ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4326/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4326/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC B.G.T. SA a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Comisia Națională de Valori Mobiliare, anularea deciziei nr. 1252 din

6 octombrie 2010 și a ordonanței nr. 343 din 3 august 2010, emise de pârâtă,

anularea amenzii aplicate reclamantei în baza acesteia, în valoare de 6.178,50

RON, reprezentând echivalentul a 1% din capitalul social subscris și vărsat al

reclamantei precum și anularea sancțiunii de retragerea autorizației de

funcționare aplicate reclamantei.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat, în esență, că prin ordonanța nr. 343 din 3 august 2010, Comisia

Națională de Valori Mobiliare a aplicat o serie de sancțiuni, ca urmare unui control

tematic efectuat în luna martie 2010, constatând comiterea, de către reclamantă,

a unor neregularități în activitatea desfășurată, și anume:

dosarului unui client care a efectuat tranzacții pe piața administrată de SC

B.M.F.M.S. SA lipsa elementelor prevăzute la art. 110 alin. (2) lit. m), art. 195

lit. c), lit. f) coroborat cu art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a)-e) din Regulamentul

Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 32/2006 și încălcarea parțială a prevederilor

art. 113 alin. (1) lit. c) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori

Mobiliare nr. 32/2006;

cu întârziere raportul privind tranzacțiile cu instrumente financiare derivate aferent

lunii ianuarie 2010, încălcându-se prevederile art. 153 lit. c) din Regulamentul

Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 32/2006;

documentului de prezentare al societății existent la dosarele clienților faptul

ca SC B.G.T. SA nu a informat clienții în sensul prevederilor art. 118 alin. (2)

și alin. (5) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 32/2006;

tranzacțiilor cu perechi valutare încasate de la B.L. de către SC B.G.T. SA, cât

și înregistrate în contabilitatea societății, reprezintă fonduri aferente unei activități

ce excede atât obiectul de activitate autorizat precum și serviciile de investiții

financiare prevăzute în cadrul O.U.G. nr. 99/2008, cu modificările și completările

ulterioare, astfel s-au prestat activități ce exced obiectul de activitate și s-au

încălcat prevederile art. 9 din Legea nr. 297/2004 cu modificările și completările

ulterioare;

în cadrul documentelor utilizate în relația cu clienții care tranzacționează perechi

valutare pe platforma administrata de B.L., informații eronate, incomplete, ambigue

care induc investitorului ideea că aceste operațiuni sunt supravegheate și reglementate

de Comisiei Naționale de Valori Mobiliare, încălcându-se astfel prevederile

art. 105 alin. (8) din Regulamentul 32/2006;

prevederile art. 9 din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare,

deoarece avea obligația de a respecta condițiile de autorizare pe toată durata desfășurării

activității;

dosarului unui client care a tranzacționat CFD-uri pe platforma administrată de

B.L. lipsa elementelor prevăzute la art. 110 alin. (2) lit. m) și n), art. 18

alin. (2) și alin. (5) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare

nr. 32/2006 și încălcarea parțială a prevederilor art. 112 alin. (1) lit. g) și

k), art. 113 alin. (1) lit. c) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori

Mobiliare nr. 32/2006;

la Comisiei Naționale de Valori Mobiliare rapoartele privind tranzacțiile cu instrumente

financiare conform prevederilor art. 149 alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei

Naționale de Valori Mobiliare nr. 32/ 2006;

dovada că veniturile încasate de la B.L. sunt aferente doar tranzacțiilor efectuate

cu perechi valutare și nu provin din tranzacții efectuate cu CFD-uri, nu a transmis

raportări lunare privind veniturile obținute din activități autorizate de Comisia

Națională de Valori Mobiliare și nu a achitat cota aferenta acestora, conform

art. 10 alin. (3) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 7/2006,

cu modificările și completările ulterioare;

serviciul de custodie a fondurilor unui client fără a avea în acest sens un contract

în formă scrisă, încălcându-se prevederile art. 112 alin. (1) din Regulamentul Comisiei

Naționale de Valori Mobiliare nr. 32/ 2006;

înregistrat reclamația unui client în registrul de reclamații, încălcându-se prevederile

art. 77 alin. (1) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 32/2006;

de o pagina web unde informațiile eronate afișate în cadrul acesteia pot induce

în eroare investitorii în luarea unei decizii de tranzacționare, încălcându-se astfel

prevederile art. 105 alin. (8) din Regulamentul 32/2008.

la data de 10 ianuarie 2009 un contract cu societatea B.L. în vederea folosirii

platformei de tranzacționare M.T., administrată de aceasta din urmă, pentru efectuarea

de tranzacții, potrivit informațiilor deținute de Comisiei Naționale de Valori

Mobiliare societatea B.L. nu este autorizată de către o autoritate competentă cu

care Comisia Națională de Valori Mobiliare să fi încheiat un acord de colaborare

(reciprocitate) de autorizare și supraveghere a pieței de instrumente financiare,

astfel au fost încălcate prevederile art. 81 din Regulamentul Comisiei

Naționale de Valori Mobiliare nr. 2/2006 privind piețele reglementate și sistemele

alternative de tranzacționare.

la data de 2 ianuarie 2009 un contract de intermediere financiară cu societatea

H.I.C. din Uruguay, societate autorizată de către o autoritate competentă cu care

Comisia Națională de Valori Mobiliare nu a încheiat un acord de colaborare (reciprocitate)

de autorizare și supraveghere a pieței de instrumente financiare, încălcându-se

prevederile art. 81 din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr.

2/ 2006.

Reclamanta a criticat

ordonanța contestată, susținând, în esență, că:

- aspectele constatate

în cadrul controlului tematic din luna martie 2010 fuseseră remediate până în luna

august, când a fost emisă ordonanța;

- gravitatea sancțiunii

complementare aplicate, interzicerea pentru o perioada de 6 luni a desfășurării

activităților și serviciilor ce cad sub incidența Legii nr. 297/2004, este disproporționată

în raport cu neregularitățile reținute și sancțiunile tip avertisment aplicate altor

S.S.I.F.-uri pentru aceleași tipuri de neregularități.

- persoana responsabila

pentru trimiterea rapoartelor privind tranzacțiile cu instrumente financiare derivate

aferente lunii ianuarie 2010 a fost spitalizată în vederea nașterii.

- reclamanta a acționat

în limitele obiectului de activitate și cu luarea în considerare a instrumentelor

financiare definite de art. 7 alin. (1) pct. 141 din O.U.G. nr. 99/2006 privind

instituțiile de credit și adecvarea capitalului și Decizia nr. 1944/2008.

- reclamanta, prin inserarea

la secțiunea „Litigii” din contractele pe care le-a încheiat cu clienții a enumerării

întregului cadru legal sub care se desfășoară activitatea de tranzacționare, nu

a dorit decât sa se alinieze cu legislația în vigoare, fără a sugera garantarea

sau aprobarea de către o autoritatea națională a produselor sau serviciilor sale.

- pe piața Forex, pentru

care erau întocmite contractele și pe care s-au efectuat unele operațiuni la care

se referă ordonanța contestată, nu exista comisionarea ca modalitate de plata, iar

respectivele contracte și operațiuni nu intră sub incidența reglementărilor controlului

Comisiei Naționale de Valori Mobiliare având în vedere platforma de tranzacționare.

- reclamanta a trimis

o adresă către Comisia Națională de Valori Mobiliare prin care a raportat tranzacțiile

efectuate pe platforma administrată de B.L. și a solicitat să i se comunice cuantumul

sumei aferente cotei respective, fără însă a primi un răspuns.

- clientul la care se

referă punctul 8 din ordonanță a dat dovadă de rea-credință în relația cu reclamanta,

nesemnând contractul, folosind datele și informațiile puse de reclamantă la dispoziție,

motiv pentru care reclamanta a rupt relațiile cu acesta la 19 martie 2010.

- până în momentul efectuării

controlului tematic din luna martie 2010, reclamația la care face referire ordonanța

contestată era înregistrată în două dintre cele trei registre existente, având în

vedere că era de dată recentă și urma să se efectueze controlul necesar, urmând

apoi a fi făcută mențiunea și în ultimul registru.

- informațiile eronate

de pe pagina de web sunt generate de probleme tehnice de configurare a acesteia,

iar la data de 2 august 2008 a fost gata noua pagină de web, proprie, a reclamantei.

- reclamanta a considerat,

la momentul încheierii contractului cu societatea B.L., că autorizația trebuie să

privească piața pe care se operează și nu societatea cu care se încheie contractul,

ori pe M.I.F.I.D. exista această autorizare de operare. Mai mult, societatea F.G.M.L.,

firmă de investiții aflată sub supravegherea C.S.E.C., a notificat Comisia Națională

de Valori Mobiliare cu privire la prestarea de servicii pe teritoriul României.

- contractul de intermediere

financiară cu H.I.C. nu a produs niciodată efecte juridice, întrucât procedura de

legalizare nu a fost finalizată, iar reclamanta a cesionat către colaboratorii săi

B.L. toate drepturile ce urmau sa decurgă din respectivul contract de intermediere.

Reclamanta a arătat că

a formulat contestație împotriva ordonanței nr. 343 din 3 august 2010 în fața Comisiei

Naționale a Valorilor Imobiliare, contestație soluționată prin decizia nr. 1252

din  6 octombrie 2010 prin care s-a respins ca nefondată respectiva contestație,

menținându-se ca temeinică și legală ordonanța atacată.

Reclamanta a criticat

și motivarea principală a Comisiei Naționale de Valori Mobiliare în respingerea

contestației, și anume că s-ar fi aplicat sancțiunea respectivă ținându-se cont

de „gradul de pericol social al faptelor, fiind respectate astfel prevederile

art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004", ca fiind improprie și contrară

normelor incidente în cauză.

fond

Prin sentința civilă

nr. 6089 din data de 21 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată

de SC B.G.T. SA.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, examinând argumentele reclamantei, le-a respins ca lipsite de

fundament faptic.

Curtea a reținut, în esență,

că reclamanta nu a respectat reglementările Comisiei Naționale de Valori Mobiliare

privind piața de capital și condițiile autorizației deținute.

De asemenea, a mai reținut

că faptele constatate de către Comisia Națională de Valori Mobiliare prin ordonanța

contestată constituie contravenție,

încadrată la art. 271 coroborat cu art. 272 și

art. 273, art. 275 alin. (1), art. 276 lit. b) și art. 277 alin. (1) din Legea

nr. 297/2004 și art. 227, art. 228 alin. (1), lit. a) pct. 2 și lit. b) pct. 2)

și 3), art. 228 alin. (2) și (3) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori

Mobiliare nr. 32/2006 și art. 16 din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori

Mobiliare nr. 7/2006 republicat, astfel încât în mod legal și temeinic a aplicat

Comisia Națională de Valori Mobiliare sancțiunea contestată.

Instanța de fond a constatat

că, aplicând sancțiunea, Comisia Națională de Valori Mobiliare a acționat în conformitate

cu dispozițiile

art.

3 și art. 17 alin. (2) lit. b) din Statutul Comisiei Naționale de Valori

Mobiliare, adoptat prin O.U.G. nr. 5/2002, cu modificările și completările ulterioare,

potrivit căruia Comisiei Naționale de Valori Mobiliare poate dispune sesizarea organului

de urmărire penală, pentru situația în care fapta săvârșită prezintă indiciile săvârșirii

unei infracțiuni, potrivit prevederilor specifice, sau poate aplica după caz, sancțiuni

contravenționale (avertisment, amendă, suspendarea autorizației, retragerea autorizației,

anularea autorizației).

3.1. Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC B.G.T. SA, invocând în mod generic dispozițiile

art. 304

1

din C. proc. civ. și reluând, integral, drept critici ale recursului,

criticile pe care le-a formulat în acțiunea adresată Curții de apel prin care a

solicitat anularea actelor administrative emise de Comisia Națională de Valori Mobiliare:

ordonanța nr. 343/2010 și decizia nr. 1252/2010.

În plus, la pct. 6 din

cererea de recurs, în raport cu pct. 6 din acțiune, societatea comercială recurentă

a susținut în plus: „Cu alte cuvinte, susținem că B. nu a desfășurat operațiuni

cu valută spot, B. doar a preluat ordinele clienților privitoare la instrumentele

financiare și le-a exercitat în locurile de tranzacționare menționate în contractele

încheiate cu clienții săi”.

De asemenea, la pct. 14

din cererea de recurs, în raport cu pct. 14 din acțiune, societatea comercială recurentă

a susținut în plus: „De asemenea, nici judecătorul fondului nu a înțeles să se pronunțe

cu privire la dubla sancțiune invocată de subscrisa, cea aplicată de Comisia Națională

de Valori Mobiliare în martie 2010 și cea din august 2010”.

În concluzie, pentru aceste

considerente, recurenta-reclamantă a susținut că soluția instanței este nelegală

și netemeinică, solicitând admiterea recursului și a acțiunii formulate, cu consecința

anulării actelor administrative atacate și exonerării de la plata amenzii de 6.178,50

RON reprezentând 1% din capitalul social subscris și vărsat, dar și anularea sancțiunii

de retragere a autorizației de sancționare ce i-a fost aplicată.

3.2. Comisia

Națională de Valori Mobiliare a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor

recursului prin preluarea, aproape integrală, a apărărilor formulate în întâmpinarea

depusă la Curtea de apel.

În concluzie, autoritatea

publică intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență

că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

recurs

Recursul este nefondat

pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat la

pct. 3.1. al acestor considerente, susținerile societății comerciale care sunt și

veritabile critici ale soluției recurate, se rezumă la faptul că instanța de fond

a susținut în mod greșit că ar fi desfășurat „operațiuni cu valută spot”, activitatea

societății comerciale recurente rezumându-se la preluarea ordinelor clienților privitoare

la instrumentele financiare.

A doua critică a constat

în faptul că judecătorul fondului ar fi omis să se pronunțe cu privire la dubla

sancțiune aplicată societății comerciale de către Comisia Națională de Valori Mobiliare

în martie și august 2010.

În soluția adoptată, Curtea

de Apel a reluat pe larg susținerile societății comerciale reclamante, constatările

organului de control și apărările formulate prin întâmpinare de autoritatea publică

pârâtă a reținut, în mod succint, așa cum s-a arătat și la pct. 2 al acestor considerente,

că faptele reținute în sarcina societății comerciale se încadrează în prevederile

art. 271 coroborate cu art. 272, art. 273 și art. 275 alin. (1), art. 276 lit. b)

și art. 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, art. 227,

art. 228 alin. (1) lit. a) pct. 2 și lit. b) pct. 2 și 3, alin. (2) și (3) din Regulamentul

Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 32/2006 și art. 16 din Regulamentul

nr. 7/2006, republicat.

A mai reținut că societatea

comercială reclamantă avea obligația respectării reglementărilor emise de Comisia

Națională de Valori Mobiliare în legătură cu piața de capital, dar și a obiectului

de activitate, așa cum acesta i-a fost autorizat de autoritatea competentă.

De asemenea, judecătorul

fondului a mai reținut și că sancțiunile aplicate societății comerciale au fost

individualizate în mod judicios, fiind legale și temeinice.

În ceea ce privește prima

critică a recurentei, rezultă că societatea comercială nu neagă operațiunile efectuate,

susținând doar că acestea nu s-ar încadra în operațiuni cu valută spot, susținere

neîntemeiată, din moment ce activitățile respective erau operațiuni de cumpărare

și livrare imediată de valută, ceea ce se încadrează în noțiunea de operațiuni efectuate

pe piața spot, care se deosebesc de operațiunile pe piața futures sau pe piața la

termen.

Or, în cauză, este necontestat

că operațiunile cu valută pe piața spot reprezintă operațiuni nereglementate de

Comisia Națională de Valori Mobiliare și pentru care societatea comercială nu avea

cum să fi fost autorizată.

În ceea ce privește critica

recurentei-reclamante în sensul că judecătorul fondului nu s-a pronunțat cu privire

la sancțiunea aplicată de Comisia Națională de Valori Mobiliare în martie 2010,

în raport cu care sancțiunea aplicată în august 2010 apare ca o dublă sancționare,

instanța de recurs reține că este neîntemeiată.

În cauză, este necontestat

că prin acțiunea cu care a sesizat Curtea de Apel, societatea comercială a cerut

anularea ordonanței nr. 343 din 3 august 2010 și a deciziei nr. 1252 din 6

octombrie 2010 prin care Comisia Națională de Valori Mobiliare îi respinsese contestația

formulată împotriva ordonanței.

Or, prin ordonanța

nr. 133 din 23 martie 2010, Comisia Națională Valori Mobiliare a interzis societății

comerciale să mai desfășoare operațiuni cu valută spot, care erau în afara obiectului

de activitate pentru care fusese autorizată, ordonanță care nu a fost atacată în

cauza de față.

Oricum, așa cum s-a arătat,

prin ordonanța nr. 343 din 3 august 2010, societatea comercială a fost sancționată

cu amendă pentru încălcările constatate de către organele de control, ceea ce nu

reprezintă o dublă sancțiune, din moment ce sancțiunea precedentă avea caracterul

unei sancțiuni complementare.

În concluzie, pentru considerentele

de mai sus, criticile recurentei cu privire la soluția instanței de fond sunt neîntemeiate,

urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de SC B.G.T. SA împotriva sentinței civile nr. 6089 din 21 octombrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie

2012.