ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 795/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 iulie 2008 și precizată la data de 04 februarie 2009, reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL a chemat în judecată pe parata Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună admiterea excepției de nelegalitate a avizului nr. 41 din 28 august 2007 a C.N.V.M. și pe cale de consecință anularea acestuia, anularea deciziei C.N.V.M. nr. 560 din 25 martie 2008 și a actelor subsecvente, respectiv decizia C.N.V.M. nr. 1234 din 10 iunie 2008, prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva deciziei nr. 560/2008. În motivarea acțiunii s-au arătat, în esența, următoarele: Prin emiterea avizului în speța C.N.V.M.

și-a depășit atribuțiile legale stabilite prin actele normative de înființare și funcționare. Actul administrativ individual al C.N.V.M., respectiv avizul, nu poate avea forța juridică și caracterul unui act normativ, nefiindu-i permis C.N.V.M.-ului prin statutul său adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002 să emită acte cu caracter normativ prin avize. Potrivit art. 7 alin. (3) din Statutul C.N.V.M. adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, aprobata prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 "C.N.V.M. adoptă norme prin regulamente și instrucțiuni care sunt puse în aplicare prin ordin al președintelui acesteia." Acestea se coroborează cu art. 9 alin. (4) care arată că "Avizele sunt acte prin care C.N.V.M.

formulează răspunsuri oficiale la chestiuni privind aplicarea legii și a normelor reglementare ori dă calificări privind piețele reglementate și instrumentele financiare". Rezultă din interpretarea celor doua prevederi legale ca prin avize ca acte administrative individuale C.N.V.M. nu poate adopta norme legale. Avizul 41 din 28 iulie 2007 este întemeiat pe o serie de acte normative abrogate. Regulamentul C.N.V.M. 2/1999 privind piața valorilor mobiliare necotate, a fost emis în baza Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori, abrogate prin O.U.G. nr. 24/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate. Mai mult, O.U.G. nr. 28/2008 a fost abrogate la rândul ei prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.

Reclamanta a arătat că la momentul emiterii avizului nr. 41 din 28 august 2007 se invocă în mod surprinzător Regulamentul nr. 2/1999 ca temei legal în susținerea acestui act administrativ. Actele cu caracter normativ, cum este cazul Regulamentului nr. 2/1999, trebuie date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului în vigoare și în limitele și potrivit normelor care le ordona. Reclamanta a considerat că la momentul emiterii actului administrativ individual (avizul nr. 41) că și în acest moment legislația ce reglementează piața de capital "tăcea" în ceea ce privește piața valorilor mobiliare necotate, fiind vorba despre un vid legislativ.

În ceea ce privește decizia nr. 560 din 25 martie 2008, emisa de C.N.V.M., s-a dispus ca prețul în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a SC U. SA Onești, inițiata de reclamanta sa fie stabilita în conformitate cu art. 68 alin. (4) din Regulamentul 1/2006 al C.N.V.M., de către un evaluator independent înregistrat la C.N.V.M., cu luarea în considerare a ultimei situații financiare anterioare datei de 31 decembrie 2007. Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate și a normelor legale incidente în cauza, Curtea a constatat următoarele: În ceea ce privește excepția de nelegalitate a avizului nr. 41 din 28 august 2007, se retine că acest aviz este invocat in motivarea deciziei nr. 1234 din 10 iunie 2008 prin care s-a analizat contestația formulata de reclamantă împotriva deciziei C.N.V.M.

nr. 560 din 25 martie 2008 (fila 11-13 dos). În conformitate cu dispozițiile avizului nr. 41 din 28 august 2007, "Până la data restructurării pieței de capital prin aprobarea sistemului alternativ de tranzacționare, societăților ale căror valori mobiliare sunt tranzacționate pe piața valorilor mobiliare necotate le sunt incidente prevederile secțiunii 6 art. 202-205 (ofertele publice de preluare obligatorii din cadrul Cap. I. Oferte publice, Titlul V. Operațiuni de piața din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și prevederile reglementarilor C.N.V.M. emise în aplicarea acestor prevederi)". Curtea a reținut că avizul nr. 41 din 28 august 2007 a fost emis ca urmare a adresei societății civile de avocați S. și Asociații, înregistrată la C.N.V.M.

cu nr. 20635 din 28 mai 2007, în temeiul art. 2, art. 7 si art. 9 alin. (4) din Statutul C.N.V.M., adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 și având în vedere prevederile Regulamentului C.N.V.M. nr. 2/1999 privind piața valorilor mobiliare necotate și în considerarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenții si operațiunile cu valori mobiliare, precum și a faptului că până în prezent nu s-a finalizat restructurarea pieței de capital prin aprobarea sistemului alternativ de tranzacționare. Din prevederile statutare [art. 7 alin. (1) si (4), art. 9 alin. (4) din O.U.G. nr. 25/2002] rezultă că în vederea îndeplinirii obiectivelor sale stabilite la art. 2 C.N.V.M.

își exercită prerogativele legale privind reglementarea prin adoptarea de norme, emiterea de acte individuale și dispunerea de măsuri, după deliberare în ședințe ținute conform prevederilor art. 3. Actele individuale emise de către C.N.V.M. sunt deciziile, ordonanțele, atestatele și avizele. Avizele sunt acte prin care C.N.V.M. formulează răspunsuri oficiale la chestiuni privind aplicarea legii și a normelor reglementare ori dă calificări privind piețele reglementate și instrumentele financiare. Având în vedere prevederile art. 7 alin. (6) din Statutul sau, C.N.V.M. poate realiza la cerere sau din oficiu interpretarea oficială a tuturor reglementarilor aplicabile entităților reglementate și supravegheate.

Avizul nr. 41/2007 a fost emis la solicitarea unei firme de avocați în exercitarea atribuțiilor C.N.V.M. de autoritate administrativă autonomă care reglementează și supraveghează piața de capital. Referitor la actele pe care se întemeiază Avizul nr. 41/2007 se retine ca potrivit art. 290 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, reglementările emise de C.N.V.M. până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân în vigoare până la adoptarea noilor reglementari emise în temeiul acesteia, cu excepția dispozițiilor contrare. Împrejurarea că pe site-ul autorității apare ca fiind abrogat Regulamentul nr. 2 nu are relevanță, având în vedere că există o observație în sensul că va fi abrogat la termenul prevăzut la art. 95 alin. (2) din Regulamentul nr. 14/2004 iar la art. 95 alin. (2) din Regulamentul nr. 14/2004 se arată ca se vor abroga mai multe regulamente C.N.V.M., între care și Regulamentul C.N.V.M.

nr. 2/1999, la data emiterii actelor individuale menționate la art. 89 alin. (3), aplicabile entităților menționate la art. 89 alin. (1). Art. 89 alin. (3) se referă la emiterea de către C.N.V.M. a reglementarilor privind aprobarea constituirii sistemului alternativ de tranzacționare. Acest sistem alternativ de tranzacționare nu a fost reglementat, așa încât în exercitarea atribuțiilor sale legale, C.N.V.M. a emis Avizul nr. 41, în sensul arătat mai sus, respectiv ca societăților ale căror valori mobiliare sunt tranzacționate pe piața valorilor mobiliare necotate le sunt incidente prevederile secțiunii 6 art. 202-205. De asemenea, conform art. 155 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, "(1) Pe perioada cuprinsă între data autorizării B.V.B.

ca operator de piață și data aprobării de către C.N.V.M. a constituirii sistemului alternativ de tranzacționare menționat la art. 154, acțiunile care nu vor fi admise la tranzacționare în cadrul B.V.B. se vor tranzacționa după cum urmează: a) acțiunile care la data intrării în vigoare a prezentului regulament sunt înscrise la cota bursei sau se tranzacționează pe piața valorilor mobiliare necotate, se vor tranzacționa conform regulilor care guvernează piața valorilor mobiliare necotate; b) acțiunile care la data intrării în vigoare a prezentului regulament sunt listate pe piața RASDAQ se vor tranzacționa conform regulilor aplicabile în prezent." Prin urmare, prevederile legale invocate în preambulul Avizului nr. 41 sunt legale, în vigoare și pertinente în raport cu obiectul reglementarii.

Nu se poate aprecia că există o "tăcere" a legii sau un vid legislativ. În consecința, a fost respinsă excepția de nelegalitate a avizului nr. 41/2007. Pe fondul cauzei, în ceea ce privește baza legală pentru a se impune modul de stabilire a prețului de preluare obligatorie, se reține că: Potrivit art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare "Prețul în oferta publică de preluare obligatorie este cel puțin egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acționează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară datei de depunere la C.N.V.M. a documentației de ofertă." Reclamanta a subscris în cadrul majorării capitalului social al SC U. SA Onești în perioada 25 august 2006 - 25 septembrie 2006, acțiunile emise de SC U. SA Onești fiind în categoria necotate, care utilizează sistemul tehnic al BVB.

Reclamanta, după subscriere, a ajuns la 52,35% din capitalul social al SC U. SA, din care 42.778 acțiuni ca urmare a tranzacțiilor efectuate în piață în anul 2006, reprezentând 5,33% din capitalul social și 791.867 acțiuni reprezentând 47,02% din capitalul social, ca urmare a majorării capitalului social, hotărâtă în ședința CA din data de 09 august 2006 și operată de Depozitarul Central în data de 09 februarie 2007. Potrivit art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, "O persoană care, urmare a achizițiilor sale sau ale persoanelor cu care acționează în mod concertat, deține mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri." Reclamanta a înaintat către C.N.V.M.

în conformitate cu art. 173 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 și prin intermediarul S.S.I.F.T.L. SA, prin adresa înregistrată sub nr. 3294 din 31 ianuarie 2008, documentele aferente ofertei publice de preluare ce avea ca obiect un nr. de 759.702 acțiuni reprezentând 47,65% din capitalul social al societății, numărul de acțiuni vizat fiind de 1.594.347 acțiuni, adică 100% din capitalul social al societății emitente. Întrucât documentele și declarația aferentă nu făceau referire la modalitatea de achiziționare a pachetului de acțiuni reprezentând 5,33% din capitalul social al SC U. SA, respectiv 42.778 acțiuni obținute ca urmare a tranzacțiilor efectuate de reclamantă în piață în anul 2006, C.N.V.M.

a solicitat completarea declarației în cauză. Prin adresa înregistrată la C.N.V.M. sub nr. 7081 din 25 februarie 2008, reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL a depus în integralitate documentația necesară prevăzută de art. 173 alin. (1) 2 din Legea nr. 297/2004. Ca urmare a hotărârii CA din data de 09 august 2006, reclamanta a plătit 2,6 lei/acțiune. Ultima tranzacție cu acțiuni emise de SC U. SA a avut loc la data de 11 decembrie 2007, când s-a realizat o tranzacție cu un număr de 81 acțiuni la un preț de 2,6 lei/acțiune. Curtea a reținut că în mod legal autoritatea pârâtă a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 68 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 și a considerat că în ultimele 12 luni anterioare datei de depunere la C.N.V.M.

a documentației ofertei publice obligatorii de preluare (inclusiv a completării actelor însoțitoare), nu s-a efectuat nici o tranzacție cu acțiuni emise de SC U. SA Potrivit art. 204 din Legea nr. 297/2004, "(1) Prețul oferit va fi cel puțin egal cu cel mai mare preț plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acționează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei.

(2) Dacă prevederea de la alin. (1) nu poate fi aplicată, prețul oferit va fi determinat în conformitate cu reglementările C.N.V.M., cu luarea în considerare cel puțin a următoarelor criterii: a) prețul mediu ponderat de tranzacționare, aferent ultimelor 12 luni anterioare derulării ofertei; b) valoarea activului net al societății, conform ultimei situații financiare auditate; c) valoarea acțiunilor rezultate dintr-o expertiză, efectuată de un evaluator independent, în conformitate cu standardele internaționale de evaluare." Având în vedere prevederile art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M.

1/2006, autoritatea pârâtă din oficiu a apreciat că operațiunile precizate la art. 57 alin. (3), prin care s-au achiziționat acțiuni, sunt de natură să influențeze corectitudinea modului de stabilire a prețului, raportându-se ș i la datele financiare ale SC U. SA Onești, din care a rezultat un activ net la data de 31 decembrie 2006 de 8,9 lei/acțiune, respectiv 8,64 lei/acțiune, conform situației financiar-contabile la data de 30 iunie 2007, valori mai mari decât prețul oferit de reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL, de 2,6 lei/acțiune. Curtea a apreciat că nu s-au susținut motivele invocate de reclamantă, în sensul că ulterior depunerii cererii către C.N.V.M., aceasta a solicitat în mod arbitrar completarea documentației în scopul prelungirii termenului de calcul al celor 12 luni.

Aceasta deoarece, așa cum s-a reținut mai sus, reclamanta, prin intermediar, a depus documentele aferentei ofertei publice de preluare numai pentru 47,65% din capitalul social, nu și pentru acțiunile reprezentând 5,33% din capitalul social, achiziționate de reclamantă ca urmare a tranzacțiilor efectuate în piață în anul 2006. Prin urmare, culpa prelungirii termenului de calcul aparține reclamantei. Pentru determinarea celui mai mare preț plătit de ofertant sunt luate în considerare toate operațiunile (oferte publice, operațiuni de cumpărare derulate pe piețele reglementate, majorări de capital social etc.) prin care ofertantul a dobândit acțiuni ale societății subiect al ofertei, în respectiva perioadă.

Activul net/acțiune la data de 31 decembrie 2006 era de 8,9 RON/ acțiune, respectiv 8,64 RON/ acțiune, conform situației financiar-contabile la data de 30 iunie 2007, valori mai mari decât prețul oferit de reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL, de 2,6 RON/ acțiune, iar ca urmare a hotărârii CA din 09 august 2006, prețui plătit a fost de 2,6 RON/ acțiune, validându-se astfel majorarea capitalului social cu aportul în numerar adus de SC B.K.P.T.I. SRL . Această situație a atras atenția și acționarului principal, SC C. SA Onești, care deținea la data de 21 august 2006 90,95% din capitalul social și care a acționat în instanță în constatarea nulității absolute a hotărârii CA nr. 13 din 09 august 2006 si autorității parate care a constatat în mod legal aplicabilitatea art. 68 alin. (4) din Regulamentul C.N.V.M.

1/2006. Concluzionând, Curtea a reținut că decizia nr. 560/2008 a fost emisă în mod legal, reținându-se corect atât situația de fapt cât și temeiul de drept. S-a constatat astfel în mod legal că societății emitente SC U. SA Onești, înregistrată la BVB la categoria nelistate, îi sunt aplicabile dispozițiile avizului C.N.V.M. nr. 41/2007; că declarația cu privire la modalitatea de achiziție a pachetului de acțiuni deținut la SC U. SA Onești era necesar să fie depusă documentului de ofertă publică de preluare obligatorie, având în vedere prevederile art. 57 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, situația financiară a SC U. SA Onești la data de 31 decembrie 2006, precum și declarația intermediarului ofertei, referitoare la cel mai mare preț plătit de ofertant în ultimele 12 luni anterioare ofertei.

Prin sentința civilă nr. 1558 din data de 8 aprilie 2009 s-a respins excepția de nelegalitate a avizului nr. 41 din 28 august 2007 al C.N.V.M., de asemenea a respins ca nefondată acțiunea formulată de contestatoarea SC B.K.P.T.I SRL. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta SC B.K.P.T.I. SRL București. În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esență, următoarele: Avizul nr. 41/28 al C.N.V.M. este nelegal pentru că pârâta nu este învestită prin statutul său să emită acte cu caracter normativ prin avize, astfel că avizul respectiv nu poate avea forța juridică și caracterul unui act normativ. Avizul nr. 41/2008 este nelegal și pentru că se întemeiază pe acte normative abrogate.

În preambulul avizului se invocă Regulamentul nr. 2/1999 ca temei legal în susținerea acestui act individual, or, acest regulament fusese abrogat la data de 31 decembrie 2005 prin Regulamentul nr. 14/2004, abrogat la rândul său prin Regulamentul nr. 2/2006,la data de 14 martie 2006. Decizia nr. 560 din 25 martie 2008 emisă de C.N.V.M. este netemeinică și nelegală pentru următoarele argumente: - nu există baza legală pentru a se impune modul de stabilire a prețului de preluare obligatorie. Toate prevederile din cuprinsul deciziei contestate sunt aplicabile societăților comerciale admise la tranzacționare pe o piață reglementată, dar societatea emitentă SC U. SA se află înregistrată la BVB la categoria „Nelistate”, astfel că acțiunile acestui emitent nu se află pe o piață reglementată, astfel că nu îi sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr. 297/2004 și din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare ale C.N.V.M.

privitoare la oferta de preluare obligatorie, prin urmare nu există bază legală pentru a emite decizii privitoare la prețul de cumpărare. - în mod greșit a fost luată în calcul de către instanța de fond data depunerii la C.N.V.M. a ultimelor completări la documentația aferentă. Termenul de calculare a celor 12 luni este intervalul cuprins între 31 ianuarie 2008 și 30 ianuarie 2007, practica solicitării de acte suplimentare neputînd conduce la prelungirea termenului de calcul a celor 12 luni, în lipsa unei dispoziții legale expres prevăzute de lege. - analiza atentă a textelor de lege aplicabile permite concluzia inexistenței posibilității legale a C.N.V.M. de a stabili în sarcina unui ofertant a obligației de a formula și depune amendament la documentul ofertei în derulare, cu atât mai puțin la dispunerea executării acestei obligații sub sancțiune.

- în mod greșit instanța de fond, prin hotărârea recurată a admis ca un act administrativ să producă efecte retroactiv, avizul fiind emis la data de 28 august 2007, astfel că nu poate produce efecte juridice față de o situație născută la 9 februarie 2007. Recursul este nefondat. ­itoare la prețul de cumpărare. Avizul nr. 41 DIN 28 august 2007 a fost emis de C.N.V.M. cu respectarea prevederilor legale în materie, referindu-se la pachetele de acțiuni ale societăților comerciale ale căror acțiuni sunt tranzacționate în cadrul pieței de valori mobiliare necotate administrate de către Bursa de Valori București. Avizul respectiv a fost emis ca punct de vedere oficial la solicitarea unei societăți civile de avocați, așadar, în deplină consonanță cu prevederile art. 9 alin. (4) din Statutul C.N.V.M.

, care definesc avizele ca fiind răspunsuri oficiale la chestiuni privind aplicarea legii și a normelor regulamentare ori dă calificări privind piețele reglementate și instrumentate financiar. Prin urmare, așa cum a reținut și prima instanță, avizul nr. 41 din 28 august 2007 este un act individual și, contrar celor susținute de reclamanta – recurentă, acesta nu are forța juridică și nici caracterul unui act normativ, astfel că nu poate fi pus în discuție că pârâta a emis un act normativ prin intermediul unui aviz. De asemenea, nu poate fi primită nici critica din recurs în sensul că avizul nr. 41 din 28 august 2007 ar fi întemeiat pe acte normative abrogate. Astfel, regulamentul nr. 2/1999 nu era abrogat la data emiterii avizului în discuție de Regulamentul nr. 14/2004 privind piețele reglementate și sistemele alternative de tranzacționare, după cum susține recurenta.

Conform art. 95 alin. (2) din Regulamentul nr. 14/2004, la data emiterii actelor individuale menționate în art. 89 alin. (3 1 ) aplicabile entităților menționate în art. 89 alin. (1 2 ) se abrogă Regulamentul nr. 2/1999. Art. 95 alin. (3) din Regulamentul nr. 2/2006 privind piețele reglementate și sistemele alternative de tranzacționare stipulează că Regulamentul nr. 2/1999 va fi abrogat la data emiterii acelor individuale de autorizare a operatorului de piață și a pieței reglementate sau, după caz, a avizului privind aprobarea sistemului alternativ de tranzacționare. Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. a fost emis în exercitarea prerogativelor legale cu care această autoritate publică a fost învestită în domeniul pieței de capital, potrivit art. 7 alin. (1) din O.U.G.

nr. 25 /2002 privind aprobarea Statutului C.N.V.M. modificată și aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificată prin Legea nr. 297/2004. Regulamentul stabilește cadrul juridic aplicabil emitenților înregistrați la C.N.V.M., ale căror valori mobiliare fac obiectul unei oferte publice și/sau sunt ori urmează să fie admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau tranzacționată în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare. Potrivit art. 2 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 297/2004, un emitent este „entitatea cu sau fără personalitate juridică ce a emis, emite sau intenționează să emită instrumente financiare”. Prin urmare, luând ca reper acest text legal, rezultă cu puterea evidenței că SC U. SA este un emitent în sensul definiției legale citate, având statutul unei societăți ale cărei acțiuni au fost admise la tranzacționare.

Apoi, astfel cum a reținut și prima instanță, în privința termenului de 12 luni prevăzut de art. 68 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2006, nu este vorba de o anume practică a solicitării unor acte suplimentare, care să reflecte un caracter arbitrar al comportamentului C.N.V.M. în această materie.

În realitate, prelungirea termenului s-a datorat culpei exclusive a reclamantei care, fapt decisiv, a depus documentele aferentei ofertei publice de preluare ce avea ca obiect un număr de 759.702 de acțiuni, reprezentând 47,65% din capitalul social al societății, omițând însă acțiunile reprezentând 5,3% din capitalul social, achiziționate ca urmare a tranzacțiilor efectuate în piață în anul 2006. Or, conform art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 în condițiile în care reclamanta deținea 52,35% din capitalul social al SC U. SA , fiind depășit pragul de 33% la care se referă textul legal precitat, avea obligația de a lansa ofertă publică adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile acestora.

Având în vedere că în documentele transmise C.N.V.M., reclamanta nu a făcut referire la modalitatea de achiziție a celor 42.778 acțiuni ce reprezentau 5,33%, achiziționate în anul 2006 s-a solicitat completarea declarației în sensul mai sus arătat precum și declarația intermediarului ofertei, cu informații privind cel mai mare preț plătit de ofertant, ceea ce a condus la prelungirea termenului, fapt datorat exclusiv reclamantei. În nici un caz art. 179 din Legea nr. 297/2004 nu poate fi interpretat în sensul că depunerea amendamentului este o decizie discreționară a ofertantului, iar C.N.V.M. nu ar avea legitimare să pretindă depunerea unui astfel de amendament. Dimpotrivă, observă Înalta Curte, din formularea textului legal amintit rezultă clar că apariția oricărui nou eveniment sau modificarea informațiilor inițiale, de natură a afecta decizia investițională, pe parcursul derulării ofertei, impun în termeni categorici depunerea amendamentului.

Formula utilizată de legislator, „...trebuie să facă obiectul unui amendament”, relevă caracterul imperativ al obligației ofertantului, de unde și deplina legitimare a C.N.V.M. să impună ofertantului această obligație. Prin urmare, este evident că nu există un conflict între prevederile Legii nr. 297/2004 și textul art. 68 din Regulamentul nr. 1/2006, astfel cum susține recurenta. În ceea ce privește critica privind retroactivitatea avizului nr. 41/2007, este de reținut că acesta nu a fost aplicat unei situații juridice născute anterior emiterii lui, avizul fiind menționat nu în decizia nr. 560 din 25 martie 2008,ci doar în decizia nr. 1234 din 10 iunie 2008, prin care a fost soluționată contestația reclamantei în procedură administrativă.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că sentința atacată este legală și temeinică, astfel că potrivit art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B.K.P.T.I. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1558 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2010.