ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4557/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 722 din 19 noiembrie 2008 Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea reclamantei A.J.P.S. Cluj,

formulată în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului, prin care solicita

obligarea acesteia la emiterea actului adițional în scopul aducerii la zi a

contractului nr. 12/2003.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut, în esență, că refuzul este unul nejustificat iar

O.U.G. nr. 23/2008 prin dispozițiile sale reglementează conservarea, administrarea

și exploatarea resurselor acvatice vii, monitorizarea, autorizarea

responsabilități și obligații. Astfel, sub acest din urmă aspect, prin art. 69

se prevede că la data intrării în vigoare a ordonanței, Agenția Domeniilor

Statului se subroga C.N.A.F.P. în ceea ce privește drepturile și obligațiile

care rezultă din contractele încheiate de acestea cu agenții contractanți care

dețin în exploatare și administrare amenajări piscicole, precum și cu cei ce au

încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte

și va încheia acte adiționale în acest sens.

Instanța a mai apreciat că dreptul

la încheierea actului adițional izvorăște din lege; că se poate refuza a se

încheia un atare act în situația în care agentul, persoană juridică nu se

găsește în situația de a deține un contract de exploatare, administrare sau alt

tip de contract. Astfel spus norma menționată stabilește clar sfera persoanelor

cărora le este recunoscut dreptul de a încheia actul adițional nefiind nicăieri

în text stipulată o altă condiție sau cerință decât a calității de persoană

aflată în situația de a deține un contract anterior încheiat cu Compania

Națională.

Instanța de fond a mai constatat că

datorită faptului că reclamanta face parte din categoria celor ce dețin un contract

anterior, îi sunt aplicabile dispozițiile exprese prevăzute de O.U.G. nr. 23/2008

privind pescuitul și acvacultura.

De asemenea, instanța a mai reținut

că împrejurările evocate de pârâtă, potrivit cărora a informat reclamanta că-și

rezervă dreptul de a analiza categoriile de contract, că actul încheiat anterior

a încetat de drept, nu pot fi reținute ca motiv de încetare de drept; încetarea

contractului nu poate avea loc decât în condițiile convenite prin contract, iar

din perspectiva convențiilor deținute nu există o hotărâre judecătorească care

să constate sau să dispună încetarea în condițiile stipulate (neîndeplinirea

obligațiilor sau expirarea termenului).

Instanța de fond a arătat că pârâta

avea obligația să propună și să înainteze actul adițional într-un termen

rezonabil, iar această situație nu-i poate fi imputată reclamantei.

Împotriva sentinței civile nr. 722

din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Agenția

Domeniilor Statului, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și

modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul constatării netemeiniciei

cererii de chemare în judecată formulată de A.J.P.S. Cluj prin care s-a

solicitat obligarea Agenției Domeniilor Statului la încheierea actului

adițional la contractul de concesiune nr. 12/2003, conform dispozițiilor art.

69 alin. (3) din O.U.G. nr. 23/2008, prin subrogarea în locul C.N.A.F.P.

S-au

formulat, în recurs, de către A.J.V.P.S. Olt, Vaslui, Maramureș, Hunedoara,

Bistrița-Năsăud, Vrancea, Neamț și Arad și de către A.V.P.S. Roman, cereri de

intervenție în interesul intimatei reclamante, care au fost încuviințate în

principiu, la termenul de judecată din data de 8 octombrie 2009.

Hotărârea

instanței de fond a fost criticată, în esență, cu motivarea că prin admiterea

cererii reclamantei s-a dispus în mod nelegal obligarea recurentei pârâte la

exercitarea unor atribuții care nu erau în sarcina sa, conform Legii nr.

268/2001 și normelor metodologice de aplicare a acestei legi aprobate prin H.G.

nr. 626/2001. Aceste norme legale, s-a învederat, nu cuprind nici o prevedere

care să atribuie Agenției Domeniilor Statului responsabilități în ceea ce

privește gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii, existente în bazinele

piscicole naturale.

Recursul este fondat.

Este

necontestat, în cauză, că obiectul acțiunii reclamantei îl constituie obligarea

pârâtei Agenția Domeniilor Statului la încheierea unui act adițional la

contractul nr. 12/2003 (prelungit succesiv, prin actele adiționale la contract

nr. 1 din 17 decembrie 2003 și nr. 2 din 26 iulie 2006) încheiat între A.J.P.S. Cluj și C.N.A.F.P. cu sediul în București, având ca obiect „atribuirea

dreptului de pescuit recreativ/sportiv al fondului piscicol" din apele

menționate în Anexa nr. 1, această cerere întemeindu-se pe împrejurarea că

potrivit dispozițiilor art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008 Agenția Domeniilor

Statului are calitatea de succesor în drepturi și obligații a C.N.A.F.P.

În raport de

prevederile legale în vigoare, se reține însă că calitatea procesuală pasivă în

procesul dedus judecății nu justifică Agenția Domeniilor Statului, ci A.N.P.A. Într-adevăr,

în conformitate cu dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul

și acvacultura, responsabilitatea privind definirea și implementarea politicii

referitoare la conservarea și administrarea resurselor acvatice vii existente

în apele maritime și continentale, la acvacultura, la organizarea pieței

produselor pescărești, la structurile de pescuit și acvacultura revine

autorității publice centrale care răspunde de pescuit și acvacultura, prin A.N.P.A.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008,

elaborarea strategiei naționale și a reglementărilor referitoare la conservarea

și administrarea resurselor acvatice vii existente în apele maritime și

continentale, la acvacultura, la organizarea pieței produselor pescărești, la

structurile de pescuit și acvacultura, precum și implementarea și controlul

aplicării și respectării acestora sunt atributul A.N.P.A., instituție publică

de interes național, organ de specialitate al administrației publice centrale,

cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, care

funcționează în subordinea autorității publice centrale care răspunde de

pescuit și acvacultura, cu sediul în municipiul București. A.N.P.A. este, în

plus, în condițiile art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008, autoritate de

management al programului operațional sectorial în domeniul pescuitului și

acvaculturii.

Potrivit

dispozițiilor cu caracter final și tranzitoriu ale art. 69 alin. (1) din O.U.G.

nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura Agenția Domeniilor Statului s-a

subrogat C.N.A.F.P. - având obligația de a încheia acte adiționale în acest

sens - numai în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultau din

contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețineau în

exploatare și în administrare, la data intrării în vigoare a ordonanței de

urgență, amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat - referitor tot

la aceste amenajări piscicole - contracte de asociere în participațiune sau

alte tipuri de contracte. Prin urmare, subrogarea Agenției Domeniilor Statului

nu s-a realizat și în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultau

din contractele încheiate de C.N.A.F.P. care au avut ca obiect exploatarea,

gestionarea, gospodărirea și administrarea resurselor acvatice vii, existente

în bazinele piscicole naturale, în această materie O.U.G. nr. 23/2008 prevăzând

expres responsabilități, odată cu desființarea C.N.A.F.P., în sarcina A.N.P.A.

În aceste

condiții, apreciind că în mod nelegal instanța de fond a admis acțiunea

formulată de reclamantă împotriva Agenției Domeniilor Statului, urmează a se dispune,

în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

admiterea recursului formulat de Agenția Domeniilor Statului, cu consecința

modificării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei A.J.P.S.

Cluj ca neîntemeiată, și respingerea cererilor de intervenție în interesul

reclamantei introduse de către A.J.V.P.S. Olt, Vaslui, Maramureș, Hunedoara,

Bistrița-Năsăud, Vrancea, Neamț și Arad și de către A.V.P.S. Roman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția

Domeniilor Statului, împotriva sentinței civile nr. 722 din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge acțiunea reclamantei A.J.P.S. Cluj, ca neîntemeiată.

Respinge cererile de intervenție

formulate de A.J.V.P.S. Olt, A.J.V.P.S. Vaslui, A.J.V.P.S. Maramureș, A.J.V.P.S.

Vrancea, A.J.V.P.S. Roman, A.J.V.P.S. Bistrița-Năsăud, A.J.V.P.S. Neamț, A.J.V.P.S.

Hunedoara și A.J.V.P.S. Arad în interesul reclamantei A.J.V.P.S. Cluj, ca

neîntemeiate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

octombrie 2009.