004, "(1) Prețul oferit va fi cel

puțin egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant sau de

persoanele cu care acesta acționează în mod concertat în perioada de

12 luni

anterioară ofertei. (2)

Dacă prevederea de la alin. (1) nu poate fi aplicată,

prețul

oferit va fi determinat în conformitate cu reglementările C.N.V.M., cu

luarea în considerare cel puțin a următoarelor criterii:

a)

prețul

mediu ponderat de tranzacționare, aferent ultimelor 12 luni

anterioare

derulării ofertei;

b)

valoarea activului net al societății,

conform ultimei situații financiare auditate;

c)

valoarea acțiunilor rezultate dintr-o expertiză, efectuată de un

evaluator independent, în conformitate cu standardele internaționale de evaluare."

Având în vedere prevederile art. 68 alin. (3) din

Regulamentul C.N.V.M.

1/2006, autoritatea pârâtă din oficiu a

apreciat că operațiunile precizate la art. 57 alin. (3), prin care

s-au achiziționat acțiuni, sunt de natură să

influențeze corectitudinea modului de stabilire a prețului, raportându-se

ș

i la datele financiare ale SC U. SA

Onești, din care a rezultat un activ

net la data de 31 decembrie 2006

de 8,9 lei/acțiune, respectiv 8,64 lei/acțiune, conform

situației financiar-contabile la data de 30 iunie 2007, valori mai mari

decât prețul oferit de reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL, de 2,6 lei/acțiune.

Curtea

a apreciat că nu s-au susținut motivele invocate de reclamantă, în

sensul că ulterior depunerii cererii către C.N.V.M., aceasta a

solicitat în mod arbitrar completarea documentației în scopul prelungirii

termenului

de calcul al celor 12 luni.

Aceasta deoarece, așa cum s-a reținut mai sus,

reclamanta,

prin intermediar, a depus documentele aferentei ofertei publice de preluare

numai pentru 47,65% din capitalul social, nu și pentru acțiunile

reprezentând 5,33% din capitalul social, achiziționate de reclamantă

ca urmare a tranzacțiilor efectuate în piață în anul 2006. Prin

urmare, culpa prelungirii termenului de calcul aparține reclamantei.

Pentru

determinarea celui mai mare preț plătit de ofertant sunt luate în

considerare toate operațiunile (oferte publice, operațiuni de

cumpărare derulate pe piețele reglementate, majorări de capital

social

etc.) prin care ofertantul a

dobândit acțiuni ale societății subiect al ofertei,

în

respectiva perioadă.

Activul

net/acțiune la data de 31 decembrie 2006 era de 8,9 RON/ acțiune,

respectiv 8,64 RON/ acțiune, conform situației financiar-contabile la

data de 30 iunie 2007, valori mai mari decât prețul oferit de reclamanta SC

B.K.P.T.I. SRL, de 2,6 RON/ acțiune, iar ca urmare a hotărârii CA din

09 august 2006, prețui plătit a fost de 2,6 RON/ acțiune, validându-se

astfel

majorarea capitalului social cu

aportul în numerar adus de

SC B.K.P.T.I. SRL

.

Această

situație a atras atenția și acționarului principal, SC C.

SA Onești, care deținea la data de 21 august 2006 90,95% din

capitalul social și care a acționat în instanță în

constatarea nulității absolute a hotărârii CA nr. 13 din 09

august 2006 si autorității parate care a constatat în mod legal

aplicabilitatea art. 68 alin. (4) din Regulamentul C.N.V.M. 1/2006.

Concluzionând,

Curtea a reținut că decizia nr. 560/2008 a fost emisă în mod

legal, reținându-se corect atât situația de fapt cât și temeiul

de drept.

S-a

constatat astfel în mod legal că societății emitente SC U. SA

Onești, înregistrată la BVB la categoria nelistate, îi sunt

aplicabile dispozițiile avizului C.N.V.M. nr. 41/2007; că

declarația cu privire la modalitatea de achiziție a pachetului de

acțiuni deținut la SC U. SA Onești era necesar să fie depusă

documentului de ofertă publică de preluare obligatorie, având în

vedere prevederile art. 57 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006,

situația financiară a SC U. SA Onești la data de 31 decembrie 2006,

precum și declarația intermediarului ofertei, referitoare la cel mai

mare preț plătit de ofertant în ultimele 12 luni anterioare ofertei.

Prin

sentința civilă nr. 1558 din data de 8 aprilie 2009 s-a respins excepția

de nelegalitate a avizului nr. 41 din 28 august 2007 al C.N.V.M., de asemenea a

respins ca nefondată acțiunea formulată de contestatoarea SC

B.K.P.T.I SRL.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta SC

B.K.P.T.I. SRL București.

În

motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esență,

următoarele:

Avizul

nr. 41/28 al C.N.V.M. este nelegal pentru că pârâta nu este învestită

prin statutul său să emită acte cu caracter normativ prin avize,

astfel că avizul respectiv nu poate avea forța juridică și

caracterul unui act normativ.

Avizul

nr. 41/2008 este nelegal și pentru că se întemeiază pe acte

normative abrogate. În preambulul avizului se invocă Regulamentul nr.

2/1999 ca temei legal în susținerea acestui act individual, or, acest

regulament fusese abrogat la data de 31 decembrie 2005 prin Regulamentul nr.

14/2004, abrogat la rândul său prin Regulamentul nr. 2/2006,la data de 14

martie 2006.

Decizia

nr. 560 din 25 martie 2008 emisă de C.N.V.M. este netemeinică și

nelegală pentru următoarele argumente:

-

nu există baza legală pentru a se impune modul de stabilire a

prețului de preluare obligatorie. Toate prevederile din cuprinsul deciziei

contestate sunt aplicabile societăților comerciale admise la

tranzacționare pe o piață reglementată, dar societatea

emitentă SC U. SA se află înregistrată la BVB la categoria

„Nelistate”, astfel că acțiunile acestui emitent nu se află pe o

piață reglementată, astfel că nu îi sunt aplicabile

dispozițiile din Legea nr. 297/2004 și din Regulamentul nr. 1/2006

privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare ale C.N.V.M.

privitoare la oferta de preluare obligatorie, prin urmare nu există

bază legală pentru a emite decizii privitoare la prețul de

cumpărare.

-

în mod greșit a fost luată în calcul de către instanța de

fond data depunerii la C.N.V.M. a ultimelor completări la

documentația aferentă. Termenul de calculare a celor 12 luni este

intervalul cuprins între 31 ianuarie 2008 și 30 ianuarie 2007, practica solicitării

de acte suplimentare neputînd conduce la prelungirea termenului de calcul a

celor 12 luni, în lipsa unei dispoziții legale expres prevăzute de

lege.

-

analiza atentă a textelor de lege aplicabile permite concluzia

inexistenței posibilității legale a C.N.V.M. de a stabili în

sarcina unui ofertant a obligației de a formula și depune amendament la

documentul ofertei în derulare, cu atât mai puțin la dispunerea

executării acestei obligații sub sancțiune.

-

în mod greșit instanța de fond, prin hotărârea recurată a

admis ca un act administrativ să producă efecte retroactiv, avizul

fiind emis la data de 28 august 2007, astfel că nu poate produce efecte

juridice față de o situație născută la 9 februarie

2007.

Recursul

este nefondat.

­itoare la prețul de cumpărare.

Avizul nr. 41 DIN 28 august 2007 a

fost emis de C.N.V.M. cu respectarea prevederilor legale în materie,

referindu-se la pachetele de acțiuni ale societăților comerciale

ale căror acțiuni sunt tranzacționate în cadrul pieței de

valori mobiliare necotate administrate de către Bursa de Valori

București. Avizul respectiv a fost emis ca punct de vedere oficial la

solicitarea unei societăți civile de avocați, așadar, în

deplină consonanță cu prevederile art. 9 alin. (4) din Statutul C.N.V.M.

, care definesc avizele ca fiind răspunsuri oficiale la chestiuni privind

aplicarea legii și a normelor regulamentare ori dă calificări

privind piețele reglementate și instrumentate financiar.

Prin urmare,

așa cum a reținut și prima instanță, avizul nr. 41 din

28 august 2007 este un act individual și, contrar celor susținute de

reclamanta – recurentă, acesta nu are forța juridică și

nici caracterul unui act normativ, astfel că nu poate fi pus în

discuție că pârâta a emis un act normativ prin intermediul unui aviz.

De

asemenea, nu poate fi primită nici critica din recurs în sensul că

avizul nr. 41 din 28 august 2007 ar fi întemeiat pe acte normative abrogate.

Astfel, regulamentul nr. 2/1999 nu era abrogat la data emiterii avizului în

discuție de Regulamentul nr. 14/2004 privind piețele reglementate

și sistemele alternative de tranzacționare, după cum

susține recurenta. Conform art. 95 alin. (2) din Regulamentul nr. 14/2004,

la data emiterii actelor individuale menționate în art. 89 alin. (3

1

)

aplicabile entităților menționate în art. 89 alin. (1

2

)

se abrogă Regulamentul nr. 2/1999. Art. 95 alin. (3) din Regulamentul nr.

2/2006 privind piețele reglementate și sistemele alternative de

tranzacționare stipulează că Regulamentul nr. 2/1999 va fi

abrogat la data emiterii acelor individuale de autorizare a operatorului de

piață și a pieței reglementate sau, după caz, a

avizului privind aprobarea sistemului alternativ de tranzacționare.

Regulamentul

nr. 1/2006 al C.N.V.M. a fost emis în exercitarea prerogativelor legale cu care

această autoritate publică a fost învestită în domeniul

pieței de capital, potrivit art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 25 /2002

privind aprobarea Statutului C.N.V.M. modificată și aprobată prin

Legea nr. 514/2002, modificată prin Legea nr. 297/2004. Regulamentul

stabilește cadrul juridic aplicabil emitenților înregistrați la C.N.V.M.,

ale căror valori mobiliare fac obiectul unei oferte publice și/sau

sunt ori urmează să fie admise la tranzacționare pe o

piață reglementată sau tranzacționată în cadrul unui

sistem alternativ de tranzacționare.

Potrivit

art. 2 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 297/2004, un emitent este „entitatea cu

sau fără personalitate juridică ce a emis, emite sau

intenționează să emită instrumente financiare”. Prin

urmare, luând ca reper acest text legal, rezultă cu puterea evidenței

că SC U. SA este un emitent în sensul definiției legale citate, având

statutul unei societăți ale cărei acțiuni au fost admise la

tranzacționare.

Apoi,

astfel cum a reținut și prima instanță, în privința

termenului de 12 luni prevăzut de art. 68 alin. (1) din Regulamentul nr.

1/2006, nu este vorba de o anume practică a solicitării unor acte

suplimentare, care să reflecte un caracter arbitrar al comportamentului C.N.V.M.

în această materie. În realitate, prelungirea termenului s-a datorat culpei

exclusive a reclamantei care, fapt decisiv, a depus documentele aferentei

ofertei publice de preluare ce avea ca obiect un număr de 759.702 de

acțiuni, reprezentând 47,65% din capitalul social al societății,

omițând însă acțiunile reprezentând 5,3% din capitalul social,

achiziționate ca urmare a tranzacțiilor efectuate în piață

în anul 2006. Or, conform art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 în

condițiile în care reclamanta deținea 52,35% din capitalul social al SC

U. SA , fiind depășit pragul de 33% la care se referă textul

legal precitat, avea obligația de a lansa ofertă publică

adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având

ca obiect toate deținerile acestora. Având în vedere că în

documentele transmise C.N.V.M., reclamanta nu a făcut referire la

modalitatea de achiziție a celor 42.778 acțiuni ce reprezentau 5,33%,

achiziționate în anul 2006 s-a solicitat completarea declarației în

sensul mai sus arătat precum și declarația intermediarului ofertei,

cu informații privind cel mai mare preț plătit de ofertant, ceea

ce a condus la prelungirea termenului, fapt datorat exclusiv reclamantei.

În

nici un caz art. 179 din Legea nr. 297/2004 nu poate fi interpretat în sensul

că depunerea amendamentului este o decizie discreționară a

ofertantului, iar C.N.V.M. nu ar avea legitimare să pretindă

depunerea unui astfel de amendament. Dimpotrivă, observă Înalta

Curte, din formularea textului legal amintit rezultă clar că apariția

oricărui nou eveniment sau modificarea informațiilor inițiale,

de natură a afecta decizia investițională, pe parcursul

derulării ofertei, impun în termeni categorici depunerea amendamentului.

Formula utilizată de legislator, „...trebuie să facă obiectul

unui amendament”, relevă caracterul imperativ al obligației

ofertantului, de unde și deplina legitimare a C.N.V.M. să impună

ofertantului această obligație.

Prin

urmare, este evident că nu există un conflict între prevederile Legii

nr. 297/2004 și textul art. 68 din Regulamentul nr. 1/2006, astfel cum susține

recurenta.

În

ceea ce privește critica privind retroactivitatea avizului nr. 41/2007,

este de reținut că acesta nu a fost aplicat unei situații

juridice născute anterior emiterii lui, avizul fiind menționat nu în decizia

nr. 560 din 25 martie 2008,ci doar în decizia nr. 1234 din 10 iunie 2008, prin

care a fost soluționată contestația reclamantei în

procedură administrativă.

Față

de cele ce preced, Înalta Curte constată că sentința atacată

este legală și temeinică, astfel că potrivit art. 312 C.

proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC B.K.P.T.I.

SRL București împotriva sentinței civile nr. 1558 din 8 aprilie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2010.