ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2579/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, la data de 22 octombrie 2012 reclamanta A.J.P.S. Olt a chemat în

judecată pe pârâta A.N.P.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în

cauză, să fie obligată pârâta să încheie un act adițional la contractul de

gestionare durabilă

prin pescuit

recreativ-sportiv a resursei acvatice vii din bazinele piscicole naturale, cu

modificările ulterioare, actele adiționale din 9 iunie 2003, din 17 decembrie

2003 și din 26 iulie 2006, pe o perioadă de 5 ani.

În

motivarea acțiunii s-a arătat că între reclamantă și C.N.A.F.P. s-a încheiat în

anul 1982 contractul de folosință piscicolă a apelor colinare și de șes din județul

Olt. Acest contract a fost reînnoit prin actul adițional din 9 iunie 2003, apoi,

prin alte acte adiționale repetate.

S-a

solicitat să se dispună obligarea A.N.P.A. să încheie

actul-adițional

care

se impune la contractul mai sus precizat pe o perioadă de 5 ani, așa după cum a

procedat în cazurile A.J.V.P.S. Galați și A.J.V.P.S. Suceava.

La

data de 14 noiembrie 2012 pârâta A.N.P.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat

respingerea cererii ca netemeinică.

Hotărârea instanței de

fond

Prin

sentința

nr.

5 din 18 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A.J.P.S. Olt reprezentată

prin director A.M. în contradictoriu cu pârâta A.N.P.A.; s-a dispus obligarea pârâtei

să încheie cu reclamanta act adițional la contractul de gestionare durabilă prin

pescuit recreativ-sportiv a resursei acvatice vii din bazinele piscicole naturale

pe o perioadă de 5 ani.

Prin încheierea de ședință

din data de 10 mai 2013 s-a dispus indreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul

sentinței în sensul că în loc de „A.J.P.S. Olt” s-a trecut „A.J.V.P.S. Olt”. Au

fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Curtea de apel a reținut

că refuzul pârâtei A.N.P.A. de a soluționa cererea reclamantei privind încheierea

actului adițional în contract este unul nejustificat.

În acest sens s-a reținut

că potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 23/2008 privind, pescuitul și acvacultura, la data intrării în vigoare a acestei

legi pârâta A.N.P.A. se subrogă A.D.S. în ceea ce privește drepturile și obligațiile

care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenți contractanți care dețin

în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat

contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia

acte adiționale în acest sens.

S-a constatat că pârâtei

îi incumba obligația prevăzută de art. II alin. (1) din Legea nr. 317/2009 de a

încheia acte adiționale la contractele încheiate de agenți contractanți care dețin

în exploatare și în administrare amenajări piscicole, întrucât reclamanta intra

sub incidența acestor prevederi legale având calitatea de agent contractant ce deține

în exploatare și în administrare amenajări piscicole și vocația concretă de a obține

încheierea unui act adițional la contractul încheiat

A reținut prima instanță

vocația legală a reclamantei în ce privește dreptul de a obține încheierea unui

act adițional, precum și faptul că se poate refuza încheierea unui astfel de contract

doar în situația în care agentul nu îndeplinește condiția de a deține în exploatare

și administrare amenajări piscicole.

Pe cale de consecință,

refuzul pârâtei de a soluționa cererea reclamantei având ca obiect încheierea actului

adițional a fost considerat a fi unul nejustificat, fiind de natură să aducă o vătămare

efectivă într-un drept recunoscut de lege în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004.

Recursul

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâta A.N.P.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei succinte

prezentări a situației de fapt, recurenta a precizat că singurul temei privind exploatarea

resursei acvatice vii din ariile naturale este O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul

și acvacultura, aprobată prin Legea nr. 317/2009 care desemnează A.N.P.A. ca fiind

singurul administrator al acesteia.

S-a arătat că obligația

de a încheia un act adițional la un contract nu poate fi impusă printr-o hotărâre

judecătorească fără stabilirea unui temei legal.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.

Procedura în fața

instanței de recurs

Reclamanta-intimată a

formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului ca tardiv formulat

și pe fond, respingerea acestuia ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor

de judecată.

La dosar a fost depus

actul adițional din 14 noiembrie 2013 încheiat între A.N.P.A. și A.J.V.P.S. Olt.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, va respinge recursul ca

fiind lipsit de interes pentru considerentele ce urmează:

În fapt,

între

reclamantă și C.N.A.F.P., s-a încheiat în anul 1982 contractul de folosință piscicolă

a apelor colinare și de șes din județul Olt. Prin cererea înregistrată reclamanta

a solicitat autorității pârâte încheierea unui act adițional la contractul de gestionare

durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resursei acvatice vii din bazinele piscicole

naturale

și

actualizat cu actele adiționale

în data de

9 iunie 2003, în data de 17 decembrie 2003 și

în data de 26 iulie 2006,

pe o perioadă de

5

ani.

Condiția interesului în

exercitarea căilor de atac este subliniată în mod expres prin dispozițiile art.

129 din Constituția României, care prevăd că împotriva hotărârilor judecătorești

pot exercita căile legale de atac, Ministerul Public și părțile „interesate”.

Recurenta nu este suficient

să aibă capacitate procesuală (de folosință și de exercițiu) și legitimare procesuală,

ci mai este necesar ca acesta să justifice un interes în exercitarea căii de atac,

constând în remedierea, cu prilejul soluționării recursului, a hotărârii judecătorești

atacate, care îi este defavorabilă.

Deși C. proc. civ. nu

definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin

interes se înțelege folosul practic pe care îl poate obține prin promovarea acțiunii,

interes care trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul

sau persoana reclamantului.

Activitatea judiciară

nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim, iar

lipsa totală a interesului recurentei în exercitarea recursului, are drept consecință

respingerea căii de atac din acest motiv.

Astfel fiind, Înalta Curte

a constatat raportat la înscrisul depus în fața instanței de recurs de către intimata-reclamantă,

că între A.N.P.A. și A.J.V.P.S. Olt s-a încheiat, actul adițional din 14

noiembrie 2013 la contractul din 1982 cu modificările ulterioare pentru o perioadă

de 5 ani de la data semnării.

Având în vedere dispozițiile

art. 129 alin. (6) C. proc. civ., precum și principiul disponibilității ce guvernează

procesul civil, Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes, având

în vedere poziția recurentei care a înțeles încheie actul adițional care reprezintă

însăși obiectul acțiunii.

Pentru aceste motive,

Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul pârâtei ca lipsit

de interes.

Este în afara oricărei

discuții că partea căzută în pretenții datorează cheltuieli de judecată părții care

a câștigat, acesta fiind principiul prevăzut de art. 274 C. proc. civ., însă soluția

de admitere a pretențiilor reprezentând cheltuieli de judecată nu este condiționată

numai de dovada avansării acestora ci și de dovada caracterului necesar și proporțional

al acestor cheltuieli.

În cauza de față, în raport

de soluția instanței de recurs cu privire la respingerea acestuia ca lipsit de interes,

în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata

sumei de 1.700 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.N.P.A. împotriva sentinței nr. 5 din 18 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Obligă recurenta-pârâtă

la plata sumei de 1.700 RON cu aplicarea 274 alin. (3) C. proc. civ., reprezentând

cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-reclamante

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2014.