ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3934/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29 iulie 2008,

reclamanta A.J.V.P.S. Călărași a solicitat obligarea pârâtei A.D.S. la

încheierea actului adițional la contractul nr. 494/85/1988, privind delegarea

gestiunii a resursei acvatice din unele bazine piscicole din județul Călărași.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că agenția pârâtă a preluat atribuțiile C.N.A.F.P., conform

dispozițiilor art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008 și a refuzat nejustificat încheierea

actului adițional la contractul pe care la încheiat aceasta pentru

administrarea resursei acvatice vii, aflate în unele bazine piscicole din

județul Călărași.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca

neîntemeiată prin sentința civilă nr. 3194 din 19 noiembrie 2008.

Instanța de fond a constatat

că dispozițiile art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 privind încheierea de

acte adiționale la contractele aflate în vigoare nu pot fi aplicate

contractului nr. 494/85 din 4 martie 1988 încheiat de reclamantă cu fosta

întreprindere piscicolă Călărași, a cărui valabilitate a expirat anterior

formulării acțiunii în justiție, ca efect al notificării nr. 750 din 14 iulie

2008 prin care A.D.S. și-a manifestat neîndoielnic și argumentat intenția de

încetare a contractului.

Instanța de fond a avut în

vedere că această notificare și-a produs efectele conform voinței exprimate de

părți la art. 5 din actul adițional nr. 2 din 26 iulie 2006, în sensul că, ulterior

datei de 31 decembrie 2007, la care s-a împlinit termenul de 20 de ani de dare

în folosință a bazinelor piscicole, oricare dintre părți are posibilitatea să

comunice, în mod fundamentat, intenția de încetare a contractului.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta, solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., să fie modificată în tot hotărârea instanței de fond, în sensul admiterii

acțiunii.

Recurenta a susținut că

hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, pentru că s-a apreciat

că la data formulării acțiunii nu exista un drept recunoscut de lege pentru

încheierea actului adițional solicitat, ceea ce dovedește o gravă eroare în

evaluarea situației de fapt deduse judecății.

Prin dispozițiile art. 69

din O.U.G. nr. 23/2008, recurenta a arătat că au fost extinse competențele

agenției intimate și i-a fost atribuită obligația de a continua relațiile

contractuale ale C.N.A.F.P. aflate în derulare la data intrării în vigoare a

acestui act normativ.

Recurenta a învederat că

agenția intimată a preluat întregul patrimoniu al fostei C.N.A.F.P., având

astfel obligația să încheie actul adițional la contractul nr. 494/85/1988, cu

atât mai mult cu cât i-a solicitat efectuarea plăților aferente acestui

contract prin notificarea nr. 28348 din 8 iulie 2008. Față de conținutul contradictoriu

al notificării respective, recurenta a susținut că în mod greșit s-a constatat în

hotărârea atacată încetarea efectelor contractului anterior formulării acțiunii

în justiție.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a

interpretat corect atât clauzele contractului nr. 494/85/1988 încheiat de

asociația recurentă pentru gestionarea durabilă prin pescuit recreativ/sportiv

a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale, cât și

prevederile art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, care au fost indicate ca

temei juridic al cererii de chemare în judecată.

Conform reglementării

susmenționate, la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, A.D.S.

s-a subrogat C.N.A.F.P. în ceea ce privește drepturile și obligațiile rezultate

din contractele încheiate de această companie cu agenții contractanți care

dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei

care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de

contracte, urmând să încheie acte adiționale în acest sens.

Contractul nr. 494/85 din 27

ianuarie 1988 încheiat de asociația recurentă cu fosta Întreprindere piscicolă

Călărași nu se încadrează în categoria contractelor în care A.D.S. a devenit

parte contractantă prin efectul subrogației legale prevăzute de art. 69 alin.

(1) din O.U.G. nr. 23/2008, datorită obiectului acestei convenții, astfel cum a

fost definit de părțile contractante în actul inițial și modificat ulterior,

prin actele adiționale la contract.

La art. 2 din contractul nr.

494/85/1988, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale din 25 martie

2003 și din 26 iulie 2006 încheiate de recurentă, în calitate de gestionar

delegat, cu fosta C.N.A.F.P., în calitate de gestionar al resurselor acvatice

vii, obiectul contractului l-a constituit gestionarea durabilă prin pescuit recreativ/sportiv

a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din zona

județului Călărași.

Acest contract nu a avut

deci ca obiect exploatarea și administrarea amenajărilor piscicole, definite în

art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 23/2008 ca fiind unitățile de bază ale

acvaculturii, reprezentate de heleșteu, iaz, vivieră flotabilă, stație de

reproducere artificială sau de alte instalații destinate acvaculturii, astfel

încât nu-i sunt aplicabile prevederile art. 69 alin. (1) din același act normativ.

Contractul încheiat de

recurentă nu poate fi inclus nici în categoria celorlalte contracte pentru care

acest text de lege a prevăzut că agenția intimată se subrogă C.N.A.F.P.,

întrucât subrogația legală astfel reglementată nu poate interveni decât în

limita atribuțiilor preluate de agenție de la compania națională desființată.

Prin noua reglementare

cuprinsă în O.U.G. nr. 23/2008, atribuțiile privind pescuitul în scop

recreativ/sportiv au fost conferite A.N.P.A., înființată ca autoritate de

management al programului operațional sectorial în domeniul pescuitului și

acvaculturii, competentă să elibereze permisele necesare pentru practicarea

acestei activități de pescuit.

În atare situație, agenția

intimată a respins întemeiat cererea asociației recurente de încheiere a unui

nou act adițional la contractul nr. 494/85/1998, comunicând încetarea de drept

a efectelor acestuia cu notificarea nr. 28.348 din 8 iulie 2008.

Inaplicabilitatea în cauză a

dispozițiilor art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost corect constatată

de instanța de fond și pentru că, potrivit acestui act normativ și clauzei

stipulate la art. 5 din contract, această convenție și-a încetat valabilitatea

și nu se afla în derulare, cum neîntemeiat s-a susținut în recurs.

Prin actul adițional nr. 1

din 25 martie 2003, părțile au menținut termenul de valabilitate a contractului

până la 31 decembrie 2007 și la art. 5 pct. 4 lit. d) au prevăzut că termenul

de valabilitate se extinde tacit pe o perioadă nedeterminată, dacă nici una din

părți nu comunică fundamentat intenția de încetare sau dacă nu a intervenit

vreuna din celelalte cauze prevăzute pentru încetarea lui.

Notificarea nr. 28348 din 8

iulie 2008 cuprinde intenția agenției intimate de încetare a efectelor

contractului, fundamentată de modificările legislative intervenite cu privire

la activitatea de pescuit recreativ/sportiv.

Solicitarea adresată

recurentei prin aceeași notificare de a achita debitele restante nu confirmă

extinderea valabilității contractului pe o durată nedeterminată, întrucât

vizează obligațiile părților până la încetarea efectelor contractului, astfel

că nu afectează manifestarea de voință clar exprimată în acest sens.

Față de considerentele

expuse, se constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și

nefiind motive de casare sau de modificare, Înalta Curte va respinge prezentul

recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.J.V.P.S. Călărași împotriva sentinței civile nr. 3194 din 19

noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2009.