ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2579/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 22 octombrie 2012 reclamanta A.J.P.S. Olt a chemat în judecată pe pârâta A.N.P.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să fie obligată pârâta să încheie un act adițional la contractul de gestionare durabilă prin pescuit recreativ-sportiv a resursei acvatice vii din bazinele piscicole naturale, cu modificările ulterioare, actele adiționale din 9 iunie 2003, din 17 decembrie 2003 și din 26 iulie 2006, pe o perioadă de 5 ani. În motivarea acțiunii s-a arătat că între reclamantă și C.N.A.F.P.

s-a încheiat în anul 1982 contractul de folosință piscicolă a apelor colinare și de șes din județul Olt. Acest contract a fost reînnoit prin actul adițional din 9 iunie 2003, apoi, prin alte acte adiționale repetate. S-a solicitat să se dispună obligarea A.N.P.A. să încheie actul-adițional care se impune la contractul mai sus precizat pe o perioadă de 5 ani, așa după cum a procedat în cazurile A.J.V.P.S. Galați și A.J.V.P.S. Suceava. La data de 14 noiembrie 2012 pârâta A.N.P.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 5 din 18 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A.J.P.S.

Olt reprezentată prin director A.M. în contradictoriu cu pârâta A.N.P.A.; s-a dispus obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta act adițional la contractul de gestionare durabilă prin pescuit recreativ-sportiv a resursei acvatice vii din bazinele piscicole naturale pe o perioadă de 5 ani. Prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2013 s-a dispus indreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței în sensul că în loc de „A.J.P.S. Olt” s-a trecut „A.J.V.P.S. Olt”. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Curtea de apel a reținut că refuzul pârâtei A.N.P.A. de a soluționa cererea reclamantei privind încheierea actului adițional în contract este unul nejustificat. În acest sens s-a reținut că potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 23/2008 privind, pescuitul și acvacultura, la data intrării în vigoare a acestei legi pârâta A.N.P.A. se subrogă A.D.S. în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenți contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens.

S-a constatat că pârâtei îi incumba obligația prevăzută de art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 de a încheia acte adiționale la contractele încheiate de agenți contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, întrucât reclamanta intra sub incidența acestor prevederi legale având calitatea de agent contractant ce deține în exploatare și în administrare amenajări piscicole și vocația concretă de a obține încheierea unui act adițional la contractul încheiat A reținut prima instanță vocația legală a reclamantei în ce privește dreptul de a obține încheierea unui act adițional, precum și faptul că se poate refuza încheierea unui astfel de contract doar în situația în care agentul nu îndeplinește condiția de a deține în exploatare și administrare amenajări piscicole.

Pe cale de consecință, refuzul pârâtei de a soluționa cererea reclamantei având ca obiect încheierea actului adițional a fost considerat a fi unul nejustificat, fiind de natură să aducă o vătămare efectivă într-un drept recunoscut de lege în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A.N.P.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a precizat că singurul temei privind exploatarea resursei acvatice vii din ariile naturale este O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, aprobată prin Legea nr. 317/2009 care desemnează A.N.P.A. ca fiind singurul administrator al acesteia.

S-a arătat că obligația de a încheia un act adițional la un contract nu poate fi impusă printr-o hotărâre judecătorească fără stabilirea unui temei legal. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii. Procedura în fața instanței de recurs Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului ca tardiv formulat și pe fond, respingerea acestuia ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. La dosar a fost depus actul adițional din 14 noiembrie 2013 încheiat între A.N.P.A. și A.J.V.P.S. Olt. Considerentele și soluția instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, va respinge recursul ca fiind lipsit de interes pentru considerentele ce urmează: În fapt, între reclamantă și C.N.A.F.P., s-a încheiat în anul 1982 contractul de folosință piscicolă a apelor colinare și de șes din județul Olt.

Prin cererea înregistrată reclamanta a solicitat autorității pârâte încheierea unui act adițional la contractul de gestionare durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resursei acvatice vii din bazinele piscicole naturale și actualizat cu actele adiționale în data de 9 iunie 2003, în data de 17 decembrie 2003 și în data de 26 iulie 2006, pe o perioadă de 5 ani. Condiția interesului în exercitarea căilor de atac este subliniată în mod expres prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, care prevăd că împotriva hotărârilor judecătorești pot exercita căile legale de atac, Ministerul Public și părțile „interesate”. Recurenta nu este suficient să aibă capacitate procesuală (de folosință și de exercițiu) și legitimare procesuală, ci mai este necesar ca acesta să justifice un interes în exercitarea căii de atac, constând în remedierea, cu prilejul soluționării recursului, a hotărârii judecătorești atacate, care îi este defavorabilă.

Deși C. proc. civ. nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic pe care îl poate obține prin promovarea acțiunii, interes care trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului. Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim, iar lipsa totală a interesului recurentei în exercitarea recursului, are drept consecință respingerea căii de atac din acest motiv. Astfel fiind, Înalta Curte a constatat raportat la înscrisul depus în fața instanței de recurs de către intimata-reclamantă, că între A.N.P.A. și A.J.V.P.S. Olt s-a încheiat, actul adițional din 14 noiembrie 2013 la contractul din 1982 cu modificările ulterioare pentru o perioadă de 5 ani de la data semnării.

Având în vedere dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., precum și principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes, având în vedere poziția recurentei care a înțeles încheie actul adițional care reprezintă însăși obiectul acțiunii. Pentru aceste motive, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul pârâtei ca lipsit de interes. Este în afara oricărei discuții că partea căzută în pretenții datorează cheltuieli de judecată părții care a câștigat, acesta fiind principiul prevăzut de art. 274 C. proc. civ., însă soluția de admitere a pretențiilor reprezentând cheltuieli de judecată nu este condiționată numai de dovada avansării acestora ci și de dovada caracterului necesar și proporțional al acestor cheltuieli.

În cauza de față, în raport de soluția instanței de recurs cu privire la respingerea acestuia ca lipsit de interes, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.700 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.P.A. împotriva sentinței nr. 5 din 18 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.700 RON cu aplicarea 274 alin. (3) C. proc. civ., reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-reclamante Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2014.