ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 924/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.V.P.S.

Oltenița (în continuare A.V.P.S.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

A.D.S. (în continuare A.D.S.), obligarea acesteia să încheie un act adițional

la contractul nr. 5 din 22 aprilie 2003 și la plata unor despăgubiri de 100

lei/zi întârziere, calculate potrivit art. 18 pct. 5 din Legea nr. 554/2004, cu

începere din data de 10 martie 2008.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că a încheiat cu C.N.A.F.P. (în continuare C.N.A.F.P.) contractul nr. 5

din 2 aprilie 2003, modificat prin Actul adițional nr. 1 din 26 iulie 2006, ca

efect al intrării în vigoare a Legii nr. 192/2001, prin care i-a fost

încredințată delegarea gestiunii durabile a resursei acvatice vii aflate în

unele bazine piscicole din județul Călărași.

A mai arătat că, potrivit

prevederilor art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, contractul se modifică

ope legis, în sensul că în locul C.N.A.F.P., prin subrogație legală autoritatea

contractantă devine A.D.S., aceasta din urmă fiind ținută de obligația de a

încheia un act adițional la contractul principal care să dea concretizare noii

realități contractuale.

A mai susținut că, deși reclamanta a

solicitat A.D.S. încheierea unui act adițional, autoritatea pârâtă a refuzat,

răspunzând solicitării în sensul că relația contractuală a încetat, în data de

10 martie 2008, când prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 23/2008 A.D.S. - ului

nu i-au fost atribuite sarcini vizând administrarea/gestionarea resursei

acvatice vii, această responsabilitate revenind A.N.P.A. (în continuare

A.N.P.A.).

Prin sentința civilă nr. 369 din 3

februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

A.V.P.S. Oltenița și, în temeiul art. 18 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a

obligat pârâta să încheie cu reclamanta un act adițional la contractul nr. 5

din 22 aprilie 2003. De asemenea, a respins cererea privind obligarea pârâtului

la plata de despăgubiri, formulată în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr.

554/2004.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin adresa nr. 251 din 13 iunie 2008 reclamanta a solicitat

A.D.S., în temeiul art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008, încheierea unui act

adițional la contractul nr. 5/2003.

Prin adresa nr. 2838 din 7 iulie

2008, autoritatea pârâtă a comunicat că relația contractuală și-a încetat

existența în data de 10 martie 2008 și că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr.

23/2008, A.D.S.-ului nu i-au fost atribuite sarcini vizând

administrarea/gestionarea resursei acvatice vii, iar prin Notificarea nr. 28347

din 08 iulie 2008, A.D.S. a anunțat încetarea de drept a contractului.

A mai reținut prima instanță că

potrivit art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008, la data intrării în vigoare a

ordonanței menționate, A.D.S. se subrogă C.N.A.F.P., în ceea ce privește

drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate cu aceasta de

agenții contractanți care dețin în exploatare și administrare amenajări

piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în

participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în

acest sens.

În acest context legal, a apreciat

instanța de fond, că a avut loc o subrogare legală a pârâtei A.D.S. în

drepturile și obligațiile C.N.A.F.P., având obligația să încheie acte

adiționale în acest sens, iar apărarea pârâtei în sensul că, în raport de

obiectul contractului, așa cum a fost modificat prin actul adițional, A.D.S. nu

se subrogă C.N.A.F.P., având în vedere că potrivit art. 3 din O.U.G. nr.

32/2008, calitatea de unic administrator o are A.N.P.A., nu poate fi primită.

Curtea de Apel București a reținut

că subrogarea legală a A.D.S. în ceea cea privește drepturile și obligațiile

rezultate din contractele încheiate cu agenții care dețin în exploatare și în

administrare amenajări piscicole nu are legătură cu aceste activități pe care

le desfășoară A.N.P.A. și cu faptul că aceasta va emite permise de pescuit,

întrucât încheierea contractului sau prelungirea celor existente prin acte

adiționale, reprezintă o activitate de gestionare efectivă cu referire strictă

la anumite bazine piscicole naturale definite în anexa contractului.

De asemenea, instanța de fond a

statuat că susținerea pârâtei potrivit căreia termenul de valabilitate a

contractului a încetat de drept ca urmare a notificării din 8 iulie 2008 nu

poate fi reținută pentru că, pe de o parte, subrogarea este una legală, iar pe

de altă parte, obligația încheierii actelor adiționale este una prevăzută de

lege.

Prima instanță a concluzionat în

sensul că în temeiul dispozițiilor art. 1 și 18 alin. (4) lit. d) din Legea nr.

554/2004, poate suplini consimțământul unei părți, în speță A.D.S., când

interesul public o cere, fiind dovedit acest fapt în cauza dedusă judecății.

Referitor la cererea privind

acordarea de despăgubiri, întemeiată pe dispozițiile art. 18 alin. (5), prima

instanță a constatat că nu este întemeiată, întrucât textul vorbește de

penalități și nu de despăgubiri, norma având oricum caracter dispozitiv,

nefiind necesare măsuri de constrângere aplicate pârâtei pentru ca aceasta

să-și execute obligația.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta A.D.S., susținând că aceasta este netemeinică și

nelegală.

Prin motivele de recurs se aduc

următoarele critici sentinței recurate:

- În mod greșit instanța de fond a

dispus obligarea sa la încheierea actului adițional la contractul nr. 5/2003

întrucât se încalcă principiul specialității de folosință a persoanei juridice.

Se precizează că nu există cadru legal pentru a fi obligată la încheierea

actului adițional solicitat, cu atât mai mult cu cât atribuțiile sale sunt cele

stabilite în art. 4 din Legea nr. 268/2001, cu modificările și completările

ulterioare. De asemenea, se arată că prin abrogarea Legii nr. 192/2001 privind

fondul piscicol, pescuitului și acvacultura prin O.U.G. nr. 23/2008 privind

pescuitul și acvacultura, C.N.A.F.P. s-a desființat. Subrogarea sa ulterioară

în drepturile și obligațiile C.N.A.F.P. privește administrarea amenajărilor

piscicole, ori, obiectul contractului pentru care se solicită obligarea sa la

subrogare este gestionarea durabilă prin pescuit recreativ/sportiv a resurselor

acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale, astfel că eronat a fost

obligată să încheie actul adițional. Mai mult, data la care reclamanta a

solicitat subrogarea în contractul ce are ca obiect pescuitul

recreativ/sportiv, această activitate era reglementată de prevederile O.U.G.

nr. 23/2008 și ale Ordinului M.A.D.R. nr. 331/2008, privind practicarea

pescuitului sportiv/recreativ, ori, aceste acte normative stabilesc că A.N.P.A.

are calitatea de unic administrator al resurselor acvatice vii, fapt recunoscut

tacit și de aceasta.

- Prin notificarea nr. 28347 din 08

iulie 2008 s-a comunicat A.V.P.S. Oltenița încetarea de drept a contractului

nr. 5/2003 de la 10 martie 2008, data publicării în M. Of. a O.U.G. nr.

23/2008, ori, instanța de fond nu a ținut seama de acest aspect. Faptul că la

încetarea de drept a contractului s-au solicitat și obligații de plată nu

implică și obligația de a prelungi contractul, fără temei legal.

Ulterior, recurenta a solicitat prin

notele scrise depuse la dosar introducerea în cauză a A.N.P.A., motivat de

faptul că potrivit Legii nr. 317/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 23/2008

privind pescuitul și acvacultura, protecția, conservarea și exploatarea

resurselor acvatice vii se realizează de către aceasta.

Această cerere a fost respinsă,

astfel cum rezultă din practicaua acestei decizii.

Înalta Curte, examinând sentința

recurată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor care există la

dosarul cauzei cât și sub toate aspectele potrivit art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

Este necontestat faptul că, la 22

aprilie 2003, între C.N.A.F.P. și A.V.P.S. Oltenița s-a încheiat contractul nr.

5 din 22 aprilie 2003, având ca obiect „atribuirea dreptului de pescuit recreativ

- sportiv al fondului piscicol din apele menționate în Anexele nr. 1, în

conformitate cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a din actul adițional nr. 1 din

25 martie 2003 la contractul nr. 494/85 din 8 martie 1998, al adresei A.J.P.S.

Călărași nr. 557/2003 și al adresei A.V.P.S. Oltenița nr. 223/2003,

înregistrate la C.N.A.F.P. sub numărul 267 și 268 din 18 martie 2003”, pe o perioadă de 5 ani, până la 31 decembrie 2007.

Ulterior, prin actul adițional nr. 1

din 26 iulie 2006 la contractul nr. 5/2003, obiectul contractului s-a

modificat, având următorul conținut: „gestionarea durabilă prin pescuit

recreativ/sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole

naturale din zona - județul Călărași și anexei nr. 1, conform acelorași adrese

ale A.J.V.P.S. Călărași și A.V.P.S. Oltenița”.

Prin acest act adițional s-a

stipulat că termenul de valabilitate al contractului se extinde tacit pe o

perioadă nedeterminată dacă nici una dintre părți nu comunică celeilalte

fundamentat intenția de încetare sau dacă nu a intervenit nici una din

celelalte clauze prevăzute pentru încetarea lui.

Potrivit art. 69 din O.U.G. nr.

23/2008 privind pescuitul și acvacultura, A.D.S. se subrogă C.N.A.F.P. în ceea

ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de

aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare

amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în

participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în

acest sens.

Conform art. 70 din O.U.G. nr.

23/2008 prevederile Legii 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul și

acvacultura au fost abrogate, iar potrivit art. 3 și 4 din O.U.G. nr. 23/2008

A.N.P.A. este autoritatea care are ca atribuții, printre altele, și

administrarea resurselor acvatice vii existente în apele maritime și

continentale.

A.N.P.A. și autoritatea publică

centrală care răspunde de pescuit și acvacultura asigură realizarea măsurilor

din domeniul specific, precum și a măsurilor în executarea regulamentelor U.E.,

potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 23/2008.

De asemenea, potrivit art. 71 din

aceeași ordonanță, până la intrarea în vigoare a H.G. prevăzută în art. 4 alin.

(1) A.N.P.A. va funcționa în conformitate cu H.G. nr. 865/2005 privind

organizarea și funcționarea A.N.P.A

Prin urmare, față de prevederile

legislative menționate mai sus, de abrogarea Legii nr. 192/2001, de atribuțiile

conferite A.N.P.A. precum și de împrejurarea că potrivit legii de funcționare a

A.D.S., Legea nr. 268/2001, această autoritate nu are atribuții care vizează

administrarea și gestionarea resursei acvatice vii, rezultă că nu există cadrul

legal pentru încheierea unor acte adiționale la contractul nr. 5/2003.

Mai mult, obiectul contractului a

fost modificat prin actul adițional în gestionare durabilă a resurselor

acvatice vii.

Gestiunea resurselor acvatice vii,

astfel cum s-a reținut și anterior, nu intră în atribuțiile A.D.S. prevăzute de

art. 4 din Legea nr. 268/2001, cu modificările și completările ulterioare,

astfel că aceasta nu poate fi obligată, de fapt, la încheierea unui act

adițional la un contract de gestiune, situație ce contravine chiar și

prevederilor art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 care face vorbire de

subrogarea A.D.S. în drepturile și obligațiile C.N.A.F.P. în ceea ce privește

contractele de administrarea a amenajărilor piscicole .

De asemenea, prin actul adițional

s-a stipulat că termenul de valabilitate al contractului se extinde tacit pe o

perioadă nedeterminată dacă nici una dintre părți nu comunică celeilalte

fundamentat intenția de încetare sau dacă nu a intervenit nici una din

celelalte clauze prevăzute pentru încetarea lui (art. 3).

Se observă că recurenta-pârâta

A.D.S. prin notificarea nr. 28347 din 08 iulie 2008, deci înainte de promovarea

acțiunii (01 septembrie 2008), a adus la cunoștință reclamantei încetarea de

drept a contractului nr. 5/2003, având în vedere abrogarea la data de 10 martie

2008 a Legii nr. 192/2001. Ori, cu atât mai mult, în acest context, recurenta

nu mai putea fi obligată la încheierea unui act adițional la contractul nr.

5/2003.

Având în vedere cele arătate mai

sus, Înalta Curtea apreciază că acțiunea reclamantei este neîntemeiată în

raport de prevederile art. 1 alin. (1), art. 8, coroborate cu art. 18 din Legea

nr. 554/2004, urmând să o respingă.

Prin urmare, ținând seama ce cele

reținute anterior și de dispozițiile art. 312 alin. (1) teza I, C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, se va admite recursul declarat de A.D.S., se va casa sentința

recurată și se va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.D.S.,

împotriva sentinței civile nr. 369 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în

fond, respinge acțiunea reclamantei A.V.P.S. Oltenița, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2010.