ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1492/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 163 din 25 mai

2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a

admis acțiunea formulată de reclamanta A.J.V.P.S.C.S., în contradictoriu cu

pârâta A.D.S., și a obligat-o pe aceasta din urmă să încheie cu reclamanta

actul adițional la contractul din 12 august 1982, conform art. 69 alin. (1) din

O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta a încheiat cu C.N.A.F.P. contractul

de asociere în participațiune din 12 august 1982, completat prin actul

adițional din 26 iulie 2006, ca efect al Legii nr. 192/2001 privind pescuitul

și acvacultura.

Prin O.U.G. nr. 23/2008, contractul

se modifică, drepturile și obligațiile C.N.A.F.P. fiind preluate prin subrogare

legală de către A.D.S., aceasta fiind totodată obligată să încheie un act

adițional prin care să se dea concretizarea noii relații contractuale.

De asemenea, se arată în

considerentele sentinței atacate, prin actul adițional sus-menționat, a fost

încredințată reclamantei delegarea gestiunii durabile a resursei acvatice vii

aflate în bazinele piscicole naturale din aria județului Caraș-Severin.

Conform pct. 5.4 lit. d) din actul

adițional, termenul de valabilitate al contractului se extinde tacit pe

perioadă nedeterminată, dacă niciuna dintre părți nu comunică celeilalte,

fundamentat, intenția de încetare sau dacă nu a intervenit vreuna din celelalte

clauze prevăzute pentru încetarea lui.

Dispozițiile O.U.G. nr. 23/2008,

arată instanța de fond, nu prevăd o încetare a contractelor încheiate anterior

și nici nu se constată existența, în speță, a unei situații de încetare a

contractului dintre cele prevăzute în contract.

Reține instanța de fond că Legea nr.

192/2001 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 23/2008, care prevede, la art. 69, că

la data intrării în vigoare a ordonanței, A.D.S. se subrogă C.N.A.F.P. în ceea

ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de

aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare

amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în

participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în

acest sens.

Aceste dispoziții, apreciază prima

instanță, sunt incidente în cauză și prevăd obligația pârâtei A.D.S. la

încheierea actului adițional cu agenții contractanți care dețin în exploatare

și administrare amenajări piscicole sau cu cei care au încheiat contracte de

asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte, situație în care se

regăsește și reclamanta, care are un contract anterior încheiat în acest sens

cu C.N.A.F.P.

Prin urmare, concluzionează instanța

de fond, obligația pârâtei de a încheia actul adițional izvorăște din lege, iar

reclamanta are un drept de a încheia actul adițional cu pârâta, întemeiat pe

contractul încheiat anterior cu C.N.A.F.P., refuzul pârâtei de a încheia acest

act adițional fiind unul nejustificat.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta.

În motivarea cererii de recurs,

pârâta A.D.S. a arătat că prin sentința atacată s-au încălcat o serie de

dispoziții legale imperative, iar hotărârea este pronunțată cu încălcarea

normelor legale (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

În conformitate cu art. 5 lit. b) din

Legea nr. 268/2001, care reglementează atribuțiile recurentei, A.D.S., gestionează

și exploatează eficient patrimoniul de stat al cărui proprietar mandat este.

Arată recurenta că A.D.S. a procedat

corect înștiințând A.J.V.P.S.C.S. privind încetarea de drept a contractului din

12 august 1982 de la data de 10 martie 2008 și a comunicat și cadrul legal ce

reglementează în prezent activitatea de pescuit recreativ/sportiv și potrivit căruia

se nominalizează în mod expres ca și administrator al resursei acvatice și

existente în apele maritime și continentale ca fiind A.N.P.A.

De asemenea, se arată că s-a abrogat

Ordinul M.A.D.R. nr. 331/2008 privind condițiile de practicare a pescuitului

recreativ sportiv în bazinele piscicole naturale, A.N.P.A. deține situația permiselor

de pescuit, eliberate de aceasta, pentru asociațiile de pescari, care

demonstrează că asociațiile respectă legislația în vigoare, privind practicarea

pescuitului recreativ sportiv.

- De asemenea a arătat recurenta că

potrivit art. 1 din actul adițional din 4 decembrie 2003 la contract, se

hotărăște de comun acord și în mod expres al părților, prelungirea termenului

de valabilitate al contractului din 12 august 1982 până la data de 31 decembrie

2007.

Pct. 5.4. lit. d) din art. 5

modificat din actul adițional din 26 iulie 2006 arată că termenul de valabilitate

al contractului se extinde tacit pe o perioadă nedeterminată dacă nici una din

părți nu comunică celeilalte fundamentat intenția de încetare sau dacă nu a

intervenit nici una din celelalte clauze prevăzute pentru încetarea lui.

Arată în acest sens, recurenta că

prin notificarea din 8 iulie 2008, A.D.S. a comunicat A.J.V.P.S.T., încetarea de

drept a contractului din 12 august 1982 de la data de 1 martie 2008, data publicării

în M. Of. a O.U.G. nr. 23/2008. Intimata A.J.V.P.S.C.S. a formulat întâmpinare

și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 19 ianuarie 2010 s-a

dispus introducerea în cauză în calitate de recurent a A.N.P.A., alături de A.D.S.,

având în vedere prevederile art. I pct. 18 din Legea nr. 317/2009 pentru

aprobarea O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura.

Analizând cererea de recurs prin

prisma motivelor invocate, a normelor legale incidente în cauză și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

În conformitate cu pct. 5.4 lit. d) din

art. 5 din actul adițional din 26 iulie 2006, la contractul din 12 august 1982,

termenul de valabilitate al contractului se extinde tacit pe o perioadă

determinată dacă nici una din părți nu comunică celeilalte părți fundamentat

intenția de încetare sau dacă nu a intervenit nici una din celelalte clauze

prevăzute pentru încetarea lui.

Ori dacă după aplicarea O.U.G. nr. 23/2008

și respectiv după subrogarea A.D.S. în drepturile și obligațiile C.N.A.F.P., A.D.S.

a comunicat către A.J.V.P.S. intenția sa de a înceta contractul, acest lucru

este perfect valabil conform actului adițional din 26 iulie 2006 și în

concordanță cu art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008.

Raționamentul instanței de fond este

eronat atunci când constată că dispozițiile O.U.G. nr. 23/2008 nu prevăd o

încetare a contractelor încheiate anterior și nici nu se constată de către instanță

existența unei situații de încetare a contractului dintre cele prevăzute în

contract.

Înalta Curte apreciază că în

dispozițiile O.U.G. nr. 23 /2008 nu se prevede nici obligația A.D.S. de a

încheia actul adițional cu agenții contractanți. Subrogarea A.D.S. este prevăzută

ca fiind în drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de

C.N.A.F.P., iar aceasta din urmă a semnat și actul adițional din 26 iulie 2006

privind termenul de valabilitate al contractului.

În contextul celor arătate mai sus,

se reține că notificarea A.D.S. nr. 28351 comunicată către A.J.V.P.S. la data

de 8 iulie 2008 constituie dreptul acesteia, intenția acestei părți

contractante (prin subrogare și conform art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008

de încetare a contractului, așa cum s-a stipulat prin actul adițional din 26

iulie 2006 (art. 5 pct. 5.4.lit d)) (dosar fond).

De menționat că instanța fondului nu

face nici o analiză a acestei notificări și consecințelor acesteia prin

raportare la dispozițiile legale menționate:

De asemenea constată Înalta Curte că

prin raportare la dispozițiile O.U.G. nr. 23/2008 responsabilitatea și

implementarea politicii referitoare la consemnarea și administrarea resurselor

acvatice și existente în apele maritime și continentale, revine autorității

publice care răspunde de pescuit și acvacultură, prin A.N.P.A. (art. 3 din O.U.G.

nr. 23/2008).

Rezultă deci că administratorul

resursei acvatice și existente în apele maritime și continentale este A.N.P.A.

La fel, practicarea pescuitului –

recreativ/sportiv se exercită în baza permisului de pescuit recreativ/sportiv

nominal care se eliberează de către A.N.P.A. în conformitate cu Ordinul M.A.D.R.

nr. 331 din 24 mai 2008.

Având în vedere că obiectul

contractului din 12 august 1982 este „exploatarea durabilă prin pescuit

recreativ a resurselor acvatice și existente în bălțile și lacurile naturale,

colinare și de șes din județul Caraș Severin”, iar acest obiect nu se găsește

între atribuțiile legale ale A.D.S., conform Legii nr. 268/2001, în mod

întemeiat aceasta și-a manifestat prin notificarea din 8 iulie 2008, în mod

neîndoielnic și argumentat intenția de încetare a contractului.

Concluzionând Înalta Curte,

apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

astfel că va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că

pe fond va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A.D.S.,

împotriva sentinței nr. 163 din 25 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în tot, sentința atacată,

în sensul că respinge, în fond, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamanta A.J.V.P.S.C.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2010.